Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Năluca (45), ultimul folieton din romanul ,,Glasul din adânc”, de Vasile Lefter, în pregătire pentru publicare la Agataar

          Glasul din adânc. Năluca (45)

              Uneori natura rezonează cu dorința muritorilor. Ziua cea mare a acestui Forum dedicat unei ramuri noi în medicină, Nălucologia, era așteptată cu maxim interes de toată lumea. Era o splendidă zi de toamnă târzie. Bucegii ofereau un peisaj selenar, argintiu cu irizări violete, umbre ce dansau sub soarele obosit al unui sfârșit de an cu multe nenorociri: incendii, cutremure, erupții de vulcani adormiți multă vreme. Din adâncul muntelui, veneau zgomote ciudate. Balauri nevăzuți se luptau cu stâncile milenare , care le blocau ieșirea la suprafață.

    Mai mult de jumătate din invitați veniseră de ieri  după amiază cu telecabina de la Babele sau cu elicoptere private. Ceilalți optaseră pentru ziua Forumului. De la locul de cazare până la sala de conferințe erau câteva sute de metri. 

           Pentru a intra în atmosferă, Octanebu pregătise o surpriză: punerea în mișcare a unor holograme care să semene cu participanții la marele eveniment științific. Fiecare participant la Forum era condus de propria nălucă, care-i povestea despre lumea de dincolo. Printre delegați se creară o oarecare panică. Mulți se întrebau dacă nu cumva această invitație este o capcană. Cele mai panicate erau doamnele doctor. Adevărul că unele năluci erau chiar palpabile, având materialitate era doar parțial. Niciun actor implicat în această glumă care putea provoca chiar infarct nu sărea calul. Când  starea emoțională devenea prea intensă, jocul era întrerupt.

            La ora 11 punct, sala de dezbateri fu securizată electronic. Pe o scenă neobișnuit de mare se afla o masă semirotundă. Cei implicați direct în dezbateri erau plasați cu scaune cu tot, automatizat, la numărul corespunzător înscris pe imensul pupitru. Erau rezervate locuri pentru fiecare entitate europeană participantă. Gazdele erau reprezentate de doctorii Nebuneli, tată și fiu și de Marga Nebuneli, ca moderator.

    Sala era interesantă , atât ca vestimentație, cât și ca structură de sex și vârstă. Cel mai vârstnic participant, un suedez, avea simbolica vârstă de 99 de ani. Cel mai tânăr, student la Sorbona, nu împlinise 20 de ani. Sala strălucea prin ținutele elegante ale doamnelor doctor, care prin frumusețea lor alungau orice nălucă. Ele însele prin distincție te puteau face să-ți pierzi mințile. Cei mai hâtri se întrebau dacă nu sunt cumva năluci.

         Marga, mândră de onoarea  ce i-a fost acordată, afișă un zâmbet protocolar și își intră în rolul de prezident al Forumului:

    -Stimați invitați, permiteți-mi să vă adresez un salut personalizat de la această onorantă tribună: O viață frumoasă fără năluci!  Să fie un Forum de excepție, care să transmită doar mesaje pozitive.

     Vă informez că la discuții s-au înscris 23 de invitați. Timpul rezervat pentru fiecare vorbitor este de trei minute. Cei doi medici –gazdă au repartizate câte 5 minute. Vă mulțumesc și încă o dată vă spun că sunteți niște oameni frumoși și deștepți!  Vă spune aceste cuvinte Marga Nebuneli!

            Pentru început , dau cuvântul doctorului Artur Nebuneli, părintele unei noi ramuri în medicina alternativă: NĂLUCOLOGIA!

    • Stimate colege, distinși colegi medici de prestigiu, care ați răspuns astăzi invitației noastre și sunteți prezenți pe muntele magnetic!
    •  Vă adresez un salut colegial, convins fiind că opiniile domniilor voastre vor spori informațiile noii științe, care s-a născut dintr-o realitate: prezența halucinațiilor în viața de zi cu zi,  ca reflex al unor tulburări la nivelul scoarței cerebrale. Nălucologia este o știință care își propune să alunge frica, teama de himere. Reușitele noastre sunt încă modeste. Sperăm ca în această splendidă locație să lucrăm mai eficient. 
    • Nu mi-am propus prezentarea sistematică, profesorală ,a unui prim- manual de nălucologie. Fiecare dintre dumneavoastră ați primit în format electronic prin strădania asistentelor noastre Lia și Alina, fiice secrete ale Sevastiței – Preoteasa, un documentar realizat după toate normele academice.
    •  Dorim ca forumul nostru să propună o serie de aspecte practice, implicându-vă în jocuri și dezbateri interesante, avându-vă parteneri la o discuție de excepție.
    •  Fiul meu, doctorul Octanebu este pasionat de crearea unor holograme care suscită imaginația și declanșează dileme, la granița dintre real și ficțional.
    • –  Mulțumesc domnului director al Centrului, iubitul meu tată, dar cred că exagerează puțin în ceea ce privește talentul meu în vindecarea bolnavilor prin frica de năluci.
    • Pentru început, pe scaunele goale din dreapta fiecăruia dintre dumneavoastră va fi instalată o cabină din plexiglas, în care am închis o hologramă  și o nălucă, sau două holograme, sau două ființe reale.
    •  Dumneavoastră veți completa pe formularul atașat răspunsul corect, notând cu simboluri: HH, dacă în cabină sunt două năluci, HR, dacă în cabină sunt închise o hologramă și o ființă reală, FF, dacă sunt două ființe reale. După identificare, veți proceda la autoevaluare. Apăsând butonul verde, ușa cabinei se va deschide. Nălucile vor dispărea, iar ființele adevărate vor mai rămâne un timp.
    •         A doua probă va fi puțin  mai ciudată și mai înfricoșătoare. Pe scaunul liber veți primi un vecin. Acesta poate fi un bolnav intern sau o nălucă. Identificarea va fi făcută doar cu ajutorul privirii.
    • Și, în sfârșit, al treilea joc va fi și mai ciudat. Vă veți grupa câte doi și veți primi câte o targă tip SMURD. În spatele scaunelor se vor aduna bolnavi interni amestecați cu năluci. Trebuie să alegeți doi dintre ei și să-i cărați cu targa. Cine va ajunge primul în fața mea va fi declarat învingător și va fi premiat cu o rocă magnetică scoasă din măruntaiele Bucegilor.
    •        Melodia Năluca va fi semnalul de începere a întrecerii. Porniți după ce auziți în amplificatoare strigătele: „Nălucă, Nălucă, 
    • Fată uitucă, Hei !”.
    •        Concurenții erau nerăbdători să înceapă alergarea. Nu aveau de unde să știe că în cale le vor apărea câini, pisici, ciori, șopârle reale sau holograme. După semnalul de începere, sala Forumului se transformă într-un vacarm. Cei cu tărgi grele se împiedicau, unii cădeau. Apariția jivinelor transformă sala într-un balamuc . Nimeni nu pățea nimic fizic, dar  frica de năluci era la ea acasă. 
    • Din când în când pe fundal apărea Sevastița-Preoteasa, râzând în hohote.
    •       După terminarea experimentului,  o lumină de fulger străbătu sala. Zeci de Sevastițe se amestecară cu invitații intonând imnul „Nălucă, Nălucă!”, care va deveni celebru în toate spitalele de nălucologie, de fapt, spitale pentru nebuni, cântat de bolnavi ca un mijloc de terapie.
    •     Muntele deveni mai prietenos. Nălucile dispăreau una câte una în hăul din vecinătatea Crucii Caraimanului.
    •  Miezul magnetic al muntelui vibra  din ce în ce mai amenințător. Un vulcan neștiut se trezi din adormire și începu să arunce lavă până departe în vale. Așezământul pentru bolnavii de năluci dispăru pentru a doua oară.
    • Cei din Vale au înțeles că nălucile nu vor dispărea niciodată.
      Oamenii nu pot schimba ceea ce a fost hărăzit de Domnul. Nu ne rămâne altceva de făcut în această lume vrăjmașă  decât să acceptăm legile firii, create de Demiurg și să ne rugăm în credință și post. Doamne-ajută!
    •       Sfârșit!
    •   VASILE LEFTER, NĂLUCOLOG CONTEMPORAN

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5