Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Pădurea nebună

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Pădurea nebună

    Primit pentru publicare: 28 Oct. 2018
    Autor: Georgeta BOLEA
    Cenaclul DinOgor

    Publicat: 01 Nov. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

    I.
    De-ar fi dăinuit bunătatea-n lume
    Eu astăzi n-aș mai fi scris
    Cântul pădurii nebune,
    Putea fi pierdut al meu vis
    Și-nainte de a-mi începe cântul
    Îl întreb pe Dumnezeu Sfântul,
    Care-a zidit lumea și pământul,
    Creație zidită cu pace și bine:
    Unde-i bunătatea în lume?
    C-au pornit vântoase-n codru
    Pădurile-s tumultuoase,
    Dispar arborii de cedru
    Luceferi dispar în noapte,
    Mareele maluri devorează,
    Codru-i negru, aiurează
    Valurile și stelele
    Se iau la harță între ele,
    Se-ncolțesc și scânteiază
    C-a înnebunit pădurea!
    Și-i prinsă-n horă cu lumea,
    Stă în rugă românimea
    Lumea toată e o turmă,
    O parte scăpată, sumbră
    Alta luminoasă-n umbră.
    Și sălbatec trece vântul
    Prin capul meu pustiit
    Să ducă în lume cântul
    Veșnic și neisprăvit…
    Hoinăresc din zori în seară
    În țara mea slobodă și-amară,
    Să cânt jalea românească
    În limba mea strămoșească
    Să traduc al meu cuvânt
    Într-o voioasă floare,
    Dar cântul îmi este trist
    Și floarea mi-i de jale,
    Un cânt de viță de copac străbun
    Cu serbede poame
    La margini de nou drum
    A înnebunit pădurea!
    Zarvă-i pe pământ și-n ceruri
    Și s-a înfrățit cu lumea,
    Români-s toți triști la leruri
    Copacii plâng, sunt triști și goi
    Și-i frică de secure, de război
    Și lumea-i o lume de poveste
    Ca-n alte țări din vremile aceste.
    Copacii zdrențuiți, dezlănțuiți
    Și chipuri de români tot triști
    Tu, bardule, cum mai reziști?!
    Fă-ți, tu, cântare de aramă
    Din glăsuirea codrului de țară,
    În țara mea de poveste
    Necazuri se abat fără de veste
    Și-i în rugă românimea.
    Lumea toată e o turmă
    Din gură totul se face,
    Guvernantul e la gură
    Românul cel mai dibace,
    Țăranu-i înghițit de ape
    Altul pe uscat se zbate,
    Clericimea toată-i oarbă
    Unii pe pământ doboară
    Pe umili ca să mai moară,
    Înnebunesc toți copacii?!
    Și bântuie vârcolacii!
    Puietul nu se mai înalță
    Stă strâns într-o soartă nouă
    Cu ochi uscați și morți muguri
    Cu frunți seci, brăzdate-n rouă
    Și alese tinere vlăstare
    Vândute peste hotare
    Se pierd, se prăpădesc de-amar,
    Viața le este coșmar,
    Doamne, dă-le puterea rugăciunii,
    Să primească darul mântuirii!
    A înnebunit pădurea!
    S-a prins în horă cu lumea
    Și-i în rugă românimea,
    Lumea toată e o turmă
    O parte scăpată, sumbră
    Alta luminoasă-n umbră,
    Săracii hrăniți la zile mari,
    Bogații mereu sătui
    Că-s tigri-miliardari,
    La unii mânia le este omenia,
    La bogați argintăria!
    II.
    Sună clopotul de aramă
    În pădure la izvoară
    Un voinic, trufaș din fire
    Urcă dealul mănăstirii,
    Pe-un dâmb verde se așează,
    Valucă, cioban renumit
    Cu o turmă la păscut
    A-l întreba pe om cutează:
    –Cine ești și cum te cheamă?
    –Mihalache e-al meu nume
    Fusei primar de renume!
    Creștine, chiar nu-ți amintești,
    Îs primarul de la Durnești!
    –Unde mergi? – La mănăstire
    Eh! După ce-a murit soția
    Am rămas cu Leana-Lia,
    Fată tânără de casă,
    Dar de când m-a părăsit
    C-un ibovnic a fugit…
    Sufletul în mine geme,
    Simt c-am să mor de durere
    Zi și noapte-n chinuri stau
    Că în brațe n-o mai am!
    Istețul cioban îl judeca-n gând:
    Primar, n-ai fost stăpân pe instinct!
    De mulțime tu n-aveai timp
    Și urci dealul mănăstirii
    Cu suflet în clipa pieirii
    Și eu de mult mă-ntreb ce-i lumea
    Și, tot mă întreb și-acuma
    A înnebunit toată pădurea?
    Sau nebună este lumea?
    Plâng stâncile, sar din temelii
    Zguduind codrul cuprins de urgii,
    Rugi umile s-aud prin crengile ce gem
    Să o lase-n viață, luptându-se cu el
    Sabah, din Egipt, venit-a la al ei iubit,
    Îl știa! Dintr-un live s-au cunoscut!
    El orbit de răutate, de neagră lumină
    Ea se apăra… este și virgină…
    Simțindu-și gâtul strâns în brațele-i reci
    Pădurea vara-și varsă frunza pe poteci
    Cu ochii vineți și buze albăstrii,
    Cu părul smuls, lung pân’ la călcâi,
    Călăul o târăște fără de zăbavă
    Crâmpeie ultime în ochi… vedenii,
    Simte că e a morții pradă,
    Cu îngerii, călăul, o-ncunună
    În a morții sinistră văgăună.
    A înnebunit pădurea
    Și-i în rugă românimea,
    Trăim vremi de patimi pline,
    Un șirag de rele-n lume…
    A înnebunit pădurea
    Lumea toată e o turmă,
    Unii pe pământ doboară
    Pe alții umili să moară.
    Că-i o pădure țara mea
    De ramuri verzi și uscături
    În ea poți multe să înduri
    Că hlamida-i zdrențuită
    Și vietatea nu e ocrotită,
    Dăinuie a mea poveste
    Și virtute nu mai este,
    Tu, țara mea, furtunoasă
    Dă-mi o veste mai voioasă
    Pădurea noastră vuiește
    Și nu se mai odihnește
    Duce veste-n lung și-n lat
    De românul cel plecat
    Și dă veste-n tot pământul
    Ca să-i găsească mormântul
    La românul cel plecat
    Mort, dar nu și îngropat.
    Și eu mă-ntreb mereu ce-i lumea
    De mult, mă întreb și acuma
    A înnebunit pădurea
    Sau nebună este lumea…
    Trăim vremi de patimi pline,
    Un șirag de rele-n lume
    Dăinuie a mea poveste
    Virtutea a murit, nu este!
    Durerile-și întețesc avântul,
    Mie mi-a rămas cuvântul
    Să trimit astăzi în lume
    Cântul pădurii nebune,
    Țara mea e țară de poveste
    Unde-i gloria, maestre?!
    În cer, îngeri de mătase,
    Intonează rugi de împăcare
    Pentru suflete ghețoase
    Jinduim la viață nouă
    Din anul 1989,
    Dar aburită a fost zarea
    Românul și-a înstrăinat calea
    Trădări, complotări și ură
    Tânjim după gloria străbună,
    Ne-am săturat de minciună!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5