Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MIHAI EMINESCU ÎN AMINTIREA BOTOŞĂNENILOR: GRIGORE GOILAV

 

MIHAI EMINESCU ÎN AMINTIREA BOTOŞĂNENILOR
GRIGORE GOILAV

       În perioadele în care Mihai Eminescu a trăit şi locuit la Ipoteşti şi Bo­to­şani, a cunoscut diferite personalităţi cu care a avut relaţii, pe care poetul i-a apreciat, unii fiindu-i prieteni de­vo­taţi, cu alţii a colaborat în diferite perioade, iar unii l-au ajutat în mo­men­tele grele din viaţa sa. Dintre personalităţile cele mai importante care s-au născut s-au care au trăit şi lucrat în Botoşani şi pe care poetul i-a cunoscut, au fost: Grigore Coilav, Andronic Ţăranu, Toma Micheriu, Scipione Bădescu, Gheorghe Bojeicu, Ioan Păun-Pincio, Vladimir Şardin, Samson Bodnărescu, Artur Gorovei, Ronetti Roman, Ion Simionescu, Nicolae Iorga, doc­torul Iszak, fotograful Jean Bielig şi alţii.

     Cu unii dintre aceştia Eminescu a fost în relaţii de prietenie, pe alţii doar i-a cunoscut, cu unii a fost coleg de şcoală şi, în sfârşit, cu unii a lucrat, în diferite momente ale vieţii sale.

      Iubitorii lui Mihai Eminescu şi în primul rând botoşănenii merită să cunoască aceste personalităţi de pe meleagurile noastre, pe care Eminescu i-a cunoscut şi cu care a avut diferite relaţii profesionale sau de prietenie.

Grigore Goilav (n. 1850- m.1920), s- a născut în acelaşi an şi a fost coleg de şcoală cu Mihai Eminescu, la Gimnaziul din Cernăuţi, în perioada 1860- 1863. De la el ne-au rămas câteva amintiri din perioada cât au fost colegi la gimnaziul din Cernăuţi, privitoare la gazdele lui Eminescu, cum se jucau în timpul liber, cum îl determinau să le povestească din ceea ce citea şi să îi ajute la învăţătură. Într-o perioadă, Grigore Goilav a şi locuit împreună cu Mihai Eminescu la aceeaşi gazdă.

A făcut studiile superioare la Strasbourg, Viena şi Munchen. A lucrat şase ani ca director al Şcolii de băieţi de etnie armeană din Botoşani, în anul 1877, care funcţiona într-o clădire cu opt camere de lângă biserica Sf. Maria. Aici a învăţat şi o altă cunoştinţă a lui Eminescu, Andronic Ţăranu, de la care a rămas un caiet de teme.

Provenind dintr-o familie de armeni şi de negustori bogaţi, Grigore Goilav a avut şi implicaţii în mediul administrativ şi politic. Botoşanii au avut şi primari armeni, unul dintre ei fiind Grigore Goilav.

Goilav a fost consilier comunal şi primar al oraşului Botoşani în trei rânduri, secretar al Colegiului II Suceava, consilier judeţean la Suceava, deputat şi senator.

 A fost vicepreşedinte al Societăţii muzicale Armonia, preşedinte al Ateneului Român, secţia Botoşani, fondator al Curierului Botoşanilor. În 1855 a fost redactor la ziarul „Epoca”. A colaborat la diferite reviste, fiind semnatar a mai multe volume, în special despre armeni.

A lucrat mai târziu ca profesor la Liceul Laurian, în anul şcolar 1919- 20 ca profesor suplinitor. A fost un pasionat publicist şi traducător, un adevărat erudit în probleme de istorie şi filologie cum l-a caracterizat academicianul botoşănean Octav Onicescu.

A adus prima tipografie în Botoşani şi a asigurat tipărirea de cărţi şi reviste cu caracter cultural.

Familia Goilav a fost una din cele mai numeroase familii din Botoşani şi totodată cea mai implicată în viaţa culturală şi economică, nu numai a târgului Botoşani ci şi a judeţului nostru. O ramură a Goilavilor au avut moşie şi conac la Rânghileşti, comuna Santa Mare, asigurând dezvoltarea agriculturii din această parte a judeţului.

S-a stins din viaţă în anul 1920 şi a fost înmormântat în cimitirul armenesc, unul din cele  mai frumoase cimitire nu numai din Botoşani, ci şi din ţară,  aici găsindu-se peste 12 monumente funerare executate la Veneţia şi Viena, printre care se află şi o frumoasă armeancă din teracotă.

       În anul 1909, la împlinirea a 20 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, magistratul botoşănean Corneliu Botez, a publicat monografia ,,Omagiu lui Eminescu”. Pentru obţinerea unor informaţii de la cei ce l-au cunoscut pe Eminescu şi pentru a ilustra cartea, Corneliu Botez a apelat la bunul său prieten, Grigore Goilav, fost coleg cu Eminescu la Gimnaziul din Cernăuţi, pentru a-l ajuta cu tot ce cunoştea despre poet şi pentru a realiza o serie de fotografii cu locurile natale de la Ipoteşti.  Cei doi s-au aflat într-o bogată corespondenţă prilejuită de editarea volumului amintit, corespondenţă ce se află în fondul de manuscrise al Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galaţi.

       Pentru realizarea unor fotografii de bună calitate cu locurile copilăriei lui Eminescu, Grigore Goilav a apelat la cunoscutul fotograf botoşănean Jean Bielig, care cunoştea familia Eminovici şi căreia îi mai făcute şi alte fotografii, cu mulţi ani în urmă. Grigore Goilav şi fiul său Teodor au angajat o trăsură şi l-au dus pe Jean Bielig la Ipoteşti, unde acesta a imortalizat pe hârtie fotografică biserica şi casa Eminovicilor din Ipoteşti, mormântul părinţilor poetului şi cei doi tei pe care îi sădise chiar Eminescu împreună cu tatăl său lângă vechea clopotniţă. Bielig a mai fotografiat şi statuia poetului, amplasată în faţa Şcolii primare „Marchian” din Botoşani, statuie ce fusese dezvelită la un an de la moartea lui Mihai Eminescu.

      Jean Bielig mai avea două clişee din 1902, cu imagini luate la festivitatea de la inaugurarea bustului lui Eminescu din Dumbrăveni, unde, Gheorghe Eminovici fusese mulţi ani administrator şi om de încredere al boierului Costache Balş.

      S-a încercat şi fotografierea ca­sei în care a locuit poetul în 1887, de pe strada Sf. Nicolae din Botoşani dar au găsit numai nişte atenanse şi un grajd.

Iosub,Goleav         Fotografiile au fost trimise lui Corneliu Botez împreună cu un ar­ticol intitulat: „Satul Ipoteşti – satul unde a copilărit Mihai Emi­nes­cu” în care acesta descrie situaţia gospodăriei lui Eminovici, în anul 1909, când se împlineau zece ani de la moartea poetului: „Gospodăria toată adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în faţă; peste un pârleaz treci mai la deal într-un loc îngrădit ca un (…); în mijlocul lui, mai spre un zaplaz, înclinat de vremuri, se înalţă doi tei… În urma acestei turle de lemn, se întinde pleoştită, cu straşini nalte şi cernite de ploi şi omăt, biserica, de lemn şi ea, care dă mai-mai să cadă şi ea la pământ: acel pământ în sânul căruia, dorm somnul cel din urmă, în mormântul lor înconjurat de gratii şi împodobit cu flori de ţară, acei ce au dat lumei române pe marele ei Mihai Eminescu… Ear preste tot, în bătaia luminoasă a soarelui de amiază în pacea singuratică ce stăpâneşte în tăcerea molcomă de-mprejur, pluteşte nesfârşită melancolia, pe care atât de duios a cântat-o poetul” (Fondul Documentar Ipoteşti, inv. 61). Descrierea lui Gr. Goilav este un adevărat tablou al situaţiei în care se afla, în 1909, casa copilăriei poetului de la Ipoteşti. Observăm că, cei doi tei de lângă clopotniţă numiţi „teii lui Eminescu” şi teiul de la mormântul părinţilor existau încă la Ipoteşti. Astăzi a mai rămas teiul de la mormântul părinţilor poetului.

     Grigore Goilav a adus o contribuţie importantă la cunoaşterea lui Mihai Eminescu şi a locurilor natale, de la el rămânându-ne  cele mai importante fotografii cu casa copilăriei poetului, a busturilor de la Botoşani şi Dumbrăveni.Iosub,Goliav

BIBLIOGRAFIE:

1. I.D.Marin-Eminescu la Ipoteşti- Ed. Junimea Iaşi, 1979;
2. Corneliu Botez-Omagiu lui Eminescu– Galaţi, 1909;
3. Augustin Z.N.Pop-Pe urmele lui Mihai Eminescu– Ed. Sport-Turism Bucureşti- 1978;
4. Augustin Z.N.Pop-Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu– Bucureşti, 1969;
5. Gh.Ungureanu-Eminescu în documente de familie– Ed. Minerva Bucureşti, 1977.

Ing. Nicolae Iosub



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5