Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

O personalitate politică botoșăneană de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX: Alexandru Enacovici

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O personalitate politică botoșăneană de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX
Alexandru Enacovici

Primit pentru publicare: 16 Febr. 2020
Autor: Prof. Dr. Dan PRODAN, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 17 Febr. 2020
© Dan Prodan© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

O personalitate politică botoșăneană de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX
Alexandru Enacovici

 

D-l Gheorghe-Florin Știrbăț ne provoacă cu o nouă contribuție istoriografică, Alexandru  Enacovici. Din  activitatea  politică, Editura PIM, Iași, 2019, 347 p., în care analizează aspecte ale carierei sale politice la nivel local (consilier local, primar), județean (consilier județean, președinte al Consiliului Județean), național (parlamentar: deputat, senator din partea unor partide politice: Conservator-Liberal, Național Liberal), completată armonios cu cea profesională de avocat pledant și ziarist, apoi de proprietar-administrator, om de afaceri și familist convins. Viața și activitatea acestei personalități locale botoșănene s-au derulat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în primele trei decenii ale secolului următor, într-un areal geografic cu baza în Botoșani, oraș și județ (cuprinzând sudul și centrul actualei unități administrativ-teritoriale) și cu extensii în România modernă, rezultată în urma Unirii de la 24 ianuarie 1859, al cărei contemporan adolescent a fost Al. Enacovici.

Autorul, activ muzeograf la Muzeul Județean Botoșani, colaborator din 2010 la anuarul instituției, Acta Moldaviae Septentrionalis, tânăr doctor în istorie modernă, cu o teză despre viața politică românească în anii Războiului pentru Independența României, încă inedită (și aici provoc eu: când va fi tipărită?), păstrează în prezenta monografie orizontul tematic politic intern, dar se focalizează pe o personalitate locală care, cu voință, talent, energie, muncă, avere, fructificarea contextului, procente de noroc etc., își depășește propria condiție și aspiră la o carieră politică-administrativă județeană, cu reverberații naționale. Alexandru Enacovici, un self-made-man cu un solid, realist și inteligent plan de carieră, a evoluat liniar, câteodată sinusoidal, de la tânărul avocat talentat local cu o mică avere la parlamentarul ministeriabil, mâna dreaptă a șefului său de grupare de partid, cu numeroși prieteni și aderenți politici la nivel de județ, dar și cu tot atâția dușmani politici, cum stătea bine unei ”vedete politice locale” a timpului.

Monografia conține: Prefață scrisă de d-l Simion-Alexandru Gavriș, cercetător științific la Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol” din Iași, Notă introductivă a autorului, studiu istoriografic cu 4 capitole și subcapitolele respective, anexe cu 15 discursuri parlamentare tematice, bibliografie selectivă și indice (doar!) antroponimic. Titlul reflectă parțial conținutul, introducând o restricție: relevarea doar a anumitor aspecte ”Din activitatea politică” a lui Alexandru Enacovici (sunt și altele asupra cărora Gh. Fl. Știrbăț va reveni ulterior?). Titlul putea fi completat cu: Studiu și izvoare istorice (discursuri parlamentare).

Capitolele au titluri tematice sugestive, sintetice, de epocă, care marchează etapele importante ale carierei lui Enacovici (I. ”Cine este d-l Enacovici?”; II. ”Primar și Deputat”; III. În vremea guvernării liberale (1895 – 1899); IV. ”Începutul unei ere noi” (1899 – 1914)). Alexandru Enacovici s-a născut în 1842 / 1844 la Corni, jud. Botoșani, ca fiu al lui Anastase Enacovici, proprietar și administrator de moșii, și al Anastasiei, născută Alcaz, tatăl cu origini sud-dunărene iar mama bucovinene. După licențierea în Drept la Universitatea din Iași, a devenit un activ și promițător avocat pledant la Botoșani, cu o carieră profesională solidă, bază a alegerii sale în funcția de decan al Baroului Botoșani între anii 1874-1889 și 1891-1892. În paralel, și-a întemeiat o familie, și-a sporit averea, a devenit proprietar (printre proprietăți și moșia Zlătunoaia, jud. Botoșani), și-a consolidat creditul profesional-moral-civic-politic local și a început să activeze politic inițial în Partidul Național Liberal, ulterior din 1883-1884 în gruparea ”liberal-democrată” condusă de Gh. Vernescu, devenind mâna sa dreaptă și liderul liberalilor-democrați vernescani din jud. Botoșani. Din 1880 a devenit proprietarul ziarului ”Voacea Botoșanilor”, mijloc de prezentare și de popularizare a propriilor idei politice, încadrate în ideologia politică a grupării vernescane și a coalițiilor politice pe care aceasta le-a încheiat la sfârșitul secolului XIX. În numeroasele articole pe care le-a publicat în acel ziar, Enacovici a analizat și a prezentat evenimentele politice locale și centrale în notă accesibilă, realistă, critică, obiectivă, dar cu accente de partizanism politic, fie că se afla ”la putere”, fie ”în opozițiune”. A locuit în impozantul imobil situat pe str. Marchian, nr. 4, cu fața către str. Cuza-Vodă, cunoscut cu numele de ”Casa Garabet Ciolac, fostă Enacovici”, astăzi în avansată stare de degradare.

După demisia Guvernului liberal I.C. Brătianu și victoria Opoziției Unite în 1888, Al. Enacovici a fost desemnat primarul orașului Botoșani în iunie, a obținut un mandat de deputat în octombrie, pe listele Partidului Conservator-Liberal (1888-februarie 1891). După formarea Guvernului gen. Gh. Manu, primarul Al. Enacovici a fost destituit din funcție în februarie 1890. A obținut un nou mandat de deputat din partea PC-L în aprilie 1891(- decembrie 1891), un mandat de consilier județean și unul de consilier comunal (local), ambele în mai 1891, funcția de Președinte al Consiliului Județean Botoșani în iunie 1891(- noiembrie 1891). În martie 1889 și în februarie 1891, la formarea noilor Guverne Lascăr Catargiu și gen. I.E. Florescu, botoșăneanul Al. Enacovici ar fi fost aproape de o nominalizare ministerială, ca reprezentant al grupării Gh. Vernescu. După dizolvarea PC-L (1899) și ne-includerea grupului Gh. Vernescu în noul Guvern conservator condus de Lascăr Catargiu, Al. Enacovici și vernescanii au intrat în opoziția anti-conservatoare.

În timpul guvernării liberale (1895-1899), Al. Enacovici a fost deputat liberal, desfășurând o activitate parlamentară susținută. De la tribuna Camerei Deputaților a rostit diverse cuvântări și a făcut diferite interpelări referitoare la necesitatea dezvoltării transporturilor terestre și feroviare în jud. Botoșani, la realizarea navigabilității Prutului pentru transportul produselor agricole și a animalelor la Galați sau Brăila, la reorganizarea CFR pe baza principiilor moderne tehnice, administrative, economico-financiare, militare, la alimentarea cu apă a orașului Botoșani, la întocmirea realistă a bugetelor diferitelor instituții statale, la sprijinirea dezvoltării economice a ”Moldovei de Sus” etc. Enacovici a fost numit în funcția de epitrop al Spitalului ”Mavromati” din Botoșani (1897). A colaborat cu liberalii din gruparea D.A. Sturza și cu ”drapeliștii” lui P.S. Aurelian, fiind cunoscut ca șeful ”drapeliștilor” din jud. Botoșani.

În perioada 1899-1907, în timpul guvernelor conservatoare și liberale, Enacovici a stat în afara activității parlamentare, nemaifiind ales deputat sau senator, și datorită atitudinii sale politice oscilante față de conservatori și liberali în ultimul deceniu al secolului XIX. A fost ales senator în legislatura liberală 1907-1910 și în februarie-mai 1914, în primele luni ale Guvernului liberal I.I.C. Brătianu, fiul celui pe care, supranumit ”vizirul”, în februarie 1889  încerca să-l aducă în fața legii pentru abuzurile guvernamentale ale ultimului mandat. Eșecul obținerii unui nou mandat de senator liberal în mai 1914 a însemnat sfârșitul carierei politice parlamentare a lui Alexandru Enacovici. În paralel, a desfășurat cu succes activitățile sale ne-politice deja cunoscute: avocat, ziarist, proprietar. A murit octogenar, în 1926, a fost înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Eternitatea, cavou uitat și neîngrijit în prezent.

Pentru cele 15 discursuri parlamentare din Anexe, autorul a ales titluri semnificative, care introduc imediat tema interpelării parlamentare, de ex.: ”Țara întreagă cere darea în judecată a guvernului d-lui Brătianu” (2 februarie 1889, debutul oratoric parlamentar de succes al lui Enacovici); ”În privința abusurilor cari se comit în județul Botoșani…” (2 iunie 1890); ”În contra nimicirei dreptului Parlamentului ce-l are de control asupra guvernului”(19 decembrie 1997); ”Țăranul zace în mizerie, țăranul trebuie scos din mizerie” (20 decembrie 1907) sau ”Sunt un mare proprietar și votez exproprierea” (12 martie 1914).

Prezenta carte a d-lui Știrbăț este una din puținele monografii ale unui om politic botoșănean, din epoca modernă, scrisă de un cercetător științific botoșănean. O lăudabilă excepție este Nicolae Iorga, despre care au scris monografii, în ultimele trei decenii, Petre Țurlea, Nicolae Iorga în viața politică a României, Editura Enciclopedică, București, 1991 și Mihai Oprițescu, Partidul Naționalist Democrat condus de Nicolae Iorga, București, 2000. Gh. F. Știrbăț provoacă, indirect, pe istoricii botoșăneni, și nu numai, să abordeze activitățile politice și ale altor oameni politici botoșăneni din perioada modernă și contemporană interbelică, cu amplitudine politică locală, județeană, națională.

Referitor la metoda de investigație, resursele istoriografice utilizate, la comunicarea rezultatelor și concluziilor către cititor, enumăr următoarele aspecte: folosirea critică a bibliografiei tematice și a izvoarelor istorice utilizare; prezentarea clară a analizei subiectului și a încheierilor formulate; respectarea regulilor științifice de cercetare istoriografică; aparat critic bogat în informații, în studiu și în anexe; asumarea demersului istoriografic și a concluziilor prezentate; promovarea istoriei politice locale, județene în context național.

Adresabilitatea lucrării: pentru istorici ai fenomenului politic din Botoșani / România la sfârșitul secolului XIX și la începutul celui următor; către toți interesații de istorie locală în context național.

Anexa completează textul studiului din prima parte a monografiei cu 15 Discursuri   parlamentare ale lui Alexandru Enacovici, preluate din surse istorice de bază, autorizate: Desbaterile Adunării Deputaților și Desbaterile Senatului ale perioadei. Intervențiile parlamentare ale deputatului / senatorului de Botoșani s-au produs pentru discutarea unor probleme de interes general național sau pentru chestiuni locale specifice Botoșaniului (localitate și / sau județ). Cuvântările – interpelările lui Alexandru Enacovici au fost, în același timp, și controverse parlamentare ale incisivului vorbitor cu oamenii politici / mari oratori ai vremii (P.P. Carp, Lascăr Catargiu, Gh. Vernescu, gen. Gh. Manu, G. Panu, Al. Lahovary, Al. Marghiloman, M. Pherekyde etc.), dar și cu adversari politici botoșăneni (C. Bobeică, Ed. Ulea, N. Enășescu etc.). De asemenea, Anexa este prima culegere de discursuri politice parlamentare ale unui om politic botoșănean de la sfârșitul epocii moderne, cu excepția lui N. Iorga, cu ale sale Discursuri Parlamentare, vol. I – V, 2011 – 2015. Gh.F. Știrbăț lasă pe Alexandru Enacovici să vorbească prin discursurile sale, autorul introducând în analiza subiectului doar interpretările proprii.

Salutară este și îndrăzneala autorului de a aborda un subiect inedit în istoriografia botoșăneană: activitatea politică locală – parlamentară a unor lideri locali, exemplu și imbold de cercetare a acestei teme.

Cartea este o contribuție valoroasă la o istorie a vieții politice botoșănene în epoca modernă / o istorie a localității / jud. Botoșani. Lucrarea este tipărită în condiții grafice deosebite. Cartea ar trebui să se găsească în toate bibliotecile din Botoșani și măcar în bibliotecile municipale, județene, universitare din țară, cu drept de depozit legal din țară. Salutară politica editorială și ajutorul financiar al Muzeului Județean Botoșani de a tipări cartea unui angajat al instituției.

La o a doua ediție a cărții, se impune completarea cu un rezumat într-o limbă străină, pentru lărgirea orizontului de difuzare a cărții, cu indice toponimic, hidronimic, de periodice, cu o hartă a jud. Botoșani în timpul lui Al. Enacovici, o galerie foto cu orașul Botoșani la sfârșitul secolului XIX și la începutul celui următor, cu periodice botoșănene, cu Al. Enacovici și alți oameni politici locali și ”naționali” ai vremii respective, companioni sau adversari etc. Pentru documentele fotografice, exemplu de organizare tematică și de preluare imaginistică poate fi Expoziția Alexandru Enacovici vernisată cu ocazia lansării prezentei cărți, vineri 14 februarie 2020.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5