Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…

scris de D.M. Gaftoneanu, poetul Botoșanilor

Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina- d. 6 iunie 1883), la 160 de ani de la naştere, 130 de ani de la dispariţie, respectiv Berta Gorgon (n. 17 martie 1861- d. 17 februarie 1947).

Motto: «Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul» (Napoleon Bonaparte)

 …Rafturi… Cărţi cu titluri groase… Îşi aşteaptă cititorii…

Satul… Şcoala generală… Cu lecturi obligatorii…
«Mai demult. Cânta la Stupca. Un mic „greier”. O vioară.
Amintiri ce, la un secol, nu mai contenesc să doară…»
…Printre primele… primite! Cu parcurgere „tihnită”.
Mi-a marcat copilăria. Mi-a rămas (în)tipărită.
Stea cu nume. De legendă. Compoziţii fără moarte.
Fenomen irepetabil. Un talent nativ aparte.
…Ca Esenin, Porumbescu. (Vieţi sumare. Trei decenii.
I-am notat pe „lista scurtă”!  Nişte „condamnaţi” ca… genii!)
Un romantic în gândire. În creaţii şi trăire.
Remarcat de însuşi Verdi. Ca admis” la nemurire”.
…Să încerci să-i faci „portretul”… Lucru greu… Îl ştim cu toţii!
Un tablou din rânduri scrise… Cine n-ar avea emoţii?
Optimismul. Voioşia. Nu păreau să-l părăsească…
Pom sădit ce-şi trage seva din fiinţa românească.
…Falnic chip. Erou. Puternic. Cu profil cioplit în stâncă.
Nobil caracter. Sensibil. Prin simţirea lui adâncă.
Fin umor. Prieten super. Cald, duios, onest în toate.
Era blând. Plăcut la vorbă. Omenie. Bunătate.
…Dispărut de foarte tânăr. „Zeul muzicii, Apollo”.
Şarm. Distins. Ca nimeni altul. Curajos ca… Marco Polo!
Persecuţia… Arestul… Pus sub aprigă prigoană…
Sub furtună. Ca stejarul. Brav  român având „coloană”.
…………………………………………
…Un copil timid şi firav. Cam stângaci. Dar perspicace.
Rara lui inteligenţă o vedem în tot ce face.
Pe nedrept. În con de umbră. „Tur de forţă”. Artă pură.
Dat ca etalon. Exemplu. „Unitate de măsură”.
 
…Nu a fost de unul singur. Peste trepte de arpegii.
Tatăl. Interpret din flaut. Memorabile solfegii.
Iraclie. Alter… Creangă! Natural povestitor.
Om cu dragoste de ţară. Consacrat ca scriitor.
…Interpreţi… tenaci! Din gură. Toţi ai lui aveau „ureche”.
 „Soclul”. „Baza”. „Rădăcina”. Unei „lire” nepereche…
Scurt traseu. Dar incredibil! Un galop de sănătate!
Autentic. Accesibil. Autor de calitate.
…După… câteva cuvinte (!) a „sărit” la portative…
Un atras irezistibil de lucrările votive.
Paradisuri vii sonore. „Dedicaţii” unui cor.
Lirică lăutărească. Prelucrări după folclor.
…„Imn unirii”. „Tricolorul”. „Cântecul latinei ginte”.
„Serenada”. „Rapsodia”. Te vor urmări în minte…
„Inefabila baladă”. Cu vioară şi orchestră.
(Ce lucrare inspirată! …Tehnică „extraterestră”!)
 … „Craiul nou”. Din operetă. Cizelată şi plăcută.
Ritmuri nemaiascultate. Premieră… absolută!
Muzică… de voie bună! Stil „bel canto”. Rafinată.
Piese scrise pentru voce. Ne uimesc şi astăzi, iată!
…„Stupca”…„Prahova”…„Braşovul”… Hore, marşuri şi romanţe.
Exerciţii de cultură. Purtătoare de speranţe.
„Zâna Dunării”…„Camelii”… Reverii… Tonalitate…
Magic. Univers de hore. Ode. Imnuri. Minunate.
…„Malul Prutului”. „Altarul”. Preafrumoasa „Rapsodie”.
„Gaudeamus”… Absolvirea! Genială melodie!
Arc… Triumf… Arcuşul sprinten. Spre aducere aminte.
Zestre. Cântece. Poeme. Operă. Învăţăminte.
………………………………
…Ilişeştiul şi Suceava. Cernăuţiul şi Viena.
Un elev de… mare clasă! Susţinut de trei „Mecena”.
Miculi şi Mandyczewski. Sau Alecsandri, poetul.
Peste tot. Vei da de dânşii. Când îi răsfoieşti caietul…
…Minge… partituri… popice… şcoală… jocuri de culise.
Frământări… emoţii… temeri… deziluzii… porţi închise.
Dansul… scrima… patinajul… şi agape studenţeşti.
„Arboroasa”, „antic” nume Bucovinei strămoşeşti.
…Patru secole. La Putna. Domnul Ştefan. Sărbătoare.
Invitaţi. Cultura ţării. Regăsiţi în… neuitare!
(Ciprian) „Golembiowski”… (Pre)schimbat în „Porumbescu”.
Slavici, Teclu sau Xenopol. Şi Poetul Eminescu.
…Mari de tot. Să-i pomenească? Unora le vine greu.
Cântăreţ- vătaf- „primaşul”. Trubadurul Vindireu.
„Dionysos”. „În persoană”. Cu „Satirii” şi „Silenii”.
Barzi nomazi. „Figuri de ceară”. „Coborâte” prin milenii.
…O colecţie de cânturi. Niciodată nu mai moare!
Expresivă şi directă. Piese grele, de valoare.
 
 Patriot cu demnitate… (Din picioare mor copacii!)
Datorie împlinită… „Am cântat întregii Dacii!”
………………………………
…Peste tot. În stânga, dreapta. Cei trecuţi. De altădată.
Monumente. Din vechime. O mulţime. O armată.  
Pomi şi flori. Covor de iarbă. „Coame”. Dealuri. Munţi în zare.
Grav discurs. Melancolie. Cu tăceri apăsătoare.
…Feţe triste. Cu ochi umezi. Lacrimi ce se tem să vină.
Şoapte şi priviri. Accente. În  fundal. „Lumină lină”.   
Grupuri, trecere atentă. Printre vechile alei.
Locul veşnicei odihne. Crucea albă de sub tei.
…Cu efigie superbă. Şi inscripţie gravată.
O voi insera intactă. O păstrez „nealterată”:   
„/Iar când,  fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-o fi să mor,/
/Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor!”/
…Ne apropiem. În „cercuri”. Paşi discreţi. Sfială multă.
«Voi vorbi un pic mai tare. Poate, Bardul ne ascultă…
(Glasul ghidului. Răsună. Cu sclipiri „condimentate”.)
Muza şi muzicianul… Cuplu spre eternitate.
…O poveste de când lumea. Nici măcar nu este nouă.
El şi ea. „Inseparabili”. Ca un măr… tăiat în două!
Un întreg pentru vecie. Nufărul şi anemona.
Uneori mă duc cu gândul către junii din Verona…
…Ciprian, ca un Romeo. Berta ca o Julietă.
Personaje. Şi simboluri. Cu cerneală… violetă!
Au stârnit regrete valuri. Pagini mii, nenumărate.
„Porumbei şi turturele”. Pasiuni adevărate.
…Impecabil. Crez de viaţă. Să fii sincer devotat.
A ajuns de basm. Spun unii. Un scenariu perimat.
Doar articol de duzină. Sau o haină demodată.
Tot mai rar, mai rar se poartă… Până este aruncată.
… Visuri mari… Efemeride… Călători prin lumi de gânduri…
Fascinante spaţii vaste. Şiruri-şiruri. Stele. Rânduri…
Constelaţii în spirale… Galaxii închipuite…
Teancuri strânse. De arhive… Din speranţe năruite…
…Necuprinse largi imperii cu acelaşi prototip…
Colonii imaginare din castele de nisip…
„Zile din argint şi aur”. Pe un cer cu astre-veacuri.
Din clepsidra-cronometru. Fire… „Ţesături”… Tic-tacuri.
…Mici Dedali. Rebeli sub soare. Umbre ies la promenadă.   
Două suflete pereche. În hârjoană prin livadă.
Jucăuşi. Simpatici  fluturi. Aripi lungi multicolore.
Zbor de vis. Şi despărţire. Trandafiri şi mandragore.
…Tineri. „Verzi”. În floarea vârstei. Par eterni când îi privesc!
De-aş putea întoarce timpul… Mi-aş dori să-i întâlnesc.
Înţeleşi”? Deloc! De unde? Victime… „nepotrivirii”!
Doi învinşi au fost. De soartă. Prinşi în meandrele iubirii!
 
…E „destin”? Sau „opţiune”? Semne mari de întrebare…
Tainice istorioare. Repetate des, se pare…
Legături comune? Multe! Totuşi, nu a fost să fie!
Încă o idilă… „spartă”! Cu tipar de tragedie!
…O romanţă  depănată. Dulce… acrişor… amară!
Stinsă brusc. În miez de noapte. Într-un început de vară.
Ca o scară ni-i trecutul… O enigmă, viitorul…
Ce nedreaptă este viaţa! Singur drept e Creatorul!»
………………………………
…Leagănul adolescenţei. „Raiul” plin cu locuri dragi.
Drum spre inima pădurii. Pajişti. Rarişti. Brazi şi fagi.
Rugi de mure. Tufe. Zmeuri. Stânjenei şi viorele.
Luminişuri şi desişuri. Din picturi. Acuarele.
…Risipiţi peste coline. Nu mai poţi să îi aduni…
Codrii. De mister şi farmec! Cu fantome din străbuni…
Ca Livenii lui Enescu. Vechiul sat. Odinioară.
Existenţa. Temerară. Nu i-a fost deloc uşoară.
…O Moldovă. Feudală. Ţărani. Vite. Care. Pluguri.
Erau pricepuţi la treburi. Vorbe. Tâlcuri. „Meşteşuguri.”
Un ţinut cu oameni harnici. Straie noi de sărbătoare.
„Înţesat”. Tradiţii, datini. Obiceiuri milenare.
 …Cu fântâni. Pe la răspântii. Ciuturi. Cumpene. Uluce. 
 Turnul cel înalt. „Străjerul”. O clopotniţă cu cruce.
 Lespezi reci. Cu scrieri şterse. Ţarina din cimitir.
 Răposaţi oşteni lui Tomşa, Lăpuşneanu, Cantemir…
…Clăi de fân şi lemne stive. Turme. Verzile imaşuri.
 Robi, clăcaşi umili, bordeie. Case bătrâneşti. Sălaşuri.
 Garduri. Stâlpi. Acoperişuri. Şi îngrădituri. Hambare.
 Holde. Câmpuri. Trudă… gârlă! Ţesturi. Vetre de cuptoare.
…Case cu pridvor. Ferestre. Cu ghivece şi perdele.
 „Cergi” pe „laviţe”. Şi „scoarţe”. Vie, iederă, zorele.      
 Cu rapsozi-scripcari. Fanfare. Clăci, serbări şi şezători.
 Iarna. Gheaţă. Măşti şi porturi. Public. Figuranţi. Actori.  
…Dealul. Bătătura casei. Mai la „margini”. Spre „toloacă”.
Cu grădina de legume. Şi „pomătul” din prisacă.
Curtea largă. Cât… Edenul! Un…„cenaclu”. Pe verandă.
Teiul uriaş. Cu „harfa”. Clopoţei. Cristal. „Ghirlandă”.
…………………………………
…Spirit concentrat. Esenţă. Moştenire de acasă.
În vioara cea străveche. Credincioasa lui mireasă.
Înzestrat de la natură. Excelent ca dirijor. 
A avut de „spus” destule. Publicist. Compozitor.
…Probele „iluminării”. „Curg” la vale. Trec senine.
Manuscrise. Foi şi poze… Mărturii. Mai sunt puţine.
Un incendiu de proporţii… Mistuită. „Casa mare”…
Te întâmpină statuia… Şi „anexa”. „În picioare”…
  
…A rămas violoncelul… Lângă husa „istovită”…
(S-a „pierdut” casa din bârne… Şi vioara. Rătăcită.)
Un pian ce aminteşte despre clipe fericite…
Faimă. Glorii. Recunoaşteri. Alte vremuri. „Liniştite”.
…Predispus mereu spre boală. L-a urmat îndeaproape.
Până spre Mediterană… N-a fost chip ca să mai scape.
Tulburi timpuri. De restrişte. „Aria înstrăinării.”
Suferinţă. Alinare. Un „concert”. La malul mării.
…I-a fost ultima dorinţă:Aveţi grijă de comoară!
Muzica! Păstraţi-o vie! Nu vreau s-o lăsaţi să piară!”
Cu frânturi de poezie. Printre note muzicale.
S-a retras între coperte. Ca subiect de manuale.
…Doină pe un pisc de stâncă… În oceanul primăverii…
Un martir pentru convingeri…Un apostol al  durerii…
Nu a fost „luat în braţe”. Dimpotrivă, mai degrabă…
„(De)ţinut… din scurt, sub lupă! Să nu-i pierdeţi vreo… silabă!”
………………………………………….
…Te gândeşti că, azi, maestre, s-a schimbat macazul, poate?
Că vei reuşi în viaţă fără „dar” sau „dat din coate”?
Strângi coroane, recunoaşteri? Să vezi cum primeşti… pe bandă
„Tăvăluguri” de „invenţii”. „Cronici” scrise… la comandă!
…Îţi doreşti o carieră? Reflectoare… şi de toate?
Te va prelu(cr)a „sistemul”! „Retro” merge… ca pe roate!
„Directive”, „circulare” prin „pilotul” de la „manşă”…
Represalii? Cu duiumul! Vor veni în avalanşă!
…Răutăţi. Venin. Otrăvuri. În fiole…„Saramură”!
Observaţii. Comentarii. Cu „asupra de măsură”!
„Teorii”… Împăunare… Aroganţă şi emfază…
Cu discreţie. Secretul. („Karma”!). Ţi se sugerează…
…O „donaţie”? „Contează” ! Dacă vrei să fii de… va(r)!
Cu scop… unic! „Caritabil”. Şi ajungi “artist” de… ba(r)!
(Conştiinţă sau morală… Cum să spunem?… Păi, de unde?
Vei lăsa ceva în urmă?… Mi-aş dori să pot răspunde!)
 …Ca zefirul Rivierei… Simţi în ceafă „răsuflarea”…
Prăfuitelor „vedete”… De tot râsul şi mirarea!
Comedii. Orgolii. Mofturi. Lauri. Premii. Propagandă.
Coterii. Caragialisme. Un vulcan. În (sara)bandă!
…Tura-vura, acuzaţii… că eşti „dus”…(total!)… spre nori
De la hiper-agramate… anagrame de „valori”!
Iar „concluzia”, mesajul: «Vrei să îţi găsim vreo… pată?
Cine ştie? Ia încearcă… Mai gândeşte-te o dată!
…Dacă încă mai persistă şi te bântuie… mirajul,
Vei primi o „nota bene” după ce accepţi… „virajul”!
Nu pricepi  „recomandarea”? Te „snopim”! Război şi… ceartă!
Îţi pleci fruntea? O, ce veste…! Bine ai venit în ar
…………………………………
…Se sting fulgere departe. Briză rece. E răcoare.
Vine ploaia în rafale. Peste susur de izvoare.
Se aşterne lin amurgul… Şipote aduc pe seară
Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…
 
 …Ciprian Porumbescu: „Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana”)
„…Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea:”Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aş  dori să-i fiu cu inima deschisă…” La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei, sora acestuia: „Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (…) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!„. (M. Andronescu)


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. prof. univ. C. B. D. spune:

    Originalitatea formei de prezentare, bogatia limbajului si de informatii confera peomului valoarea necesara afirmarii peste timp. Felicitari!!!

  2. Ala spune:

    Un poem desavarsit!Un poet desavarsit!Inca o stea deasupra Romaniei.Adanci plecaciuni,maestre!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5