•           Oamenii locului care treceau prin Valea Nărujelului, privind schimbarea decorului își făceau cruce și nu înțelegeau ce se întâmplă. Nu mai puteau circula de-a valma. Apăruseră un fel de garduri ca la marile aglomerări urbane. La primele ore ale dimineții, locatarii containerilor nu se eliberaseră încă de vraja lui Moș Ene. Era un somn impus prin descântec și arome vrăjite. La fiecare modul-cameră străjuiau discret câte doi bursuci cu sisteme de alarmă la gât. Comandatul „suprem” Cosmin uimea prin inventivitate. Era ascultat de toată suflarea din vale. Familia Antonică îi promiseră bani mulți. Era exact ce le trebuia.
•          Noua  zi de vară nu prevestea nimic deosebit.  Centrul de comandă al taberei era situat chiar în buza muntelui. De aici se vedea totul ca-n palmă.  După o vreme, ușile spațiilor locative începură  să se deschidă, semn că somnul se terminase. Foamea e un bun bucătar.  Cei care s-au trezit se îndreptau alene spre popota organizată riguros ca la armată. Cosmin privea cu mândrie la mica tabără sistem campanie. Mai rămaseră patru containere cu ușile închise.Părea ceva obișnuit ca unii să se trezească mai greu. 
• Cosmin privi la Butucea întrebându-l din priviri ce e de făcut. Pentru început apelară discret la sirena de atenționare. Nu primiră niciun răspuns. Luară hotărârea să deschidă ușile camerelor –container cu sistemul automat. Nimic nici de data aceasta.
• -Tinere Butucea, nu e lucru curat! Coboară și uită-te discret ce fac fetele. Poate au avut musafiri nocturni și au obosit de atâta dragoste. Tinerețea asta își cere drepturile.
•  Butucea coborâ ușor și se opri la modulul Lina-Tina. Se apropie tiptil și strecură capul pe ușă. Rămase fără grai. Fetele zăceau cu mâna pe câte un bursuc mort. Aveau gâtul secționat, iar capurile atârnau hidos.
• -Hei Butu, ce se întâmplă? De ce nu spui nimic?
• Butucea trecu la celelalte trei containere. Aceleași imagini de groază. Bursucii-criminali erau morți. Fiecare avea câte un ac de păr înfipt în ureche, punctul cel mai nevralgic al lighioanelor ucigașe. Baba Hodorogea le învășase pe fetele din Groapa Cimitirului cum să se apere în caz de primejdie.
• Neprimind niciun răspuns din tabăra morții, Cosmin coborâ în fugă. Butucea plângea în hohote., arătându-i Șefului nenorocirea. Ca un adevărat comandant, Cosmin scoase corpurile –cadavre, le întinse pe iarbă și le acoperi cu folii de plastic. Nu voia să fie văzute de celelalte locatare. Îi făcu semn lui Butucea să intre cu el în containerele morții pentru a încerca să afle ce s-a întâmplat. Toți bursucii muriseră cu ochii deschiși și gurile pline de sânge. Aveau câte un ac de păr în ureche. Unii aveau clisă pe bot. Cosmin trase covorul de iută de pe pardoseala uneia din camere. Nu fu surprins când descoperi o gură de galerie. Pe acolo intraseră bursucii.  Aceasta înseamnă că aceste dormitoare nu mai erau sigure. Atacul se poate repeta. Trebuia făcut ceva de urgență pentru a preveni noi crime. Va trebui să se consulte chiar azi cu soții Antonică. Alin și Alina știau fără doar și poate unde le sunt părinții. Îi va ruga să-i anunțe despre ce se întâmplase în Valea Nărujelului.
•            Soarele era deja sus. Toată suflarea din Valea Morții aflase de nenorocire. Unii locatari nu mai aveau curaj să intre în locuințe și se gândeau să plece unde vor vedea cu ochii. Cei mai speriați erau Alin ți Alina. Butia lor nu era însă în pericol.
•          Era mare jale lîngă apa Nărujelului! Parcă secaseră și lacrimile. Soarele deveni deodată însângerat. Pământul începu să se cutremure amenințător. Din vârf de deal venea mare zgomot. Un râs diavolesc inundă pădurea. Sute de păpușari coborau în goană  ducând cu ei câte o arătare înfiptă într-o prăjină de peste patru metri. Păreau a fi înșiși păpușarii din Barcelona care au înfiorat întreaga Planetă.
• Păpușarii începură să cânte bătând tobele și gâtuind cimpoaile.
•          Fetele ucise fură înmormântate chiar pe malul apei. De față erau și părinții băieților. Va fi o noapte lungă plină  de angoase. Ceva trebuia făcut. Deocamdată, se va dormi cu lumina aprinsă și cu plantoane de veghe.
• Va urma !

     VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR