Teodor EPURE: EMINESCU E UN VIS, poem din volumul PE-UN COVOR DE VISE, în pregătire pentru publicare

Teodor EPURE
PE-UN COVOR DE VISE, volum de poezii în pregătire pentru publicare
Grafică: Constanța ABALAȘEI DONOSĂ

EMINESCU E UN VIS

Când apele timpului s-au liniştit

În albia anului abia născut,

Ne plac poveştile omului să le rostim

Cu destinul căruia ne contopim.

E povestea începută în miez de iarnă

Ce-a venit ca o misterioasă lumină

Pe căi de mii de ani din basmul vechi, din doină

Şi s-a sfârşit pe pământ într-o zi de vară.

Crescut în flacăra cuptorului neatins

Eminescu e un miracol, un vis,

Pe tot ce punea mâna se făcea vers,

Împerechind cuvinte dându-le un nou sens.

Pornită din rădăcinile folclorului

Poezia e sinteza neamului,

Semănată-n nopţi senine cu mii de stele

Şi cu Luceafărul de ziuă printre ele.

E tutorele spiritual al junilor

Care băteau la porţile cărţilor,

Voievod peste cuvintele-mperecheate

Cărora le-a dat strălucire făr-pereche.

Citind şi recitind pe marele cântăreţ

Ne umplem sufletul cu noi frumuseţi,

Vorbim româneşte mai frumos şi mai corect,

Aşa cum a gândit marele poet.