Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MEDALIA JUBILIARĂ CAROL I 1906

Bercaru,IonutPrimit pentru publicare: 7 mai 2016
Autor: Prof. Ionuţ Adrian BERCARU
(Școala gimnazială “Profesor Doctor General Gheorghe V Zaharia”, Popești, Vrancea)

 

MEDALIA JUBILIARĂ CAROL I 1906

Anul 1906 a fost pentru tânărul stat român modern momentul ales pentru a se (re)afirma în prim-planul opiniei publice europene ca un model de dezvoltare democratică, stabilă politic şi economic.
Celebrarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, a 25 de ani de la proclamarea Regatului și a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani, a fost momentul propice pentru dinastie şi pentru stat în vederea expunerii publice într-un proiect fastuos ce putea aduce beneficii de imagine ţării și monarhiei. Se urmăreau practic atingerea a trei ținte: consolidarea imaginii dinastiei pe plan intern și internațional, popularizarea realizărilor economice și culturale ale statului român , afirmarea sprijinului pentru românii de peste hotare.
Acţiunea a avut un model de succes și de impact mondial, Expoziţia Universală, iniţiată încă din 1851 la Londra, cu participări românești la Paris în 1867, 1889, 1900 și la Liege în1905, incluzând momentul unic de la Paris din 1889, când s-a inaugurat celebrul Turn Eiffel pentru a celebra Centenarul Revoluţiei Franceze.
Expoziţia generală română din 1906 a avut la bază adoptarea de către Adunarea Deputaților și Senat la 3, 5 mai 1905 a proiectului de lege ce permitea Guvernului să demareze acțiunile necesare organizării unei “Expoziţiuni Naționale – expoziţie la care sub anumite condițiuni și din anumite considerente (evidente pentru români, nn) să participe și unele naţiuni străine”
Programată pentru data de 10 mai, la 6 iunie 1906, după mai multe amânări cauzate de ploi torențiale, regele Carol I și regina Elisabeta, au inaugurat oficial, la Arenele romane, expoziția menită să sublinieze realizările statului român pe plan economic, politic, militar și cultural între 1066 și 1906. “Cu adâncă bucurie intimă salut întâia noastră Expoziţie naţională, adevarată sBercaru4ărbătoare a muncii româneşti “, spunea regele Carol I, în discursul sau iaugural. Au fost ridicate circa 165 de pavilioane ale diferitelor structuri economice politice sau cultural românești dar și pavilioane ale Italiei, Franței, Germaniei, Ungariei, Austriei și Comisiei Europene a Dunării precum și paviloane ale românilor din Bucovina, Transilvania și Ungaria, Banat, Basarabia, Macedonia. Efortul statului român a fost semnificativ, după cum reiese și din discursul rostit de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari ,cu ocazia inaugurării: „am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m3, construcţii definitive şi provizorii 35.000 m2, plantaţii de copaci mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000”.

Bugetul destinat evenimentului a destul de echilibrat, tinând cont de amploarea manifestărilor : circa 6.600.000 lei cheltuieli, venituri de 1.500.000 lei plus circa 3.000.000 lei parcul, dar şi o mişcare comercială foarte vie ce s-a resimţit în sporul resurselor indirecte.
Moștenirea lăsată capitalei este semnificativă pe plan arhitectural și peisagistic, multe edificii ridicate atunci fiind și astăzi simboluri ale orașului: copia după Lupoaica capitolină adusă de viceprimarul Romei în dar, Muzeul Tecutului Nostru – Muzeul Militar de azi, Biserica Cuțitul de Argint – Sfântul Nicolae, Parcul Carol I … Mai presus a fost însă capitalul de încredere acordat românilor din afara granițelor , veniți în număr mare să viziteze expoziția și să participe la bucuria și mândria românească din jurul ei:” veneau zilnic reprezentanţii românimii nelibere, primiţi cu o fanatică iubire la gară şi întovărăşiţi de o nebună bucurie când cetele lor cu mândre costume de acasă defilau pe Calea Victoriei, în ciuda celor de la Budapesta şi poate a multora din Viena, care n-aveau ce face când un suveran aliat îşi organiza serbarea cuvenită şi astfel, simulau că nu văd nimic” scria Nicolae Iorga.
Bercaru3Cu acestă ocazie, guvernul a comandat la Bruxelles o serie de monede, într-un tiraj de aproximativ 3000 de piese, o monedă din aur cu valoarea de 50 de lei, a cărui machetă a fost proiectată de gravorul Alfons Michaux. Pe avers distingem efigia regelui și inscripția „CAROL I REGE AL ROM NIEI/1866-1906” iar pe revers se află silueta ecvestră a suveranului într-o imagine din timpul Războiului de Independență și legenda „CAROL I DOMNUL ROM NIEI/50 LEI”. O mică parte din tiraj a circulat, restul fiind destinat cadourilor de protocol și colecționarilor.

În paralel, a avut loc una din cele mai vaste acțiuni de popularizare a imaginii regelui Carol I și a monarhiei în România, instituirea, prin Decretul Regal nr. 5384 din 28.12.1905, a Medaliei Jubiliare Carol I, acordată “tuturor funcţionarilor Statului si judeţelor, civili și eclesiastici, aflători în funcțiune, cum și militarilor de orice grad din activitate, disponibilitate, rezervă și miliții, foștilor miniștri și parlamentari și pensionarilor de orice categorie.”
Bercaru 2
Medalia, realizată din bronz, a fost cel mai probabil inspitată de Bavarian Jubiläumsmedaille für die Armee 1905 din Bavaria, este de formă ovală și are are dimensiunile 38/31 mm. A fost concepută artistic de Paul Telge, bijutier din Berlin și Marcus Corniol Fiul, gravor din București, ambii cu strânse relații cu Casa regală. A fost realizată în două versiuni, una civilă și una militară, în mai multe serii, de mai mulți manufacturieri, dovadă micile diferențe de redare ale celor două variante de bază, la bust, la mărimea literelor, la mici aspect de finisaj.
Ambele variante de bază au pe avers redat bustul regelui, încadrat semicircular cu inscripția CAROL I REGE AL ROM NIEI,cu sau fără ștanța celor doi gravori, situată sub bust. Pe revers, în variata civilă este reprezentataă stema regatului cu datele 1866-1906, la bază, în semicerc. Varianta militară are pe revers redată inscripția ÎN/ AMINTIREA /ANULUI/ AL 40-LEA/ AL/ CĂPITĂNIEI /MELE, în șapte linii verticale, cu datele 1866 și 1906 fie dispuse pe cele două laturi în mod vertical, fie la bază, separate de inscripție de mică linie orizontală.
BercaruMedalia jubiliară Carol I avea ca panglică o bandă de mătase roșie cu marginile galbene, având pe centru o bandă neagră încadrată de o bandă albă și una albastră și a fost unul din artefactele cele mai răspândite în locuințele românilor, în micile colecții muzeale private sau din școli, având și astăzi o mare valoare parimonială pentru familiile ce au moștenit medalia, fiind în aceași timp și intens circulată în mediul colecționarior.

La împlinirea a 150 de ani de la instaurarea monarhiei în România, un astfel de model de reflectare a imaginii publice pare desuet, în contextual tehnologizării explozive. Rezulatele atinse în anul 1906 au fost însă de excepție, medalia rămânând ca o dovadă vie a momentului de glorie românescă celebrat de Expoziția Națională. Peste timp, momentul 10 mai rămâne o axă a desfășurării noastre istorice ca națiune: 10 mai 1916 – paradă militară impresionantă ce vroia să demonstreze forța armatei ce se pregătea de război, 10 mai 1926 – paradă la Palatul Cotroceni filmată, cu tânărul prinț moștenitor Mihai, 10 mai 1936 – momentul în care Mircea Eliade scria “10 Mai sau revolutia permanentă”, în care imaginea regelui Carol II era la apogeu, 10 mai 1946 – ultima reprezntație de gală a regelui Mihai înconjurat de generalii sovietici, 10 mai 1956 – regele Mihai și regina ARegelena se stabilesc la Versoix, în Elveția, după șederea în Marea Britanie … 10 mai 1996- regele și poporul român speră la o schimbare în România după Revoluția din 1996, materializată după alegerile din noiembrie, … 10 mai 2007- regele Mihai a primit premiul Hanno R. Ellenbogen, o distincție acordată anual de Prague Society unei persoane publice care a contribuit la înțelegerea și cooperarea internațională.

Regele Mihai

 

 

 
BIBLIOGRAFIE
Bulei, Ion, Atunci când veacul se năștea, Ed. Eminescu, București,1990
http://orasulluibucur.blogspot.ro/2009/05/expozitia-din-1906.html
http://antique-photos.com/en/awardsdatabase/kingdom-romania/549-carol-1-jubilee-medal.html
Apelul la memoria istorica: 10 Mai sau revolutia permanenta, de Mircea Eliade (10 mai 1936)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5