Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL ( 27)

  •  După ce preoții au terminat slujba de înmormântare și a fost împărțită pomana zecilor de săteni coborâți din munte, cei de la „Speranța” au rămas lângă cruci să-și plângă morții în liniște. 
  • Atenția celor încă prezenți fu atrasă de rugăciunea unui tânăr rămas cu fruntea pe ultima cruce. Era Alin, adolescentul îndrăgostit de o tânără frumoasă mai mare decât el cu trei ani. Fata ucisă de bursuci  se numea Norica și venise ultima în Valea Nărujelului. Într-o seară, la un joc de societate cu pedepse,  Norica îl alese pe el să continue jocul cu pedepse și îl sărutase aproape fără să-l atingă. Alin a fost fulgerat de căldura buzelor blondei serafice și în fiecare zi a început să-i aducă flori de pe munte. Noricăi nu-i venea să creadă că ea, o puștoaică, este în centrul atenției. Celelalte fete mureau de invidie și cleveteau pe la colțuri. 
  • Acum Alin plângea pe cruce și vorbea în șoaptă cu prima lui dragoste. Alina și Cosmin îl desprinseră  cu greu de lângă crucea acoperită cu lacrimi și flori. Ar fi dorit să știe exact bursucul care îi ucise prima dragoste, ca să-l pedepsească exemplar. Absurd! Cât de vinovat putea fi un animal drogat? 
  • Era încă devreme. La ora prânzului, bursucii coborau la râu pentru a bea apă. Alina, ajutată de câțiva tineri aduse trei bidoane cu aracet și le turnă pe cărare. Mai mulți locatari de la„ Speranța”  erau pregătiți să ia probe de sânge de la bursuci pentru a identifica animalele drogate, care ar fi putut ucide prin mușcături doamnele de la „Speranța”. Timpul de așteptare trecea chinuitor de greu. Se apropia ora 12 și niciun bursuc nu apărea. Trecuse de ora 12. Deodată, liniștea fu spartă de păpușari, parcă mai mulți ca niciodată. La vederea apei, bursucii începură să alerge, însetați și atrași de unduirea firului de apă limpede. Primii ajunși pe malul râului rămaseră prinși de adezivul gros. Speriate, animalele chițcăind încercară să facă pe loc cale întoarsă. Zbaterea era inutilă. Prinși în capcană , se aflau vreo douăzeci de bursuci. Cu niște plase de ață pescărească, ceata de  bărbați începură să-i tragă afară și să-i pună în cuști în vederea recoltării de probe toxicologice. Fraților Antonică li se făcu milă la auzul plânsului sfîșietor al acestor animăluțe nevinovate cărora cineva le-a inoculat eventual un drog agresiv.
  •  Un medic sosit la fața locului luă cu el probele de sânge la laboratorul din vale. Fiecare eprubetă era inscripționată cu indexul de identificare a fiecărui bursuc. Rezultatul testului va fi comunicat a doua zi.
  • Oarecum mulțumiți, nărujenii făcură inventarul  victimelor și  se reorganizară. Pentru ca  cele întâmplate să nu se repete într-un alt context, supraviețuitorii de la Nărujelul votară ca așezământul din pustie să fie permanent păzit de un om înarmat. Spre seară, sosi o veste bună. Măicuțele de la o mânăstire din munte trimiseră un mesaj prin care cereau permisiunea să se mute ele la Nărujelu. Bărbații uitară pe loc de cele întâmplate și izbucniră într-un chiot de bucurie. Cosmin îi certă și le atrase atenția că măicuțele sunt totuși cu frica lui Dumnezeu. Din cincizeci câte erau  s-or găsi vreo zece-douăzeci, poate mai multe, care să renunțe la haina monahală. Timpul le va rezolva pe toate.                
  •  Necunoscute sunt căile Domnului. Uitarea este prietenul omului. Dacă nu am uita, nu am putea merge mai departe. 
  •  În  timp ce la„ Seranța” se pregăteau noile spații de locuit, din vârful prăjinii sale, Păpușarul cu oamenii lui râdea cu gura până la urechi, devenind părcă mai mare și mai autoritar. Enervat de obrăznicia acestui accident uman, Alin puse o săgeată în arcul de corn și o slobozi spre fantoma devenită duhul răului. Culmea e că săgeata refuza să plece spre cel vizat și căzu la picioarele arcașului. încă un semn că Valea era bântuită. Frații Antonică tăifăsuiau. Alin își mai revenise, prilej pentru Alina să-l tachineze puțin:
  • -Frățioare, mă bucur că ai început să uiți prima dragoste. Urmează a doua dragoste, a treia etc. Poate în Cosmos te place vreo marțiancă și ne mutăm la ea.
  •  Alina, dacă mai spui prostii, o încasezi!
  • -Vrei să ne batem, frățioare?Nu uita că am centură neagră la Karate!
  • – Ai auzit de stilul Hai La trântă dreaptă fu?
  • -N-am auzit.
  • -Nici nu există, gâscă ce ești!

VASILE LEFTER , MEMBRU UZPR



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania