Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Glasul din adânc. Năluca (21)

    Vasile LEFTER

     

     

     


    Glasul din adânc. Năluca (21)

                                                                             Nălucile lui Drăgan

     -Marga, suntem pregătiți pentru al doilea scenariu?
    -Da, Artur. Protagonist va fi Drăgan. Tema? Năluci în cimitir.
    -Tinere, procedeul va fi același. Vei urca pe bandă, vom da drumul hologramelor și restul te privește. Mai mult nu-ți pot spune. Ești pregătit?
    -Mi-e puțin frică, dar nu am ce face.

            Brusc, se făcu întuneric. Decorul înfățișa un cimitir vechi cu cruci de lemn.  Era un zgomot infernal. Mormintele se deschiseră și morții se ridicau din cosciuge, plutind într-un dans bezmetic. Fiecare cosciug plutea în preajma locatarilor.  Erau morți vechi, doar oase și cranii și morți mai recenți, unii chiar mai purtau costume la dungă. Banda începu să se învârtă, provocând fulgere. Erau țipete, frânturi de cântece bisericești, bocete de păreri de rău. Drăgan țipa îngrozit, încercând să nu se lase tras spre mormintele goale. În această horă a decedaților se învârteau deopotrivă bărbați și femei, cadavre goale, multe aflate în descompunere urât mirositoare. La intervale egale,  mai apărea câte o mână de babă responsabilă cu tămâiatul. Morții mai în putere voiau să facă o horă a lor. Cei mai în vârstă îi țineau zdravăn de brațe, îndemnându-i să strige gâjâit:

    -Suntem morți, dar tot mai vrem să cântăm câte-un refren , Ca în vremea de demult când tropăiam pe pământ. Morți suntem, nu ne lăsăm, Cu ielele noi jucăm, mai ales în miez de noapte , când lumea-vorbește-n șoapte. Hai Drăgane mai vioi, că mâine vei fi strigoi.  Morții ieșiți din morminte râdeau cu gura până la urechi și mulțumeau cerului că încă nu au fost uitați de tot. Oricum, noaptea mai fugeau tiptil din mormânt, distrându-se pe seama fricii celor rămași pentru o vreme afară.

    Prins în vâltoare, lui Drăgan îi veni ideea să-i tragă în hora strigoilor și pe cei care priveau spectacolul lugubru, adică pe Nebuneli și pe Marga, dar și pe cei doi prieteni. Încercarea fu zadarnică. Banda nu ieșea din lăcașul ei. 

    La un moment dat. Drăgan fu ridicat în sus de mortăciuni și fu gata-gata să rămână în afara cercului. Aceasta ar fi dus la un scenariu incomplet, ce trebuia reluat. Stăpânii care comandaseră documentarele aveau planuri precise. Nălucile vor fi aruncate în aglomerații urbane, provocând groază și atmosferă prielnică unor fapte nesăbuite: spargeri, crime, ambuscade. 

            Artur și Marga priveau atent monitoarele. Se părea că totul curge conform planului.  Neașteptat, lumina deveni sângerie, în altă nuanță decât cea proiectată. Nici sunetul sintetizatorului nu mai era cel programat prin computer. Ceva neprevăzut se întâmpla. Pe bandă era o învălmășeală de nedescris. Morții erau luați în coarne de animale apărute prin surprindere. Nebuneli înțelese repede că erau mortăciuni din cimitirul animalelor de lângă râu, atrase și ele de agitația din munte. Ce era de făcut? Nimeni nu comandase astfel de scenariu. Drăgan căzuse între cornute și țipa de mama focului după ajutor. Doctorul opri hologramele, dar cornutele nu dispăruseră încă. Altcineva deținea mosorul cu mișcarea mortăciunilor cornute.  Marga mări luxul de lumină la maximum și nu se mai văzu nimic din proiecția vecinilor concurenți.

     Drăgan își făcu o cruce mare și jură să nu mai intre în astfel de jocuri. 

                    Pentru astăzi mai era un singur documentar cu năluci de filmat și montat. Tema era una delicată: violul în grup. Protagonist era Anghel. Pe final i se vor alătura și Drăg și Mihalache. Deocamdată, li se aduse masa de prânz: broaște în sos de mormoloci, suc de melci uriași. Meniul era unul special. Pe munte, nu aveai însă la îndemână prea multe variante. Șerpi prăjiți cu usturoi și cimbru se serveau doar duminica. Muntele e munte! Îți oferă ce are.

     Masa de prânz se consumă în liniște. Marga nu mânca mai nimic. Prefera să mestece niște frunze de arbust pitic, puțin sălcii, dar sățioase. Artur mânca absent  meniul comun, tăind tacticos din broaștele încă vii.  Băieții se întorceau cu spatele după fiecare îmbucătură. Foamea  dă de-a dreptul și nu ai ce face. Când vor povesti celor de jos despre toate acestea. vor fi considerați anormali, cu mințile duse. Uneori se întrebau dacă nu cumva era mai bine să facă pușcărie, decât să pătimească atât. Aceste gânduri acum erau fără rost.

            Era trecut de prânz. Prin megafoane se transmiteau niște știri prin Radio M .Erau reportaje senzaționale, muzică în ritm molcom. Despre misiunea lor nu se difuzase încă nimic. Oare cine știa ce  ascunde cu adevărat acest straniu  loc de refugiu al călugărilor de confesiuni ciudate? 

    Din gură în gură circulau fel de fel de știri de groază. Se spunea că muntele adăpostește hoarde militare, legiuni de criminali bacteriologici, călugări care pot declanșa cutremure și avalanșe. Pe lângă aceste enormități, așa-zisa misiune a nălucologului Nebuneli părea o glumă de adormit copiii. Cine știe?

              Statul prea mult degeaba produce întotdeauna gânduri negre. 

    Anghel îi privea îngrijorat pe toți. Nu reușea să-și imagineze cum va curge scenariul său cu năluci violatoare. Va afla în curând.

         Va urma!

     

           

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5