Adrian Ivanițchi s-a născut la 15 septembrie 1947, în orașul Sighișoara, plasa cu același nume, județul Târnava Mare (astăzi, în județul Mureș). Este căsătorit și are o fiică și un fiu. A absolvit Facultatea de Filologie (în prezent, Facultatea de Litere) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A compus și interpretat circa 60 de cântece și a susținut peste 1.000 de concerte în Marea Britanie, Franța, Germania, Austria, Italia, Turcia, U.R.S.S. și România. A activat în formațiile Coral (1966-1967), Sideral (1967), Tarabostes (1967) și Sfinx (1967-1968) din București, Melody (1969-1970), Sonor (din 1970) și Bastion (din 1982) din Sighișoara. A fost membru de bază al Cenaclului „Flacăra” (1974-1981) și a făcut parte din juriile mai multor festivaluri de muzică folk. A fost invitat în numeroase emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat albumele „Amintirea paradisului” (1998), „Tânăr și acum” (2017) și „Înaintea mea, tăcerea” (2023). A apărut pe mai multe compilații, între care „Gold folk” – volumul 2 (1994) și „Restituiri folk” – volumul 1 (1995), precum și „Ursul românesc” – volumul 3 (2007), „Doamne, ocrotește-i pe români!” – volumul 7 (2007) și „Ca un fum de țigară, sufletul” – volumul 8 (2008) ale Cenaclului „Flacăra”. Împreună cu Dorin Liviu Zaharia, este coautor al proiectului discografic „Horoscopul domnului Genune” (1967). Este membru fondator al Cenaclului de muzică și poezie „Agora” din Sighișoara (1973) și a realizat, la Radio Cluj, rubrica „Restituiri muzicale” (2017-2020). A co-organizat Festivalul „Sighișoara Folk” (1974), Festivalul de Artă Medievală (astăzi, „Sighișoara Medievală”) (1991-2000) și Festivalul Intercultural „ProEtnica” (2001-2012) din orașul natal. A primit, între altele, mențiune pentru debut (1974), Premiul consacrării (1975) și Marele Premiu (1980) ale Cenaclului „Flacăra”, Premiul pentru întreaga activitate al Festivalului Național de Muzică Folk „Om Bun” (1998) și titlul de Cetățean de Onoare al orașului Sighișoara (2018).

Adrian Ivanițchi (compoziții, texte, voce, chitară și claviaturi) este unul dintre cei mai vechi și mai longevivi artiști români de muzică rock și folk, a cărui carieră se întinde de-a lungul a aproape 60 de ani. Despre activitatea sa artistică, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 4 februarie 2020, de la domiciliul lui din Sighișoara.

• – Te salut, Adrian Ivanițchi!
• – Salutare și ție!
• – Tu n-ai început cu folkul, ci ai debutat în rock; detaliază, te rog.
• – Eram elev la Școala Tehnică de Arhitectură [și Construcția Orașelor (în prezent, Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice Ion N. Socolescu)] din București, fiind coleg cu Aurelian Andreescu – el în anul III, iar eu în anul I –, unde am format o trupă ce, mai târziu, s-a numit Coral. După aceea, am plecat la formația Sideral, care cânta la mare, în barul Miorița din Mamaia, iar, în toamnă, când m-am întors de pe litoral, am intrat în grupul Sfinx. Cu ei, am rămas până în anul următor, când m-am dus în armată, ba chiar și în perioada aceea, pentru că veneam în permisie în București și cântam cu ei.
• – De ce ai trecut la folk?
• – După armată, m-am întors, în 1969, la Sighișoara și am încropit o trupă ce s-a chemat Sonor, cu care chiar am făcut o vizionare pentru Festivalul Arhitecturii de la Club A din Capitală, unde nu am intrat pentru că niciunul dintre noi nu era student. Pe atunci, cea mai mare problemă pentru orice formație era partea tehnică – instrumentele, boxele și microfoanele –, de aceea am întâmpinat nenumărate dificultăți și acesta a fost motivul pentru care m-am apucat să cânt singur cu chitara.
• – Privind retrospectiv, în care dintre aceste genuri te-ai simțit mai în largul tău??
• – Eu, și acum, pot cânta rock – și chiar o fac, la tot felul de evenimente, unde abordez piese din repertoriul grupurilor [The] Beatles, [The] Rolling Stones, Creedence Clearwater Revival și al altor trupe. Dar am rămas în zona folkului, fiindcă acest gen muzical a evoluat mult în Cenaclul Flacăra, cu artiști foarte buni, care există și în prezent.
• – După 55 de ani de carieră, cum evaluezi ceea ce se întâmplă astăzi în folk și rock?
• – Sunt planuri diferite și întotdeauna au fost. Pe vremea când am început noi să cântăm rock și folk, eram în underground [în afara circuitului normal] și nu intram în atenția mass-media; exista, însă, o „divizie” extrem de puternică de muzică ușoară, cu mari compozitori și soliști foarte buni, care veneau dinainte de Al Doilea Război Mondial. Noi am apărut ca noutate, dar fiecare avea publicul lui; spectatorii noștri ne urmăreau în cluburi sau la case de cultură, iar ai lor aveau aproape toată ziua la dispoziție programele de radio și, mai târziu, pe cele de televiziune. Pe atunci, s-au făcut și multe lucruri bune; în emisiunea televizată Antena vă aparține, realizată de Adrian Păunescu prin anii 1977-1981, era o emulație artistică națională extraordinară, nu numai în folk; veneau la vizionări sute de formații corale, de instrumentiști sau de dansuri, plus alte sute de artiști individuali. În ceea ce ne privește, s-au creat cântece minunate în perioada aceea și, din fericire, multe dintre înregistrările vremii s-au păstrat, deși eram, mai tot timpul, puși la index. După desființarea Cenaclului Flacăra [la 15 iunie 1985], folkul s-a schimbat; nu mai e doar un om cu o chitară, ci un artist cu o întreagă orchestrație în spatele lui și, de aceea, astăzi nu mai există folk pur.
• – Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte și te felicit pentru tot ce ai realizat până acum.
• – Și eu îți mulțumesc și m-aș bucura să mai ajung să cânt în Moldova, unde n-am mai fost de vreo opt ani.
• Florin Bălănescu
•