O întrebare…
De ce o monografie a Săvenilor?

La Editura Agata a apărut o nouă monografie. De data aceasta este vorba despre ,,SĂVENII DUPĂ 465 DE ANI. STUDIU GEOGRAFICO-ISTORIC, autor ILIE D. AVÂRVĂRI.
Lucrarea a fost editată sub o atentă muncă a unui colectiv: autor, Ilie Avărvări; redactor de carte, Ana-Maria Maluş; consultanţi, prof. Ema Avârvări, prof. Dumitru Pancu; planşe şi hărţi, prof. Dumitru Pancu, prof. Ema Avârvări; fotografii, prof. Dumitru Pancu; corectura, Ionel Bejenaru; tehnoredactare, Ana-Maria Maluş; legătorie, Simona Tudose; imprimarea,C.L.Agata.
Acest lucru ne-a îndreptățit o întrevedere cu profesorul Ilie Avârvări.

O.Ivaniciuc:
Domnule prof. Ilie Avârvări, de ce o monografie (un studiu geografico-istoric) a Săvenilor?
prof. Ilie Avârvări:
,,De ce am scris acest studiu despre Săveni? Pentru că Săvenii au o îndelungată şi bogată istorie, ca rezultat al unei diversități geografice favorabile într-un spațiu destul de restrâns. Încercând să fixez un moment – 465 de ani – al îndelungatului proces de devenire a sa, vreau să reliefez că Săveniul este un punct de referință în istoria şi cultura poporului român, existența sa fiind legată nemijlocit de cununa localităților moldovenești.
De ce am scris despre Săveni? Ca să afle cât mai mulţi locuitori ai săi şi nu numai – de la copii la maturi şi apoi la vârstnici –, că aceste pământuri au propria lor istorie presărată cu ,,momente grave”, că frumuseţea geografică şi cea sufletească – credinţa – a fost o constantă în acest binecuvântat perimetru şi că aici au bătut inimi de ţărani, târgoveţi, oşteni şi boieri, toate unite, peste veacuri, într-o bătaie de puls, mai înaltă, decât dealurile din jur, ce alcătuiesc parcă un zid de apărare, de netrecut, de zeci şi sute de ani. Aici au trăit vechi familii, ce au stăpânit pământurile bogate din zonă, precum Ghianghea, Ropceanu, Prodan, Corjescu, generalul Sergiu Băicoianu, Eliza şi Gheorghe Băicoianu, Măntăluţă, Gheorghiţă, Irimia, Apostol, Nemţeanu şi tot aici, au văzut lumina zilei pentru întâia oară, personalităţi marcante ale localităţii, zonei şi ţării, ce din al lor nume şi-au câştigat, prin muncă, un binemeritat renume.
Am ilustrat materialul cu un număr mare de imagini, hărţi sau tabele, pentru o mai uşoară înţelegere a ideilor cuprinse, dar şi pentru a înlesni accesul celor care încă nu au obişnuinţa sau deprinderea de a citi, până la această dată.
Lucrarea de faţă, realizată pe baza unei îndelungate documentări la Direcţiile Judeţene ale Arhivelor din Botoşani şi Iaşi, la Arhiva Naţională Bucureşti, la Arhivele Armatei din Piteşti, la Biblioteca Centrală Universitară ,,Mihai Eminescu” şi Institutul de Istorie ,,A. D. Xenopol”, filiala Iaşi sau la fondul de documente deţinut de Primăria Săveni, Liceul Teoretic ,,Dr. Mihai Ciucă”, S.C. ,,Cooperativa de Consum” Săveni, Bisericile ,,Sf. M. Mc. Gheorghe” şi ,,Sf. Nicolae”, Protopopiatul Săveni ş.a. este structurată pe trei părţi distincte, respectând cu multă rigurozitate principiul cronologic de prezentare a evenimentelor istorice şi cel al determinării cauzale şi interdependenţei fenomenelor şi proceselor geografice şi istorice.
Volumul prezent pune în faţa cititorului, pentru prima dată, o scurtă istorie a evreilor săveneni, care au constituit cândva o importantă parte din populaţia localităţii, o istorie mai recentă a Protopopiatului Săveni, câteva date despre armata cartiruită la noi în anii din urmă, o istorie a justiţiei locale şi o bună parte din folclorul literar şi muzical din Săveni.
Înţeleg că despre Săveni şi moşia sa sunt încă multe documente şi acte, fapte sau date despre care nu se cunoaşte deocamdată nimic, că multe se găsesc chiar la fiii săi, care sunt ,,bine păstrate”, regretând faptul că nu am avut, eventual, posibilitatea cunoaşterii lor.
De aceea spun, că lucrarea nu se consideră o istorie completă a Săveniului, ci doar spicuiri din bogata sa istorie, ceea ce am putut aduna şi realiza noi. Oferim posibilitatea celor ce urmează după noi şi vor fi interesaţi de istoria urbei, să continue cercetările, să completeze ,,petele albe” din istoria scrisă a sa, şi chiar să corecteze eventualele greşeli sau inadvertenţe. Pe parcursul ei am folosit atât noţiunea de târg cât şi cea de oraş, fără a ţine cont de diferenţierea lor semantică, întrucât ambele, au intrat demult în limbajul obişnuit al locuitorilor din această parte de judeţ.
De un real folos în elaborarea studiului ne-au fost lucrările de sinteză, ale istoricului şi cercetătorului ieşean, prof. univ. dr. Ioan Caproşu, ale cărturarilor I. Tanoviceanu şi D. Furtună, despre istoria târgului Săveni sau ale pr. prof. Ion Canciuc şi prof. Constantin Cojocariu, scrise în anii din urmă, cărora le aducem calde mulţumiri şi profundă recunoştinţă.
Sentimentul de respect şi mulţumire se îndreaptă şi către toţi lucrătorii din instituţiile arhivistice, bibliotecile şi instituţiile oraşului, către prof. Diaconescu Maria şi Bejenaru Ionel de la Muzeul Judeţean Botoşani, care ne-au pus la dispoziţie materialele spre studiu, cu multă solicitudine, reuşind astfel să realizăm ceea ce ne-am propus.
Calde mulţumiri adresez profesorilor Ema Avârvări şi Dumitru Pancu – specialitatea geografie, care au fost cei mai apropiaţi colaboratori pentru definitivarea primei părții a lucrării, cea care priveşte geografia localităţii, asigurând suportul material despre Săveni şi locuitorii săi, despre clima, relieful și apele zonei.
În paginile lucrării din partea a II-a, cele referitoare la istoria Săveniului am inserat date despre perioada străveche și mai recentă a localităţii despre începuturile aşezării şi evoluţia ei în timp, participarea locuitorilor la marile evenimente ale vremii, despre administraţia şi fiscalitatea din Săveni şi bogata viaţă spirituală din localitate desfăşurată de învăţători, preoţi, funcţionari sau profesori.
În partea a III-a, aducând numele şi imaginea unor fii ai Săveniului, oameni de seamă, nu am făcut decât să arăt că şi la noi sunt oameni, care au devenit mari personalităţi ale României, dovedindu-se, că dintotdeauna, acest pământ sfânt a rodit precum primăvara florile câmpului, sperând să se realizeze anticul deziderat: ,,NEC OMNES MORIENTUR” adică ,,nu vom muri cu totul”.
Zădarnică ar fi fost preocuparea noastră pentru scrierea acestui studiu, dacă nu ar fi existat interesul manifestat de Primăria Oraşului Săveni – primar d-l Petru-Relu Tîrzioru – şi Consiliul Local, generozitatea şi bunăvoinţa d-lui ing. Mihai Tincu, a d-lui Vasile Dumitrașcu, ale d-nelor Matei-Otto Ariana și Popa Silvia prin contribuţia cărora s-a asigurat tipărirea acestei lucrări, dându-i acest chip frumos şi deschizându-i drumul către marele nostru cititor, mereu dornic de o nouă informaţie.
Consider, deci, că Săvenii au nevoie de o monografie autentică, care să poată fi desăvârșită și că pentru aceasta e necesar un efort comun!”