Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Măgurele-România, fosta moșie a lui Oteteleșteanu,Institut de Științe Spațiale, un fel de filială NASA –producătoare și coordonatoare de sateliți pământești

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 18 Iun. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 18 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Măgurele-România, fosta moșie a lui Oteteleșteanu,Institut de Științe Spațiale, un fel de filială NASA –producătoare și coordonatoare de sateliți pământești

-România prezentă în cucerirea cosmosului –

 

Despre ambiția lui Neculai Ceaușescu de a face din România națiunea care alături de puterile lumii să fie prezentă în cucerirea cosmosului mai toți am citit câte ceva, majoritatea românilor știa însă că în învățământul superior românesc se preda și învăța discipline  legate de științele spațiale și aveam specialiști foarte bine pregătiți. Dovadă că, undeva, în apropierea Capitalei, la vreo 25 de kilometri de București, unde Ion Oteteleșteanu câștigase la pocker, teren și ziduri, prin 1876 și lăsase apoi toată această avere să servească la facerea unui institut de fete românce, condus de Ioan Slavici, unde a fost găzduit Mihai Eminescu, prilej cu care a scris celebra poezie Lacul –„Lacul de azi a lui Eminescu –   într-o clădire, la Măgurele, cu o plăcuță-firmă ”Institutul de Științe Spațiale” (ISS), de peste 60 de ani, un colectiv, circa 100 oameni, cercetători de elită, cu studii înalte, școliți la cele mai prestigioase universități, care mereu citesc, genii anonime,ca niște poeți care așteaptă momentul să le vină ideea, să descoprere ceva, care să schimbe lumea, lumea lor și a noastră, lucrează conectați la toate stațiile orbitale ale pământului pentru a afla tainele cerului.

Este colosal, o mândrie pentru România,că acești oameni, toți tineri, cu program liber de cercetare și studiu, aparțin unei instituții  care se autofinanțează, institutul de la Măgurele, care a fost ales ca sediu de informații meteorologice, astronomice, de telefonie mobilă, tot ce este IT în lume, conectat  direct cu acceleratorul de particule de la CERN –GENEVA și celelalte uriașe laboratoare mondiale, unde lucrează somitățile lumii, geniile mapamondului, neegalații.

       Mai exact, cercetătorii de la Măgurele-România, ca centru spațial european, lucrează pentru NASA, Harvard, Hubble, CERN, pentru cel mai mare Observator planetar – Pierre Auger Observatory – un câmp de telescoape care este de vreo zece ori mai mare decât suprafață Bucureștilor – oamenii fiind plătiți de acolo,dar pun în practică proiecte proprii, agreate de lumea științifică, care de care mai profitabile, din care nu doar își câștigă existența, nu trebuie să plece peste hotare, ca cei 4 milioane de români care ajung la copii sau părinți, acasă, doar la Paști, Crăciun, unii nici atunci.

         Puțini români știu că astăzi la Măgurele –  unde se lucrează direct cu ESA și sateliții ei – se produc și se lansează pe orbită sateliți concepuți și fabricați cu tehnologie românească sută la sută, că avem asemenea aparate românești în cosmos. Că avem minți care se ocupă de asta, cu reușite. Unul,un asemenea satelit, trimis în spațiu cosmic, cu bune rezultate, a înconjurat pământul de 15.000 de ori, în 1054 de zile. „Goliat”, botezat,  primul corp lansat de România în spațiul cosmic în anul 2012, face parte din familia nanosateliți, corpuri mici, gravitează pe orbită la vreo 400-1300 kilometri de Pământ, practic sunt o cutiuță, un cub cu latura de zece centimetri și-o greutate de 1kg. care călătoresc prin cosmos, dirijat, cu o durată de viață de circa 6 luni, după misiune, nu contează dacă intră în atmosferă și se prăjesc. Cutiuțele acestea, niște jucării, parcă destinate desfătării copiilor, au un motor, cameră foto, detector de praf cosmic și radiații gama, toate componentele unui minicalculator spațial. Goliat, pentru România, a scris presa,  a fost cel de-al patrulea satelit trimis în cosmos. Chiar dacă la un moment dat a pierdut comunicarea cu Pământul, savanții de la ESA, când au văzut, cu ce competențe a fost făcut, n-au stat pe gânduri și i-au acceptat pe români, adică pe noi, cei de la Măgurele, definitiv, alături de ei, și de atunci, niște tineri români, cu copii și familie, cu viața lor particulară, ca oamenii-oameni, lucrează pe stațiile lor, internaționale. Facem parte din Clubul select al elitelor țărilor mari, am ajuns acolo, unde, fără a fi nostalgici, visa Ceaușescu… Mai marii noștri de astăzi, la ce visează, ce proiectează, cu ce se pot mândri, ce obiectiv mare, în afară de împrumuturi, au dat în exploatare de când și-au luat pe seamă destinele României?

           În „Turnul”, cea mai înaltă clădire din Măgurele – un orășel de savanți, cu peste 4000 de oameni care locuiesc în blocurile comuniste – la un anumit etaj, într-un spațiu tot al ISS-ului, într-un laborator, unde se asamblează sateliții, se află în lucru alt satelit sută la sută românesc, prevăzut a fi lansat în curând. Specialiști români de la cinci universități și-au unit eforturile pentru a-l concepe, numai carcasa lui, cât este de mică, costă vreo 300-400.000 de euro, o sumă minusculă față de costurile altor piese. Cunoscătorii spun că un șurubel trimis în spațiu poate valora de vreo 10.000 de ori mai mult decât pe Pământ.  

Satelitul în cauză, am citit pe diferite monitoare, este 90% finalizat. Azi-mâine vom auzi că a fost trimis în spațiu. Totul la el este românesc. Măgurenii, românii noștri, mințile noastre de tineri, frați cu Eminescu, astrologul, astrofizicianul, care primul dintre ai noștri a anticipat jocurile pe orbita Cerului lumii, n-au cumpărat sau cerut împrumut  de afară. Au lucrat în colaborare, dar independenți, românește!

          La Măgurele se macină multă inteligență românească, te doare capul, dar îți revii tonic când afli ce se proiectează și se înfăptuiește aici pentru viitorul pozitiv al științei internaționale. Iată, am aflat și vă împărtășesc vestea, o veste parcă de necrezut, savanții de la Măgurele-România, zilele acestea, sunt invitați la Hanovra, unde, alături de OFICIALII ESA iau parte la experimentul spațial al MAPAMONDULUI – misiunea LISA, cu termen de începere anul 2034. Atunci, cu o rachetă specială, destinată cercetării spațiului cosmic, precum Dumitru Prunaru, în alte condiții,  vor lua drumul cosmosului trei sateliți care vor ajunge la o distanță, citiți bine!, de…2,5 milioane kilometri depărtare de Terra. Trei sateliți puși într-un triunghi echilateral, uniți prin lasere și care vor comunica între ei, care, vor fi folosiți pentru captarea și întrebuințarea pentru OM a undelor gravitaționale.

Oameni-oameni…

         Nu-i colosal, românii invitați să rezolve cu mintea și experiența lor științifică poezia științei undelor gravitaționale. Nu s-a spus și de către mine adesea că știința este ca poezia!?

         Iată cât de clar și mândru s-a scris și rostit pe canale mass-media despre aceasta: „România a fost invitată cu partea de computing, lasere, dar mai ales cu sistemul de poziționare fină a sateliților în spațiu. E cea mai mare realizare românească de până acum. Fiindcă se va deschide o nouă fereastră de observare a universului, alta decât cele cu lumina, neutrinii sau razele cosmice. Cu undele gravitaționale oamenii de știință, printre ei, și noi românii, vom porni spre aflarea începuturilor  Existenței…”

                                                             Ion N. Oprea, 18 iunie 2018

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5