Primit pentru poublicare de la autor, Tudor Petcu, 10 iun.2014
Editor: Ion Istrate, 11 iun.2014

Martirul român

Chintesenţa spiritului nostru identitar

 Printre foarte multele apariţii publicistice dintre care putem alege după propriile gusturi, Editura Areopag din Bucureşti ne oferă o carte extrem de utilă regândirii spiritului nostru identitar, în special ortodox, de care uităm să ţinem cont. Fac această afirmaţie, întrucât subiectul cărţii are legătură cu o serie de virtuţi pe care românii au ştiut să le cultive atunci când provocările istoriei i-au obligat. Mă refer la închisorile comuniste din România, unde nu puţini au ales să îmbrace haina lui Hristos pentru a lupta împotriva comunismului ateizant.

Responsabilul moral al apariţiei acestui volum este scriitorul ortodox Danion Vasile, în permanenţă preocupat de înţelegerea şi aprofundarea martirajului din temniţele comuniste româneşti. De altfel, domnul Danion Vasile este unul dintre puţinii care luptă cu fenomenul indiferenţei instituţionale şi sociale din prezent pentru a ne face să ne simţim demni de propriul nostru trecut.

Tocmai de aceea, a ales să coordoneze un volum ce are legătură cu personalitatea martirică a lui Octavian Anastasescu, datorită căruia avem ocazia să descoperim chipul tainic al sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu.

Octavian Anastasescu, pe care părintele Justin Pârvu l-a numit erou al neamului, ne demonstrează cum suferinţa poate avea rolul unei purificări sufleteşti, întrucât jertfa de sine duce la înviere şi mântuire. Indiscutabil, închisorile comuniste din România reprezintă o lecţie deschisă a suferinţei ca bucurie, de vreme ce martirii de acolo nu au refuzat să o primească în speranţa învierii.

Acest portret spiritual este o caracteristică indiscutabilă a lui Octavian Anastasescu, pentru care metodele de reeducare ale torţionarilor comunişti nu au putut fi mai puternice decât prezenţa nevăzută şi iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Asemenea cuvinte caracterizează la fel de bine personalitatea lui Valeriu Gafencu despre care Octavian Anastasescu vorbeşte atât de convingător, întrucât ne dăm seama că într-adevăr avem de-a face cu un sfânt al închisorilor.

Cele petrecute în închisorile comuniste sunt sau ar trebui să fie realităţi istorice destul de bine cunoscute, însă fenomenul martirajului este prea puţin cunoscut. Descoperind Biserica din temniţă, ai cărei membri deplini au fost Octavian Anastasescu şi Valeriu Gafencu, putem înţelege de fapt sensul afirmaţiei părintelui Arsenie Papacioc: „Comunismul a umplut cerul de sfinţi”.

Volumul Octavian Anastasescu. Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor conţine toate ingredientele necesare pentru ca noi să surprindem vocaţia suferinţei pe care românii şi implicit Biserica au avut-o atunci când mulţi şi-ar fi pierdut orice speranţă.

Demne de amintit sunt şi cuvintele pilduitoare, şi mai cu seamă, Acatistul Noului Mucenic Valeriu Gafencu, pe care dacă le-am citi şi analiza cu atenţie, ne-am da seama că puţini sunte cei care aleg să fie aleşi. Dar Octavian Anastasescu şi Valeriu Gafencu nu au ezitat să fie aleşi, pentru că dincolo de orice virtute morală au ştiut să Îl iubească pe Dumnezeu şi vatra românească, a cărei rezistenţă se datorează clar unora ca ei. Nu întâmplător, unul din marii duhovnici ortodocşi români spunea că „România a rezistat datorită sacrificiului martirilor şi rugăciunilor neîncetate ale călugărilor”.

Cartea pe marginea căreia am ales să vorbesc acum ne îngăduie să ne dăm seama că aceşti iubitori de credinţă care au dezvoltat continuu setea şi foamea de Dumnezeu au ţinut laolaltă ţara noastră.

Istoria României a fost binecuvântată de foarte mulţi martiri şi cinstirea lor nu ar fi doar o responsabilitate morală, ci mai ales o necesitate. În fond, un popor care uită să-şi cinstească martirii şi eroii îşi pierde dreptul moral de a mai exista ca popor. De aceea, poate că a venit vremea să ne reconsiderăm valorile ca români, să ne îndreptăm atenţia către ceea ce este viu cu adevărat, către acele izvoare nesecate de înţelepciune care ne vor ajuta să respirăm aerul curat.

Nume precum Valeriu Gafencu, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu, Marcel Petrişor, Aspazia Oţel Petrescu, Octavian Anastasescu şi multe altele sunt o mare favoare pe care Dumnezeu ne-a făcut-o nouă ca popor. Important este să fim martori reflexivi ai destinelor acestor martiri şi martori responsabili ai vremurilor de acum pentru a ajunge la o înţelegere sănătoasă a Adevărului.

Domnul Danion Vasile ne oferă volumul dedicat lui Octavian Anastasescu şi Valeriu Gafencu. Ar fi indicat să îi înţelegem şi să îi respectăm eforturile, şi nu în ultimul rând să le completăm printr-o analiză foarte atentă a unei istorii nu îndeajuns de tratată de catre manualele de specialitate sau de către instituţiile abilitate.