Prezentul articol abordează problematica comprehensiunii textului literar în contexul didactic, cu accent pe etapa de postlectură și pe importanța microstructurilor textuale în formarea competențelor de lectură. Plecând de la premisa pluralității interpretative a textului literar, se argumentează necesitatea unei abordări didactice centrate pe elev, care să promoveze autonomia în receptarea și interpretarea operei literare. Studiul diferențiază între macrostructurile textuale (sensuri globale, elemente de teorie literară) și microstructurile textuale (detalii semnificative care facilitează înțelegerea profundă a mesajului), subliniind rolul esențial al acestora din urmă în procesul de comprehensiune. Ca exemplificare practică, se prezintă o secvență didactică bazată pe tehnica Sherlock Holmes și pe o resursă educațională deschisă (escape room digital), aplicată în studiul operei Mica vrăjitoare, de Otfried Preussler, demonstrând potențialul metodelor interactive în dezvoltarea gândirii critice și a competențelor de lectură semnificativă (reading for meaning).

I. Pluralitatea receptării textului literar în etapa de postlectură

Scriind acest subtitlu, facem o incursiune în labirintul propriilor memorii literare și poposim în Cartea Oltului a lui Geo Bogza. Cu măiestria fumegând în peniță, scriitorul a așternut pe pagini roase de timp o frază ce merită amintită: „Aceste cetăți de piatră… se înșiră dinspre miazănoapte spre miazăzi, într-o splendidă pluralitate.”. Chiar dacă Bogza se referea la cu totul altceva, putem tâlcui aceste slove în realitatea literară și le explicăm astfel: cetățile de piatră pot fi asemuite cu textele literare, căci, la drept vorbind, mulți elevi se lovesc de un text ca de un zid de piatră, iar aceste cetăți nețărmurite se află pretutindeni în lumea largă și ni se prezintă nouă, cititorilor, într-o magistrală pluritate. Prin această pluritate a receptării textului literar dorim să transmitem faptul că fiecare elev este liber și capabil să găsească multiple interpretări ale unui text. Parcurgem un text literar și mintea noastră conturează un univers. Cetatea noastră de piatră se sfărâmă în mii și mii de bucățele, pe care, în etapa de postlectură, trebuie să le asamblăm ca pe piesele unui puzzle și să redefinim ideea esențială pe care scriitorul a vrut să o transmită. Toate piesele reprezintă propriile noastre interpretări, gânduri și impresii. De aici provine și ideea de pluralitate.

În demersul instructiv-educativ, la clasă, accentul nu va fi pus niciodată pe cunoștințele elevilor despre literatură, ci pe formarea unor abilități de receptare a textului. Țelul nostru, al profesorilor, este să formăm cititori competenți și să le transmitem mereu ideea de reading for meaning (a citi pentru a înțelege). Abordările didactice ale lecturii au fost, de-a lungul vremurilor, diferite: modele culturale (cu accent pe profesorul care transmitea informații despre text), modele lingvistice (accentul cade pe relația dintre forma lingvistică și mesajul literar, iar elevul participă activ) sau modele ale dezvoltării personale (centrate pe elev, predomină valorizarea reacțiilor personale în receptarea textului). Acest ultim model este preferat în zilele noastre și ar trebui aplicat la orice vârstă, fiind adânc ancorat în realitatea ce ne înconjoară.

Ca proces didactic, lectura are trei etape: prelectura (pășim din exterior în interior, intrăm în lumea textului) – pregătirea elevilor pentru receptarea și înțelegerea textului; lectura propriu-zisă (explorarea lumii textuale din interior) – interpretarea textului și postlectura (ieșim din lumea textului și obiectivăm experiența) – fixarea și reflectarea asupra cunoștințelor noi aflate. Aceste etape pot fi definite ca o triadă: pregătire – comprehensiune – reflecție. Astfel, lectura, dintr-o simplă activitate de citire, devine o experiență de gândire și creație. Etapa de postlectură este o fază în care elevii reflectează și aplică în viața reală ce au învățat. Scopul ei este consolidarea sensului și dezvoltarea gândirii critice.

II. Comprehensiunea operei literare – macro și microstructuri textuale

În centrul activității de lectură stă elevul. Profesorul are rolul de a determina elevul să colaboreze cu textul literar. Astfel, putem discuta despre finalități precum: formarea unui univers atitudinal-afectiv, sensibilizarea față de mesajul artistic transmis, stimularea imaginației, formarea unor deprinderi de a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori, identificarea unor situații problemă, receptarea critică a textelor și construirea unor opinii coerente, formarea gustului pentru lectură. Elevii ar putea asocia orele de literatură cu un sentiment al libertății.

Nu există o tehnică de lectură valabilă pentru toți elevii sau pentru toate tipurile de texte, însă, competențele specifice îi impun profesorului să parcurgă demersuri didactice prin care să îi ofere elevului strategii care să îi confere autonomie în receptarea textului literar.

Descifrarea sensului se realizează prin degajarea sensului global, prin citirea printre rânduri, prin punerea în relație a ideilor și informațiilor vehiculate în text. Elevii vor fi încurajați să spargă zidurile „cetăților de piatră” și să reconstruiască fortărețe, adoptând atitudinea de exploratori. Dar, această comprehensiune a textului, practic, poate presupune și apariția unor dificultăți. Accesul la sens nu este mereu facil. Elevii pot întâmpina greutăți de ordin cognitiv – prezintă dificultăți în cunoașterea sau decodarea cuvintelor, sau cultural – în cazul când în text apar multe stereotipii culturale, elevii provenind din medii sociale și culturale distincte.

Rolul profesorului în a facilita apropierea elevilor față de text și înțelegerea acestuia este foarte important, însă trebuie să ținem seama și de conferirea unei autonomii și a unei independențe literare fiecărui elev. Astfel, aceștia pot trasa în interiorul unui univers literar limite clare între macro și microstructuri textuale. Prin macrostructuri textuale facem referire la sensuri globale ale unui text, la elemente de teorie prezente în orice operă literară de un anumit gen: tema textului, structura, incipit – final, personaje etc. Prin microstructuri textuale înțelegem acele detalii care fac diferența între a pătrunde un text în profunzimea sa și a înțelege mesajul său la nivel superficial.

În această ordine de idei, propunem spre exemplificare o scurtă secvență didactică care are în centru o resursă educațională deschisă ce vizează comprehensiunea unor microstructuri textuale în etapa de postlectură a operei literare Mica vrăjitoare, scrisă de Otfried Preussler.

III. Creionarea unei resurse educaționale deschise utilizabilă în etapa de postlectură a unei lecții

Să ne imaginăm următorul scenariu: în cadrul orelor de literatură, elevii au avut de citit Mica vrăjitoare, de Otfried Preussler. Pentru etapa de postlectură, profesorul va utiliza tehnica Sherlock Holmes. Însă, pentru că suntem în era digitalizării și a inteligenței artificiale, în scenariul didactic conturat va fi inclusă și o resursă educațională deschisă (RED).

Tehnica Sherlock Holmes constă în căutarea adevărului printr-un demers asemănător celui pe care îl desfășoară detectivii, bazat pe analogii. Tehnica poate fi aplicată la nivel intratextual sau intertextual. Alegem să exemplificăm activitatea la nivel intratextual. Acest lucru presupune reconstituirea, explicarea, găsirea unor cauze, a unor filiații privind evenimente/situații. Și ce tehnică ar fi mai potrivită cu un text despre o vrăjitoare dacă nu tehnica Sherlock Holmes?

Pentru a desăvârși activitatea și a o încununa cu succes, resursa educațională deschisă utilizată va fi un Escape room, realizat de către profesor cu ajutorul platformei Genially.

Practic, în activitatea de la clasă, profesorul va oferi elevilor drept suport acest Escape room – care este asemenea unui joc, însă cu semnificații literare. În cadrul jocului, elevii trebuie să răspundă la întrebări pe baza textului citit (practic să demonstreze comprehensiunea microstructurilor textuale) cu scopul de a elibera mica vrăjitoare. Ce mod plăcut de a îmbina cunoștințele literare cu joaca și creativitatea!

Tehnica didactică aplicată are în vedere tocmai aceste întrebări și urmărirea indiciilor de către elevi, care devin mici detectivi aflați în misiunea de a salva eroina cărții (exemple de indicii menite să ducă elevul la următorul nivel al jocului: Ce rol avea corbul în viața micii vrăjitoare?/Care este prima vrajă „bună” pe care o face eroina?/ Cât timp a fost pedepsită vrăjitoarea să facă numai vrăji bune? etc.). Astfel, putem sistematiza cunoștințele elevilor cu privire la textul citit și ne putem da seama de nivelul lor de comprehensiune a microstructurilor textuale… Reading is meaning!

Bibliografie
Norel, Mariana; Sâmihăian, Florentina, Didactica limbii și a literaturii române II, „Proiectul pentru Învățământul Rural”, proiect co-finanțat de către Banca Mondială, Guvernul României și comunitățile locale, 2011.
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010.
Preussler, Otfried, Mica vrăjitoare, tradus de Iordan Chimet și Christa Richter, Editura Ion Creangă, București, 1981.