MIHAI EMINESCU VEGHEAT DE ARHANGHELII MIHAIL ŞI GAVRIIL

În ziua de 8 noiembrie se sărbătoresc Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, numiţi în tradiţia românească Sf. Voievozi (ai oştilor cereşti), ziua în care îşi sărbătorea onomastica şi poetul Mihai Eminescu.
Dar să vedem ce spune biserica despre cei doi îngeri şi de ce a fost ales numele poetului, Mihai (Mihail), de către părinţii săi.
Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre. Mihail este împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti, purtând în mâna dreaptă sabia de foc, cu care
l-a alungat din cer, la porunca Domnului, pe Lucifer, îngerul răzvrătit. Numele se tălmăceşte „Cine este ca Dumnezeu”.
Împreună cu Sf. Arh. Mihail se sărbătoreşte pe 8 noiembrie şi Arhanghelul Gavriil, Arhanghelul Bunei Vestiri, purtătorul mesajelor dumnezeieşti, numit liturgic „preafrumosul” şi „înveselitorul”. Numele lui se tălmăceşte „Dumnezeu a fost puternic”. El apare în Testament drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului dumnezeiesc.

După cum au arătat mai mulţi cercetători eminescologi şi am demonstrat şi eu în cartea „Mihai Eminescu la Botoşani” (Data de naştere a lui Mihai Eminescu), cel mai mare poet al românilor s-a născut la 20 decembrie 1849 (aşa consemna însuşi poetul în Jurnalul „Junimii”), în ziua de luni spre marţi la „4 ore şi 15 minute evropieneşti”, după însemnările tatălui.

Matei Eminescu, fratele poetului, în prefaţa la ediţia de ,,Poezii de Eminescu”, scoasă la Editura Socec, în anul 1890, precizează referitor la data de naştere a lui Mihai:
,,Într-o Psaltire veche însă, care se păstra din străbuni în casa părinţilor săi şi în care sunt scrişi consecutiv autograf de tatăl poetului naşterile tuturor copiilor săi, pe pagina 5-a stă scris: Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropieneşti s-au născut fiul nostru Mihai”. După cum se observă, Matei văzuse această Psaltire în casa părintească, ţinând minte şi pagina unde erau consemnate naşterile copiilor lui Gh. Eminovici.
Gheorghe şi Raluca Eminovici erau buni creştini, au cumpărat bisericuţa de lângă locuinţa din Ipoteşti, ţineau toate sărbătorile mergând regulat la biserică, îşi serbau ziua onomastică.

Doctorul Hyneck, prieten cu Gh. Eminovici, scrie într-o scrisoare către Corneliu Botez, în 24 martie 1909:
,,Era ceremonios, trăia bine sub toate raporturile şi obişnuia să-şi invite rudele şi prietenii la Ipoteşti, unde-i primea şi ospăta bine mai ales la sărbători mari, cum e la Paşti ori la Sf. Gheorghe, când îşi sărbătorea ziua numelui. Îi ducea la biserică, unde asculta slujba cu multă evlavie, căci atât dânsul cât şi mama poetului erau religioşi, nu lipseau Duminica şi în zi de sărbătoare de la biserică şi se supuneau obiceiurilor religioase în mod strict” (Omagiu lui Mihail Eminescu – Ed. Socec, Bucureşti,1909).
Gh. Eminovici dădea o mare importanţă religiei şi numele dat copiilor săi nu era făcut la întâmplare. Ele erau legate de una din marile sărbători religioase: (Nicu—Sf. Nicolae, Iorgu—Sf. Gheorghe, Mihai—Sf. Mihail şi Gavriil, Ilie—Sf. Ilie, Maria—Sf. Maria etc).
Nu întâmplător a fost aleasă ca zi onomastică a poetului tocmai numele de Mihai (Mihail), deoarece ziua de 20 decembrie 1849 era din punct de vedere zodiacal sub semnul Lunii, Arhanghelul personal al poetului fiind Gavriil (Gabriel). Fiind sub semnul celei mai fecunde planete, Mihail a vibrat sub semnul Arhanghelului energiei Lunare (Anca Ciobanu – Care este Arhanghelul dumneavoastră personal?- revista Astrologia, nr.3/1996 ).
Arhanghelul Gavriil conlucrează cu Arhanghelul Mihail la funcţionarea şi paza Porţii Cerului. El anunţă venirea pe lume a copiilor, ajută la capacitatea de descifrare a mesajelor subtile din Univers, controlând caracteristicile lunare rebele, hipersensibilitatea şi inconstanţa.
Observăm aici trăsături ale personalităţii lui Mihai Eminescu care s-a aflat sub influenţa celor doi mari Arhangheli, zi în care trebuie să-l comemorăm pe poet.
Regretatul profesor Liviu Poenaru, fondatorul revistei „Luceafărul” de la Floreşti, împătimit cercetător al vieţii lui Mihai Eminescu, dar şi bun cunoscător al astrologiei, a demonstrat şi el că, Mihai Eminescu s-a născut în 20 decembrie 1849, la 4 ore şi 15 minute, ora Europei, 2 ore şi 15 minute, ora Bucureştiului, Timpul Sideral fiind 5 h şi 49 minute (săgetător), sau 3 ianuarie 1850 după stilul nou (decalajul de 15 zile).

Tot Liviu Poenaru stabileşte că debutul poetului, în revista „Familia”, cu poezia „De-aşiu ave”, la vârsta de 15 ani, este „moment în care poezia era semnată – printr-o întâmplare sau mai degrabă prin voinţa lui Dumnezeu – Mihai Eminescu, semnătură aflată pe vibraţia cosmică „7” ca şi vibraţia naşterii poetului… Să mai reţinem faptul că Vibraţia numelui poeziei, aşa cum a apărut, este aceeaşi – ,,5”, cu cea a numelui, purtat la naştere. Numărul cinci subliniază perfecţiunea umană, cifra şapte anunţând melancolie şi mister, sub semnul spiritului” (Liviu Poenaru- Luceafărul 59,60 – Floreşti).
Toate cele arătate mai sus sunt elemente care ne demonstrează că Mihai Eminescu a fost, cu voia lui Dumnezeu, un trimis pe pământ ca să ne creeze Luceafărul cea mai înaltă expresie a perfecţiunii artistice, deoarece aşa cum spune însuşi poetul „ Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”.

BIBLIOGRAFIE:

Liviu Poenaru, Revista Luceafărul nr. 59, 60, 67.
Lumea credinţei, noiembrie 2003 şi 2004.
Nicolae Iosub, Mihai Eminescu la Botoşani, Ed. AXA, 2005.