Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    OH, VOI, PĂSĂRI CĂLĂTOARE!…

    Lhana ROMA-NOVA

     

    OH, VOI, PĂSĂRI CĂLĂTOARE!…

    Am scris acest poem inspirată fiind de un citat biblic:
    “HOTARELE NEAMURILOR AU FOST STATORNICITE DUPĂ NUMĂRUL ÎNGERILOR LUI DUMNEZEU” și cer îngăduința de a medita fiecare dintre noi la hotarele ce-am încălcat…
    Diaspora desemnează totalitatea comunităților evreiești dispersate și stabilite în afara Palestinei ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de către Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, mai ales în urma captivității babiloniene.
    În vocabularul grecesc cuvântul se compune din DIA – ce desemnează „împrejurul” și SPORA – cuvânt ce înseamnă a „împrăștia”.

    ——————

    Oh, voi , păsări călătoare ce-ați zburat – la zei, datoare – către flori otrăvitoare,
    cum gândit-ați că se poate a trăi viață, nu moarte, într-un pat al altor gloate
    când adus-ați jertfă sfântă unor demoni ce înspăimântă? lira lor, în voi și-o împlântă!
    Ați iubit viața caducă… n-ați văzut cum se usucă floarea în spicul de bursucă?
    N-ați simțit rânjind păcatul când v-a cotropit căscatul și ați înghițit ducatul?
    Pentru ce-ați ales arginții blestemați și ei de sfinții la care se -nchină prinții?

    Ați uitat cum zis-a Domnul?

    – O să vă răpesc tot somnul
    când nu-i rob, nici liber omul!

    Voi trimite asupra voastră
    printr-o cetină măiastră
    dinți de fiare într-o buiastră
    și venin de târâtoare
    într-o zi de sărbătoare
    prin voinic, la cingătoare!

    Azi, din muntele Sinai,
    coborât-am cu alai
    la feciori cu păr bălai,
    iar în dreapta Mea duceam
    focul legii – străluceam
    când, deodată, mă cruceam…

    Ați aprins a Mea mânie…
    M-ați umplut de gelozie
    când treceam pe la chindie
    și-am văzut că vă închinați
    unor dumnezei minați,
    sufletul… vi-l ruinați!

    Pentru ce M-ați părăsit
    și-ați pus grâul la prăsit,
    pieile – la argăsit
    într-o țarină străină
    de-al Meu gând, de-a Mea inimă,
    nu gândiți că asta-i crimă?

    Beți din scorpion veninul…
    Vă înșelați, nu-i ăsta vinul,
    mai amar decât pelinul,
    via lor – vița Sodomei
    și din șesurile Gomorei…
    Vinul vostru, al Diasporei!

    Pierzătoare de aspidă
    e otrava din omidă…
    Inodoră, insipidă!
    Dar, a Mea e răzbunarea
    când veți cere lumânarea
    ca să vă aflați iertarea!…

    Și, a Mea e răsplătirea
    când vă va durea privirea
    să găsească mântuirea,
    căci v-am zis să semănați,
    grâul vost’ să-l legănați,
    vorba să nu-mi clătinați…

    Eu v-am spus c-a’ fi pieire
    când picioru’ dă de știre
    printr-o mare poticnire
    și v-am spus c-a’ fi urgie
    când scrisoare pe hârtie
    nu vrea nimeni a mai scrie…

    Milostiv aș vrea să fiu
    dar acum e prea târziu,
    cerul tot e purpuriu,
    fiindcă ard în taină îngeri
    care-au suferit înfrângeri…
    Ați înfipt în ei străpungeri!

    Noi statorniceam hotare
    pentru îngeri cu chitare,
    semănam mărgăritare,
    îngeri să vă păstorească,
    lira lor vă preaslăvească,
    ființa… v-o desăvârșească!

    Însă voi, păsări viclene,
    v-ați umflat degrab’ în pene
    și v-ați îmbuibat de lene,
    n-ați mai vrut ara ogorul,
    v-ați luat traista și piciorul…
    Ați uitat cine-i Păstorul!

    Oh, voi, păsări călătoare ce-ați zburat – la zei, datoare – către flori otrăvitoare,
    cum gândit-ați că și Eu aș iubi alt dumnezeu pentru voi, pui de ateu,
    când lăsat-ați ca să crească prin pădure numai iască? fluturii nu pot s-o pască!
    Ai mei fluturi de lumină ard pe cer și nu au vină că fugit-ați din grădină;
    acum țarina e plină de tâlhari… și de neghină, s-o smulgem din rădăcină!

    TU, cel ce-ai citit acestea și ai înțeles povestea,
    poți să spui fără păcat ce hotare-ai încălcat?
    – hotarul iubirii?…
    – hotarul credinței?…
    – hotarul adevărului?…
    – hotarul dreptății?…
    – hotarul virtuții?…
    – hotarul luminii?…
    – hotarul amintirilor?…
    – hotarul viselor?…
    – hotarul florilor?…
    – hotarul fluturilor?…
    – hotarul zilei de mâine?…
    – hotarul fericirii?
    – hotarul speranțelor?…
    – hotarul dragonilor?…
    – … hotarul?… hotarul?… hotarul lui Dumnezeu?…
    (25. 03. 2020)

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5