Primit pentru publicare: 18 Dec. 2017
Opinie de redactor
Autor: Dorina RODU
Publicat: 20 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Teodor Epure, Pe un covor de vise

Prefața la volumul de poezii Pe un covor de vise (poezii), Ed. Agata – 2017

Teodor Epure este unul dintre falnicii stejari ai comunei Vorniceni. Născut în aceeași lună, la distanță de doar câteva zile, cu marele și unicul Mihai Eminescu, Teodor Epure îl are pe Luceafărul poeziei românești, printre multe alte teme, ca sursă de inspirație.

Poezia cu care autorul debutează în volumul de poezii „Pe un covor de vise”, Ed. Agata – 2017 este intitulată „Eminescu e un vis” și, precum personajul semilegendar, regele Midas, care era cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma în aur orice atingea, așa și în această poezie, în viziunea poetului T. Epure, Eminescu transforma în vers pe tot ce punea mâna: „Crescut în flacăra cuptorului neatins/ Eminescu e un miracol, un vis,/ Pe tot ce punea mâna se făcea vers,/ Împerechind cuvinte dându-le un nou sens.”; în poezia „Glasul Poetului”, autorul îl asemănă pe M. Eminescu, care se naște din „epopee, baladă, doină și dor”, cu Dante (cel mai mare scriitor european din Evul Mediu) și cu Homer (poet și rapsod grec, legendar): „Născut din epopee, baladă, doină și dor/ Eminescu e geniul creator al acestui popor,/ A făcut dintr-o țară un cântec nepieritor/ Pe care-l vom respecta cu toţii în viitor.// Este mare cât o ţară, cât o omenire,/ A rezumat unitatea-n cuget şi simţire,/ Ca Homer şi Dante e atotcuprinzător/ Fiind un simbol al geniului creator”. Printre poeziile acestui volum plin de simboluri și emoții, regăsim și cerbul care este de cele mai multe ori asemănat cu arborele vieții, datorită coarnelor sale rămuroase care se reînnoiesc periodic; în unele cosmologii, cerbul este văzut ca vestitorul luminii și ca mediator între cer și pământ, simbolizând soarele ce răsare și urcă spre zenit. Astfel, autorul, Teodor Epure, în „Mihai Munteanu”, dedicată poetului Mihai Munteanu, care devine personaj în această poezie, după ce trece de hotarele vieții, este frământat de întrebări la care se mai caută încă răspunsuri, iar după moartea sa, însăși cerbii îi recunosc blândețea, pădurile și munții îl onorează, iar sătenii îl admiră: „Sufletu-i arde, caută ecoul/ Întrebărilor sale fără răspuns./ Se frământă, plânge acolo/ Tot mai încrâncenat,cu pumnul strâns.// Apele cristaline l-au visat./ Cerbii i-au recunoscut blândeţea,/ Munţii şi pădurile l-au onorat,/ Sătenii i-au admirat francheţea.//”.

În volumul „Pe un covor de vise” întâlnim și românismul, un patriotism aparte, care curge prin sângele poetului Teodor Epure și care îl determină să simtă și să omagieze în poeziile sale rădăcinile neamului nostru, cât și pe marii conducători. Așadar, avem poezii precum „Decebal, regele dacilor”, unde i-se face un profil al personalității conducătorului dacilor: „Bărbat înalt, bine clădit și viguros/ Deosebit de energic și curajos/ A luptat până în ultima clipă/ Provocând dușmanilor mare pagubă./ Decebal, biruitor în vijelie,/ Decebal, cântec de ciocârlie”, în „Statuia de la Podul înalt” este prezentat marele voievod Ștefan cel Mare și Sfânt: „Pe puntea unei corăbii de bazalt/ Statuia pare un vechi stejar înalt,/ Ştefan priveşte ale sale hotare/ Ce se întind până la marea cea mare”, iar în poezia „Securea lui Mihai Viteazul” Mihai Viteazul este asemănat cu generalul atenian Temistocle (în limba greacă Themistocles, însemnând „gloria legii”): „A realizat visul marilor domnitori,/ Unind românii într-o nație cu-n cârmuitor,/ A gândit unirea cu paloșul său și securea,/ Ca alt Temistocle se sili să-nlăture robirea.”.
Bineînțeles, că din acest volum nu puteau să lipsească valorile creștinismului, pe care poetul le prezintă în versurile poeziilor sale. Astfel, în poeziile: „Bobul de grâu”, „Omul trudei și-al răbdării”, „Mi-e sete”, „Ciorchini de struguri” ș.a., întâlnim plantele-simbol: grâul și strugurele. În tradiția creștină grâul și strugurii sunt asociați cu Euharistia și astfel o pot reprezenta pe Fecioara Maria ca fiind mama lui Hristos.

Volumul „Pe un covor de vise” al poetului Teodor Epure, cuprinde între coperțile sale un întreg arsenal de simboluri, emoții și sentimente cu care chiar ar putea crea un covor pandorian de vis (Pandora în limba greacă înseamnă cu toate darurile), pe care ar trebui să-l aștearnă peste întreaga țară, astfel, poate, reușind să aducă câte puțin din frumusețea fiecărei poezii în sufletele românilor.