MIHAI EMINESCU LA GALAŢI

 Autor, Nicolae IOSUB

De la Brăila trupa de teatru sub conducerea lui Mihail Pascali s-a îndreptat spre Galaţi, oraş port la Dunăre, sediul reprezentanţelor navale din ţările europene, oraş ,,Porto-Franco”.

Portul Galaţi era port internaţional, antrepozitul întregii regiuni dintre Carpaţi şi Balcani, unde comerţul fluvial şi maritim era în plină dezvoltare.

Se presupune că Mihai Eminescu a trecut de două ori prin oraşul Galaţi: în anul 1867 cu trupa de teatru condusă de Iorgu Caragiale şi în 1869 cu trupa de teatru condusă de Mihail Pascali. George Călinescu consemna:,,Caragiale umbla mai ales prin Muntenia, fusese la Ploieşti, la Giurgiu, la Brăila şi deci şi la Galaţi, şi de bănuit şi-ntr-alte oraşe” (G. Călinescu- Viaţa lui Mihai Eminescu, Ed. Minerva, 1986). Fiind preluat de la Giurgiu, Mihai Eminescu a însoţit trupa lui Iorgu Caragiale în toate oraşele prin care a trecut şi în care a prezentat spectacole de teatru.

Din arhiva rămasă de la Iorgu Caragiale se poate observa viaţa grea a trupelor de actori, lupta lui Caragiale pentru menţinerea actorilor şi plata acestora, pentru punerea în scenă a pieselor de teatru româneşti. Piesele suflate de Eminescu erau şi din repertoriul românesc, unele scrise de Iorgu Caragiale ca: Bătălia bulgarilor cu turcii sub conducerea voievodului Filip Totiu, prezentată pentru prima dată în oraşul Brăila şi la Galaţi, Bătălia de la Sfakia, scrisă tot de el ca şi Bătălia de la Verbovca a bulgarilor cu turcii şi spânzurarea lui Constantin bulgarul în Rusciuk.

A jucat şi piesa Umbra lui Ştefan cel Mare şi Mihai Bravul, două acte de Iorgu Caragiale. Toate manuscrisele acestor piese au fost transcrise de Eminescu, care făcea corecturi şi însemnări cum este aceea de pe coperta şansonetei Păcatele unui corist, unde poetul scrie cu creion subţire ,,Eminescu”. Tot pe acest manuscris Iorgu Caragiale face însemnarea: ,,Aneta-12, Constand.-6, Găvan.-6, Emilescu-5”, nume dat poetului în perioada când însoţea trupa de teatru.

Prin luna aprilie a anului 1868 Eminescu trece în trupa lui Mihail Pascali.

A doua trecere a poetului Mihai Eminescu prin Galaţi a fost în vara anului 1869 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascali. Acest turneu al trupei lui Pascali începe la sfârşitul lunii mai şi a cuprins oraşele: Galaţi, Iaşi, Botoşani şi Cernăuţi. Revista Familia, în numărul 24 din 15/27 iunie 1869, consemnează: ,,D-lu M. Pascaly cu trupa sa petrece la Galaţi, de unde va merge la Iaşi, şi de acolo va veni prin Bucovina în Transilvania şi Banatu”. Ziarul Curierul de Iaşi, informează şi el în numărul 25 din 22 iunie 1869 că: ,,Renumitul artistu Pascaly cu trupa sa a sosit aice şi a dat joia trecută cea ănteia reprezentaţiune. Publicul a onorat pe toţi artiştii cu aplause. Teatrul nu era bine visitatu: Audim că D. Pascaly va da numai puţine reprezentaţiuni”.

Din cele relatate de publicaţiile respective rezultă că trupa lui Pascaly a pornit în turneu pe la sfârşitul lunii mai. Până pe 15 iunie, timp de două săptămâni, trupa dă spectacole la Galaţi. În acestă trupă se afla şi tânăra actriţă Lina Popescu de care Eminescu  se va îndrăgosti, lucru povestit la Viena colegului său Th. V. Ştefanelli.

Revista ,,Familia” din 11 mai 1869 consemna ştirea că Eminescu pleacă din nou în turneu, cu trupa lui Pascali, iar în numărul din 29 iunie este prezentat repertoriul trupei: ,,Supliciul unei femei, dramă de Girardin; Odă la Elisa, comedie de V.A. Urechia; Gură cască, cântecel comic de V. Alecsandri; Doi sfincşi, comedie de C. Bălănescu; Mihai Bravul după bătălia de la Călugăreni, tablou naţional de D. Bolintineanu; Piatra din casă, comedie de V. Alecsandri; Idol Rişca, gardist naţional din Iaşi, canţonetă de T. Boian; Vasile Lupu, Domnul Moldovei, dramă de M. Pascali, precum şi un florilegiu de alte piese într-un act, traduceri sau localizări”.

Repertoriul a cuprins şi comedia Rusaliile în satul lui Cremene de Vasile Alecsandri, pentru care s-au angajat mai mulţi tineri în cor. Unul din ei îşi aminteşte mai târziu: ,,Eminescu ne examina libretul, textul pieselor, fiindcă noi melodia o prindeam mai uşor decât textul. Era el Eminescu elegant acuma, dar şi mai elegant ştia să ne citească cuvintele cântărilor noastre”.

Spectacolele date la Galaţi, oraşul de baştină a actriţei Fani Tardini, s-au desfăşurat în una din sălile particulare, oraşul neavând teatru.

Se spune că Eminescu ar fi dormit în port, într-o baracă a unui pescar, lucru obişnuit pentru el cu condiţii şi mai puţin bune.

În timpul liber putea vizita oraşul şi în special portul şi Calea Domnească, care ducea spre Dunăre. Oraşul era plin de dughene, pescării şi miros persistent de peşte, iar în centru cu cafenele, restaurante şi bodegi, mereu pline de o lume pestriţă ce poposea în acest oraş commercial.

Desigur că, poetul a vizitat casa în care a locuit Al. I. Cuza cât timp a fost pârcălab de Galaţi, biserica construită de Vasile Lupu, dar şi portul cu sumedenie de ambarcaţiuni şi lume fremătând de activitate.

Profesorul gălăţean Gheorghe Ştefănescu a realizat de-a lungul anilor o interesantă expoziţie foto-documentară, cu piese rare care completează biografia poetului, făcând şi o serie de cercetări legate de comemorarea lui Eminescu la Galaţi, în 1909.

Oraşul Galaţi păstrează o vie amintire şi dragoste poetului care le-a vizitat oraşul; un parc, o stradă şi un cinematograf purtându-i numele, înălţându-i un monument din marmură albă.

 În 2011 s-au împlinit 103 de ani de când gălăţenii, la iniţiativa magistratului Corneliu Botez, originar din Botoşanii lui Eminescu, au organizat cele mai ample şi frumoase manifestări dedicate poetului Mihai Eminescu, la 20 de ani de la moarte.

Comemorarea a 20 de ani de la moartea lui Eminescu s-a făcut şi în alte localităţi din ţară- Bucureşti, Botoşani, Iaşi, Sibiu, Focşani,- dar cele mai ample şi frumoase s-au organizat la Galaţi, unde, un comitet sub conducerea magistratului Corneliu Botez a luat iniţiativa de a cinsti, aşa cum se cuvine, pe Mihai Eminescu.

Cu această ocazie, s-a editat un volum omagial dedicat poetului-Omagiu lui Mihail Eminescu– tipărit la Editura Socec Bucureşti, în condiţii grafice deosebite şi în urma unor cercetări minuţioase efectuate de magistratul de origine botoşăneană, privind viaţa şi familia poetului. Tot atunci s-a hotărât ridicarea unei statui poetului cu banii adunaţi din vinderea albumului omagial şi din conferinţele ţinute cu acest prilej. S-au adunat 12.000 lei. Dintre cei ce-au contribuit cu bani la ridicarea monumentului au fost, în primul rând, membrii comitetului de organizare : Corneliu Botez, dr. Nic. Alexandrescu, magistratul Gh. Angelescu, inginer A. Bădescu, scriitorul Jean Bart (botoşănean), avocat C. Z. Buzdugan, profesor C. Calmuschi, publicistul Ioan Drăgănescu, profesor Grigore Forţu şi alţii.

Lucrarea a fost atribuită sculptorului Frederich Storck din Bucureşti care a realizat o lucrare monumentală din marmură albă de Carrara cu o înălţime de 3,10 m, montată pe un soclu de piatră de Câmpulung. Este o lucrare reuşită cu un Eminescu înnălţându-se dintr-un bloc de marmură albă, cu gâtul şi umerii goi, cu o togă în falduri ce atârnă de pe umărul drept, o lucrare în maniera Rodin. O femeie nud cu facla în mână şi cu părul în bătaia vântului înconjoară monumentul, reprezentând geniul lui Eminescu.

Lucrarea a fost gata în luna octombrie 1911 şi a fost inaugurată la 16 octombrie, în parcul oraşului, la o distanţă nu prea mare de bustul lui Mihail Kogălniceanu.

La manifestare au fost prezente o serie de personalităţi remarcabile ale lieraturii şi artei româneşti : Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, George Coşbuc, Al. Vlahuţă, Constantin Nottara şi alţii.

Magistratul Corneliu Botez a predat monumentul primarului spunând :,,Vă rog  a-l păstra şi îngriji cu aceeaşi dragoste şi pietate cu care gălăţenii s-au învrednicit să-l înfăptuiască…monumentul ce-i dezvelim astăzi, nu-i decât o slabă mărturie a solidarităţii care ne va lega pururi de opera lui mare şi frumoasă.

Şi dacă viaţa lui a fost lipsită de noroc, ostenirea nu i-a fost deşartă: ea va rodi mereu în curgerea veacurilor. De-a pururea, înaintea chipului tău eternizat în marmură, fraţii tăi din toate ţinuturile româneşti, pe care le-ai cutreierat cu atâta drag, veni-vor, pribege visător, tot mai mulţi ca să se prosterne şi să-şi reverse tot ce e nobil românesc şi bun din curăţia şi belşugul sufletelor lor.

În gândul şi cuprinderea noastră sufletească vei creşte şi te vei înălţa din ce în ce mai falnic, iar aici, la ţărmul Dunării bătrâne, ţi-i sorocit să fii pe veci veghe neclintită a aspiraţiunilor neamului, pe care l-ai cântat şi l-ai iubit atât de mult ».

Editura Socec a realizat o carte poştală ilustrată alb-negru chiar înainte de inaugurarea statuii. O astfel de ilustrată a circulat pe 28 noiembrie 1911 la Malcoci-Tulcea şi de pe soclul ei lipseşte inscripţia, dovadă că fotografia s-a făcut înainte de finalizarea statuii. Tot Editura Socec & Co. S. A. Bucureşti a realizat o carte poştală ilustrată color cu imaginea statuii de la momentul inaugurării şi are nr.343. Editura ,,Galeria de cadouri” Ad. Maier & D. Stern, Bucureşti a editat şi ea două cărţi poştale ilustrate cu nr. 3163 şi 3628, una în care se vede şi chioşcul din parc şi una fără.

Pe 16 octombrie 2011, la împlinirea unui secol de la înălţarea statuii lui Mihai Eminescu, Biblioteca Judeţeană ,,V. A. Urechia” din Galaţi a organizat ample manifestări dedicate poetului. Cu acest prilej s-a realizat o frumoasă medalie ce a fost oferită participanţilor şi o expoziţie de medalistică eminesciană.

  Bibliografie:
1.Omagiu lui Mihail Eminescu– album editat de Socec Bucureşti, 1909
2. George Călinescu- Viaţa lui Mihai Eminescu-Editura Junimea Iaşi, 1977
3.Augustin Z. N. Pop-Întregiri documentare la biografia lui Eminescu– Ed. Eminescu-Bucureşti, 1983
4.Augustin Z. N. Pop –Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu– Ed. Academiei R.P.R.- 1962
5.Gellu Dorian şi Emil Iordache- Paşii Poetului-Ed. Timpul Iaşi, 2000
6. Ion Filipciuc-Înspre alt Eminescu– Ed. Augusta Timişoara, 1999