Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Marin IFRIM: E cer destul pentru tot pământul

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

     

    E cer destul pentru tot pământul

     

    Din seninul crucii, intru în cimitir, îmi caut partea de suflet dată obol cozonacului
    Din pământ. Groparii îmi spun să nu aprind lumânări, pentru că ia foc iarba.
    Cred că și iarna cimitirul se poate aprinde de la un suflet de lumânare care se pune
    Cu vântul și frigul. Îmi caut moșia din cimitir. Un  mormânt cât o celulă pentru
    Cei care nu știu ce e statul în viață și statul la pământ. Nu mai plâng de când eram
    Copil. Doar promit un viitor, în fața unei cruci, ceva ca un jurământ mult mai demn
    Decât angajamentele unui mercenar. Dintre cruci, cerul se vede ca și cum el te privește
    Pe tine, în creștet, în locul acela cu vârtej, când vii aici, în lumea reală a unei
    Realități dublate. Am văzut oameni dormind în cimitir, fericiți precum pisoii care
    Tocmai au fericit scărpinatul. Oameni dormind ca în sălile de aștepare din gări
    Scurte, numai gata să plece și ele odată cu trenul, cu călătorul, cu tot, cu peron.
    Din cer, cimitirul se vede ca-n oglindă. Pe dos. Toată lumea e vie, toți morții sunt
    Frecventabili, au dreptate, au locul lor de veci, au și camere de luat vederi la
    Intrarea plantației de suflete verzi. Când vine unul, pleacă altul. E cer destul pentru
    Tot pământul. Îngeri nu prea avem. Cei care sunt, se ascund în lumânări. Ard o
    Vreme și se duc din nou în mărul care face umbră Bibliei. Am impresia că sunt viu
    Și pun în brațele iubitei mele sufletul. Ca pe tavă. Și mor de dorul ei cu ea lângă
    Mine. Uneori lumea înseamnă doar o pereche de păsări, de animale, de oameni.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Florin Grigoriu spune:

      Nu cred că este un poem acest text, ci începutul unei proze, urmat de câteva cugetări, pe care le transcriu, dovadă a existenței într-aceeași persoană a unui gânditor ce iese la suprafață, ca-ntr-o scaldă într-un râu de cuvinte.
      Le aduc aici, sub titlul CINCI CUGETĂRI de MARIN IFRIM: 1. Din cer, cimitirul se vede ca-n oglindă. Toată lumea e vie, toți morții au locul lor. 2. E cer destul pentru tot pământul. Îngeri nu prea avem.3. Îngerii se ascund în lumânări. Ard o vreme și se duc din nou în mărul care face umbră Bibliei. 4.Am impresia că sunt viu și pun în brațele iubitei mele sufletul. Și mor de dorul ei, cu ea lângă mine. 5. Uneori lumea înseamnă doar o pereche de păsări, de animale, de oameni.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5