•        Pustiu. Ierburi uscate. Șerpi și broaște care vor să scape din gurile hulpave ale târâtoarelor veninoase.
•       Cu rucsacul aruncat pe umeri și cu un băț de fag ascuțit la capăt , un om în haine ponosite luneca  printre buruienele dușmănoase.   Liniștea hățișurilor fu spartă agresiv de un țipăt disperat:
• -Fugiți nefericiților, ateilor cu suflete moarte. Vine cutremurul cel mare. Grăbiți-vă să intrați în gropile de foc pentru izbăvire!  Cei care ați ucis, preacurvit , sau ați furat pîinea de la gura săracilor veți da socoteală!
• -Taci javră clevetitoare. Nu vine niciun cutremur. Doar în mintea ta răvășită se cutremură pământul.
•      Pe câmpul cu ciulini peisajul deveni amenințător, luând înfățișarea unui rug uriaș în care oameni și animale ardeau, degajând o duhoare de nesuportat. Cei prinși de flăcări izbucniră într-un cântec cu inflexiuni religioase. Slavă  Ție, Doamne! Slavă  Ție!
  Cel mai tare se auzea vocea lui Butucea, cel mai scabros chip din vale, fiu al Concelitei, spanioloaica înbârligată sexual cu Antonache Bozniacul care batjocorise  34 de fecioare din trei sate diferite. Culmea e că toate erau cu burta la gură, dar încă nu ivise plod la niciuna, deși sorocul trecuse de multă vreme. 
•  Mai erau doar trei zile până în noaptea Învierii Domnului. În plină noapte, la vremea prohodului , pe ulițele strâmte ale satului cu biserică de lemn alergau oameni și cai. La început era un vacarm de sfârșit de lume. Cu timpul se desluși un strigăt disperat. Borțoasele însămânțate boceau într-un cor sfâșietor.
•  Toate gravidele rosteau printre sughițuri același nume: Antonache Bozniac.  Femeile cu prunci nenăscuți eru disperate. Tatăl copiilor lor fusese găsit cu treizeci de furci înfipte în el. Preotul cădelnița prohodind în ajun de Paște trupul nefericitului mascul din care sufletul se chinuia să iasă. Ca să pună capăt văicărelilor, baba Pietroaia turnă o sticlă de gaz peste ciudatul bărbățoi, făcu trei cruci și scuipă ca de deochi. Pe măsură ce focul gheenei se potolea, se sparse și blestemul. Rând pe rând , femeile începură să nască. Toți erau băieți cu fețele schimonosite și cu mâna dreaptă lipită de piciorul stâng.
•  Părintele Sofronie citi la repezeală o slujbă din Ceaslov. Făcu mai multe cruci și dădu poruncă să fie săpată o groapă mare chiar în mijlocul uliței  unde blestematele care păcătuiseră născură pruncii morți.  Treizeci de cruci de lemn fură plantate de-o parte și de alta a drumului. Ulița blestemată fu botezată Ulița Crucilor.
•       Lehuzele fură închise într-o gropniță cu canon draconic.
• Burlacii satului , se simțiră frustrați de sechestrarea fecioarelor fără prihană. Satul era mic, femei puține și mulți bărbați tineri, dornici de amor carnal, fără obligații domestice.Vorba ceea: Dai și fugi, pălăria o alungi.
• Singura obligație era către paraclisier , care avusese ideea unui spațiu ferit de ochii autorităților. El stabilea condițiile de împerechere, el asigura cele necesare traiului subteran. Dacă produsele erotice erau confirmate de medicii angajați  ca echipă managerială  a paraclisierului  Constandache , noii născuți  erau livrați unei firme de mercenari la preț bun. Preoții satului nu erau implicați cu nimic în odioasa afacere. Mamele nou-născuților care aveau curajul să se opună erau izolate și nu mai aveau acces la plăcerile sexuale care se consumau sub ochii lor, făcându-le să turbeze de dorință erotică.
•       Va urma!

 Vasile Lefter, membru UZPR