Primit pentru publicare: 31 iul.2015
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor la Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 31 iul.2015

                                  Mulţumiri, domnule doctor!

În vara anului 2007, întâmplarea a făcut să cunosc un om, despre care mi-am propus de mai multă vreme să scriu, şi cu părere de rău, de-abia acum o fac. Cel la care mă refer, este un distins medic nefrolog din Suceava, doctor în ştiinţe medicale, originar din Botoşani, al cărui nume aste Mihai C. M. Ardeleanu. Întâmplarea care ne-a prilejuit cunoaşterea  reciprocă, la fel de plăcută amândurora, a fost o festivitate desfăşurată în Aula Liceului  „Laurian”, în cadrul căreia, domnia sa, a lansat o carte cu însemnările făcute pe front de bunicul său, erou al Primului Război Mondial, iar eu  am primit Premiul Naţional de Istorie „Nicolae Iorga”.

Cartea, intitulată „Mobilizarea 1916/1918  – Frânturi de amintiri”a fost lansată nu întâmplător la Botoşani, autorul însemnărilor pe care le conţine, institutorul Dimitrie St. Ardeleanu, fiind botoşănean.

Îngrijită de profesorul universitar Ion Agrigoroaiei şi de doctorul Mihai C. M. Ardeleanu şi având o postfaţă semnată de Alexandrina Ioniţă, cartea a apărut la Editura „Demiurg” din Iaşi, şi reproduce însemnările făcute de Dimitrie St. Ardeleanu, sublocotenent în cadrul Regimentului 37 Infanterie Botoşani, într-un carnet de care nu s-a despărţit nici o clipă, de la primirea ordinului de mobilizare, în august 1916, până la începutul lunii ianuarie 1917, când a fost grav rănit ( şi-a pierdut piciorul drept), şi a fost internat în spitalul Diviziei a 3-a din Fălticeni.

Însemnările institutorului Dimitrie St. Ardeleanu, redau entuziasmul soldaţilor români la intrarea în război, bucuria eliberării, primelor localităţi din Ardeal, dezamăgirea provocată de oprirea ofensivei şi retragerea în Carpaţii Orientali, cu amănunte care privesc locuri şi oameni, întâmplări vesele şi triste, completând  scrierile având acelaşi subiect, ale altor autori botoşăneni, precum „Fata Moartă” a lui Ioan Missir, sau volumul de poezii,  „Sfatul Eroilor”semnat de Constantin Reţeanu.

Nu ne propunem o prezentare detaliată a acestei cărţi, deşi s-ar cuveni să facem acest lucru, dar, ţinem să subliniem faptul că, punând în circulaţie date inedite privind participarea botoşănenilor la Marele Război pentru Întregire,, domnul doctor Mihai C. M. Ardeleanu face un lucru deosebit de important pentru cultura botoşăneană: adăugă condeierilor de pe aceste locuri un nou nume şi  îmbogăţeşte literatura memorialistică legată de Primul Război Mondial, cu o valoroasă contribuţie botoşăneană.

Cartea la care m-am  referit mai sus, nu avea să rămână singurul prilej de a-l cunoaşte pe distinsul medic sucevean. În anul 2008, aveam să ne aflăm din nou, faţă în faţă, şi să colaborăm la un proiect, care, punea din nou în evidenţă sentimentelor speciale pe care domnia sa le are pentru Botoşani. În acel an Societatea Română de Geografie a marcat centenarul naşterii academicianului Victor Tufescu, printr-o sesiune ştiinţifică naţională, desfăşurată la Botoşani, oraşul natal al marelui geograf. Nepot, al academicianului Victor Tufescu (bunica sa, Maria, soţia institutorului Dimitrie St. Ardeleanu, era soră cu acesta), doctorul Mihai C. M. Ardeleanu s-a implicat în organizarea manifestărilor omagiale, contribuţia domniei sale, constând în montarea, pe casa din strada Victoriei, în care şi-a petrecut o parte a copilăriei academicianul Victor Tufescu, a unei plăci memoriale. Am fost onorat să-l sprijin în acest demers, ocupându-mă cu obţinerea avizelor necesare, de comandarea lucrării şi, împreună cu domnia sa, de amplasarea plăcii pe imobilul amintit.

Cu puţin timp în urmă, doctorul Mihai C. M. Ardeleanu a făcut un nou gest care onorează Botoşanii: a publicat o carte de bucate semnată de bunica sa Maria Ardeleanu, prima carte cu acest conţinut semnată de un autor botoşănean. Apărută la Editura „Demiurg Plus” din Iaşi, la începutul acestei veri, cartea, intitulată „Reţetele Duduii – asezonate cu personaje şi mentalităţi moldave”, cuprinzând peste 140 de reţete de torturi, creme, prăjituri, deserturi, aperitive şi băuturi de casă, precum şi recomandări şi diverse sfaturi necesare în gospodărie, valorifică reţetele notate de Maria Ardeleanu într-un caiet, păstrat, alături de alte amintiri, în lădiţa cu documente a familiei. Reţetele, vechi de aproape un secol, scrise într-o pitorească limbă moldovenească, ne dezvăluie un aspect despre care nu s-a mai scris, al Botoşanilor de altădată, cel gastronomic, relevând cititorilor,  o bucătărie plină de savoare şi rafinament. Publicate în amintirea bunicii, reţetele au menirea, citându-i pe prefaţatorii cărţii, soţii Mihai C. M. şi Sanda Ardeleanu „ de a oferi tinerelor gospodine experienţa îndelungată a autoarei, o varietate de mici surprize de realizat în fiecare zi, gospodinelor cu ani mulţi petrecuţi „la cratiţă” o posibilitate de comparare şi, eventual, de îmbunătăţire a propriilor reţete, dar, mai ales, printre rânduri, ele vin să ofere o viziune asupra unui mod de a trăi patriarhal, ce aduce miros nu de Medeleni, ci de Botşeni”.

De curând, domnul doctor Mihai C. M. Ardeleanu mi-a făcut cadou un exemplar din această carte, alte câteva dăruindu-le  Bibliotecii Judeţene şi Muzeului Judeţean.

Nu ştiu dacă cineva a dat importanţa cuvenită gesturilor domnului doctor Mihai C.M.Ardeleanu, faţă de Botoşani, dar ţinând cont de discreţia de care a dat dovadă în fiecare din faptele relatate mai sus, înclin să cred că nimeni nu i-a mulţumit în mod special. Având în vedere acest fapt,  în numele meu şi al revistei „Luceafărul”, ale cărei demersuri pe linia punerii în valoare a tot ceea ce înseamnă important în cultura botoşeneană reprezintă o preocupare primordială, ţin să mulţumesc domnului doctor, să-i transmit convingerea că, prin ceea ce a făcut, şi-a câştigat stima şi preţuirea a botoşănenilor, iar bunicilor domniei sale, le-a asigurat, pentru totdeauna, un loc între personalităţile Botoşanilor.