Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

OPINII…de MARIN IFRIM

IfrimPrimit pentru publicare: 16 iun.2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 16 iun.2015

OPINII…de MARIN  IFRIM

Din istoria Teatrului „George Ciprian”
La început, au fost şi scrisorile marelui dramaturg!

 

Puţină lume ştie că actorul şi dramaturgul Gheorghe Ciprian ( 1883 – 1968),  autorul celebrei comedii „Omul cu mârţoaga”, cât timp a fost în activitate, s-a bătut consecvent pentru promovarea corectă a operei sale. Dovadă, în acest sens, este corespondenţa artistului cu unul dintre funcţionarii vremii, bine poziţionat în sistem, Dumitru Trancă, director al Centralei Editoriale din acea vreme. Cele cinci piese de teatru, un roman şi două volume memorialistice, ale lui Gheorghe Ciprian – aceasta fiind toată opera sa – , au văzut lumina tiparului în „Scrieri” (1965), 19 dintre scrisorile dramaturgului, expediate între 15 iunie 1963 – 28 noiembrie 1965,  fiind în posesia Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu” Buzău, donate de Al. Oproescu, după cum menţionează Marcela Chiriţă, într-o mică dar bine îngrijită broşură intitulată „G. Ciprian. Scrisori MIfrimcătre Dumitru Trancă”, editată de instituţia mai sus amintită, în 400 de exemplare difuzate gratuit, cu prilejul deschiderii, la 5 aprilie 1996, a Teatrului „G. Ciprian”. Într-o notă privind ediţia respectivă, doamna Marcela Chiriţă remarcă, pe bună dreptate: „Lăsând la o parte modul de adresare, uneori cu expresii <de lemn>, sunt de reţinut grija faţă de soarta propriei creaţii, teama că timpul nu-i va da posibilitatea să-şi vadă visul <cu ochii>, dar şi bucuria descătuşării: <În sfârşit, a apărut! Sunt foarte mulţumit de ea>” (Scrisoarea 19). Citite cu atenţie, scrisorile sunt încă o dovadă că George Ciprian era de un histrionism rafinat, actorul din el nefiind cu nimic mai prejos decât dramaturgul, cum lesne reiese din Scrisoarea 2, datată 26 iunie 1963: „Mult stimate tovarăşe Trancă,Îţi scriu din reşedinţa mea de vară – palatul Mogoşoaia – unde sunt venit de câteva zile şi unde sper să stau o lună încheiată, graţie amabilităţii dumneavoastră. Căldura se suportă uşor aici, mulţumită naturii binecuvântate, numai că eu, la vârsta mea matusalemică, nu-i pot folosi toate avantagiile, pe cari cei tineri i le folosesc. Dar e foarte odihnitor pentru toată lumea. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat putinţa să respir în tihnă. Bineînţeles că visez…la noul volum…pe care sunt sigur, de rândul acesta că va reapare. E o consolare firească, pe care dumneata o înţelegi şi o apreciezi,şi de aceea…Dar mai bine să tac. Îţi urez o vacanţă bogată în impresii proaspete şi plăcute. Al d-stră G. Ciprian. Casa de Creaţie Mogoşoaia”. Există prejudecata că mulţi scriitori au făcut carieră şi datorită faptului că fost incluşi în Istoria Literaturii Române a lui George Călinescu, prezenţa în această „biblie” literară însemnând un fel de certificat în alb. Nu sunt în măsură să detaliez o situaţia atât de complexă. Totuşi, când a apărut marea cartea a „divinului critic”, maestrul Gheorghe Ciprian avea nu mai puţin de 62 de ani şi era deja un dramaturg cu un succes fulminant, cum afirmă însuşi Călinescu: „ Omul cu mârţoaga era chiar dânsul. Într-o singură seară, actorul pe care nimeni nu-l bănuia de literatură, interpretul lacheului din <Iulia> de Strindberg, a devenit unul dintre cei mai de seamă comediografi ai noştri”. Practic, în epocă, „Omul cu mârţoaga” a făcut deliciul criticii de specialitate, fără excepţii. A doua piesă de rezistenţă, a lui George Ciprian, apare în 1940, cu un an înainte de apariţia monumentalei istorii călinesciene. Ca atare, George Călinescu nu a făcut decât să-i recunoască onest valoarea de scriitor înzestrat cu un fler dramatic care a făcut carieră. Am făcut aceste scurte consideraţii, plecând de la ediţia doamnei Marcela Chiriţă, însoţită de o fişă biobibliografică a lui Gheorghe Ciprian,  de Al. Oproescu, poate cea mai completă făcută vreodată acestui actor şi dramaturg de origine buzoiană.  A nu se uita: teatrul buzoian, primul teatru de proiecte din România, a fost inaugurat şi cu cele 19 scrisori inedite ale lui Gheorghe Ciprian! Graţie Marcelei Chiriţă şi a  lui Al. Oproescu, cărora li s-ar cuveni două locuri, la lojă oficială, cu ocazia apropiatei aniversări a două decenii de la înfiinţarea Teatrului „George Ciprian”.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5