Ce liniște! Așa să fi fost la început de lume?  Zorii unei noi zile  sparg plafonul unui pâlc de nori. Corturile instalate simetric par niște baloane de pe o planetă părăsită.Noii locatari din lunca apei Nărujelu încă dorm după o călătorie lungă și obositoare. O talangă și o voce dogită fac să tresară vietățile din vale. Cosmin ridică vizeta cortului –balon și observă același bursuc de odinioară din ținutul Hodoroagei. Înregistrarea este cea cunoscută:
-Dormiți netrebnicilor! Este somnul dinaintea marii treceri. Focul iadului arde mocnit în așteptarea stârvurilor pline de păcate.
 Vocea megafonică reuși să trezească toată suflarea din vale. Butucea plănuise demult capturarea bursucului cu megafonul. Făcuse un fel de laț din frânghie. Se strecură tiptil din cortul improvizat și, când bursucul fu suficient de aproape aruncă lațul. Frânghia se prinse chiar de difuzorul atașat. Bursucul simți pericolul și se se smuci disperat. Megafonul rămase . Cosmin privi banda deteriorată și smulse cele două fire de la bateria de alimentare. Se făcu liniște.
         Se apropia ora mesei și foamea dădea târcoale. Nimeni nu avea curaj să întrebe de prânz. Exact la ora mesei, la orizont apăru o șenilată. Era o surpriză. Un păpușar distribui pachete cu hrană rece și energizante. Un chiot răsună prelung în Valea Nărujelului.
         Comunitarii se retraseră în corturi pentru odihnă. Iluzie! Un huruit de roți inundă valea. Erau transportoare mari care aduceau containere de tot felul. Aici va ființA O COLONIE DE MINERI SPECIALIZAȚI ÎN FORAJE ÎN MIEZ DE METALE.  Zona va deveni una de interes planetar. Muntele oferea taine de mare interes pentru explorarea spațiului cu aer rarefiat.
 Fetele babei Hodorogea, Cosmin,Butucea , Alexia și Minodora erau prinși într-o aventură din care nu vor putea ieși curând. Zona fu împrejmuită cu gard înalt, străjuit de posturi de veghe. Prinși în încercuire, Cosmin și ceilalți începură să se teamă. Au scăpat de păpușari și au nimerit în lagăr de muncă. Antonică și Sultana nu mai apăreau deloc. NU cumva erau și ei păpușari?
Oricum, condițiile de viață erau excelente. Cu siguranță că toate acestea nu puteau fi oferite pe gratis.
 – Sorin îl rugă pe Cosmin să aibă o discuție în doi. Au vorbit întreaga noapte. Spre ziuă, din containerul albastru au răzbătut câteva cuvinte:
– Să avem răbdare! Planul nostru trebuie să rămână secret.
        Începea o nouă zi cu noi provocări.Toți  votară pentru Cosmin, jurînd să-i dea ascultare.
    Cosmin plesnea de fericire. Nu se aștepta la atâta onoare. În sinea lui recunoștea că era cel mai potrivit pentru a pune pe picioare o tabără de asemenea importanță.
Avea deja un plan pus pe hârtie. În școală nu prea îi plăcuse să scrie. Acum însă trebuia să pună totul în ordine. Prioritățile erau următoarele:

• 1. Înființarea unui bloc alimentar, un fel de popotă cum văzuse el în armată. Vor fi selectate cinci doamne.
• 2: Va pune la punct un sistem de asigurarea hranei. Deocamdată era nevoie de carne. Bursucii din suita păpușarului –șef trebuia atrași în capcane și puși la conservare.
• 3. Era nevoie să fie identificate rezervele de porumb ale coloniei de bursuci.
• 4. Era de extremă urgență reluarea legăturii cu adevărații șefi ai ținutului, Antonică și Sultana.
• 5. Fetele de la țară împreună cu tinerii care vor veni la mină vor fi antrenați în cultivare pământului cu legume de primă necesitate. Apă era din belșug.
• 6. Pentru hrana zilnică vor fi pescuiți pești și broaște.

       Acest plan de supraviețuire în pustie fu bine primit. Cosmin devenea cineva important pentru tabără. Dacă l-ar fi văzut bătrînii lui părinți , nu și-ar mai fi încăput în piele de fericire.

 La treabă!

•        Vasile Lefter membru UZPR.