Doamnele făceau mare gălăgie. Își băuseră cafeaua și acum își făceau baia de dimineață în budane cu apă sărată. Alin crescuse repede și începuse să tragă cu ochiul spre zona de agrement. Începuse filajul femeilor goale de vreun an. Alina îl certa mereu făcându-l neobrăzat. Una din femei, cea mai mică, venită de curând în colonie chiar pusese ochii pe el. Intenționat, când ieșea din budană întîrzia să se îmbrace. Bănuia că Alin îi admiră trupul tras ca prin inel, cu o piele albă, luminoasă ce putea înnebuni orice adolescent aflat la vârsta întrebărilor. 

Alina crescuse și ea frumos. Fugea din calea bărbaților de teama de a nu avea necazuri.

• -Frățioare, cum facem să nu ne facem de râs? Avem nevoie barem de o sută de bursuci maturi. Cam o mie de kilograme de carne ne-ar ajunge până în iarnă.
• – Alina, eu zic să vorbim mai întâi cu părinții ca să ne comande niște cuști speciale. De atras în capcane îi atragem cu știuleți și cu lațuri. Nu-i vom trimite la abator decât pe cei grași, de la 13 kg în sus.
• -Am o propunere: carnea de bursuc să nu fie dată gratis. Cei din mină câștigă binișor. Își pot plăti barem friptura.Ce zici?
• -Cosmin nu va fi de acord.
• -Alina, nu uita că părinții noștri sunt boșii. Dacă nu demonstrăm că suntem ingenioși, nu vom vedea niciodată Ursa Mare de aproape.
• -Alin dragă! Eu nu mă omor pentru această aventură galactică. Nu-i mai bine să stau aici în munte, lângă Nărujelul, să-mi fac o grădină cu flori, o fermă cu bursuci și căprioare, să am un soț iubitor, doi copii frumoși, o fată și un băiat…
• -Nu te recunosc, Alina! Ai devenit domestică. Nu vrei să faci și un azil de bătrăni care să-ți spună „Mamă”?
•         Controversele ar fi continuat, dacă nu apărea Cosmin:
• -Cam slabă activitate, puștime lăudăroasă!  Niciun bursuc, nimic? O să mâncați  răbdări prăjite.
• -Domnule Cosmin! Vrem să te atenționăm că eu și fratele meu nu-ți suntem supuși și nu avem nicio obligație față de dumneata. Dimpotrivă!
• -Văd că vi s-a cășunat pe un biet om care vă vrea binele.
• -Noi știm ce avem de făcut și nu vom trage colonia înapoi.
• -Scuze! Voi fi mai atent. Vă cunosc de mici și v-am considerat ca frații mei mai mici. Vă rog frumos ca această discuție să nu ajungă  la domnul Antonică.
• -Nu avea grijă, frate mai mare!
•      Își legănară mâinile în semn de împăcare și fiecare plecă la treburile lui. În cușca tip capcană mai mulți bursuci chițcăiau și mâncau știuleți proaspeți aduși din câmp.
•         Doamnele rămase în tabără își demonstrară priceperea operând schimbări după schimbări cu gândul la cei pe care îi așteptau peste câteva zile.
•          Spre surprinderea Vălenilor, soarele scăpătase parcă mai repede, fiind în discordanță cu ceasurile. Venea noaptea mai devreme decît era așteptată. În popor se spune că soarele a fost mâncat de vârcolaci.
•       La începutul pădurii de conifere, păpușarii mai vioi ca niciodată își spuneau cântecul, mai mult recitat decât cântat. Tunete înfricoșătoare potențau fiecare vers, iar fulgere apocaliptice transformau totul într-un oratoriu antic dedicat zeilor:
•   „Suntem zece păpușari
• Coborâți din Șorogari.
•  Numai Șeful dintre păpușari
•  E trimis de la Focșani,
•  Unde zi și noapte 
•  Munți se bat în capete.”

•      Vasile LEFTER, membru UZPR
•