PAUL-SEVER SMADU:-”Fiecare  popor  are  presa  pe  care  o  merită! ”
___

  IOAN  VASIU : –  Ești una dintre ”vocile” bine cunoscute de la Radio Reșița. De câți ani lucrezi pentru acest post de radio ?
PAUL-SEVER SMADU : – Pentru  Radio  România Reșița  lucrez  din  anii 2004-2005  și de atunci  sunt  corespondentul  din  stațiunea Băile Herculane  al  postului. 

I.V. : – Când  ai debutat, ca  jurnalist ?
P.S.S. : – Primul contact cu presa radio  l-am avut  în luna noiembrie a anului 1990 la Radio Timișoara, la un meci de fotbal din Divizia B ,  Gloria Reșița – ASA Tg Mureș , unde m-am întâlnit cu regretatul Mihai Junea, care  transmitea în direct acel meci, iar eu am avut rolul să îl assist pe toată durata partidei. Păstrez  și acum într-o agendă consemnările de la acel meci și îmi amintesc cu nostalgie acest episod de fiecare dată când răsfoiesc agenda . După câteva luni în care am relatat , indirect, despre câteva meciuri susținute de Gloria Reșița, am participat  la un concurs pentru Secția Sport  a Radio Timișoara, unde am fost  al patrulea, doi dintre colegii mei de atunci activând și înprezent – Adrian Schindarli și Radu Micu.  Eu am trecut la Secția Actualități, la care am colaborat peste 20 de ani, fiind correspondent  de la Oravița și, apoi , din BăileHerculane.  O scurtă perioadă de timp, cam doi ani, am fost redactorul șef al publicației Foaia Oraviței, funcție pe care am preluat-o de la regretatul Gheorghe Azap – o legendă a poeziei bănățene și româmești.

  I.V.: – Ce a însemnat Radio Timișoara pentru tine ?
P.S.S.: – Radio Timișoara a însemnat pentru mine poartă de intrare în lumea presei, o lume la care aspiram încă din perioada copilăriei, dar care înainte de 1990 nu putea fi decât un vis, din motive lesne de înțeles pentru cei care au trăit acea perioadă. Radio Timișoara a însemnat  pentru mine un vis împlinit, la numai un an după  evenimentele din Decembrie 1989, tot de la Timișoara.  De asemenea, Radio Timișoara a fost pentru mine o mare familie, mai ales în primii ani de activitate, având șansa să lucrez alături de nume  déjà consecrate și aș aminti pe Nicolae Dolângă, Ioan Dula Giulvăzan, Nicolae Secoșan, Nicolae Pârvu, Vasile Vancea, Radu Ciprian Pop, Ion Micu sau generația mai tânără – Mihai  Anghel , Mihai Junea, Ioan Crăciun, Marius  Pentelescu, Teodora Idvoran, Ioan Alexandru Tătar, ca să dau doar câteva dintre numele de atunci ale radioului timișorean. Radio Timișoara  a  însemnat  o perioadă  frumoasă din viața mea, care m-a ajutat să mă descopăr în această meserie!

  I.V.: – De  la  care  importanți  oameni  de  radio  ai  reușit  să ”furi” unele dintre  secretele  acestei  meserii ?
P.S.S.: – De-a lungul  timpului  am lucrat cu foarte mulți oameni din presă de la care am avut ocazia  să  fur  o parte dintre secretele acestei meserii, care m-au ajutat, apoi, de-a lungul carierei mele de până acum! Pe lângă numele  evocate, aș dori să amintesc pe regretatul  Florian Pittiș și Irina Iana Baltă, din perioada în care am colaborat cu Radio România Tineret  sau, mai  târziu, la Radio Reșița, regretatul  Doru Dinu Glăvan, dar și ceilalți colegi  cu  care am început colaborarea  la  acest  post de radio. De fapt, de la fiecare cu care intrăm în contact  avem ce învăța, iar din toate aceste învățăminte să ne croim un stil propriu, care ne caracterizează, mai ales în acest domeniu al presei!

I.V.: – Ai  regretat  vreodată  că  ai  ales  radioul  și  nu  presa  scrisă ?
P.S.S.:  – Nu am regretat, nu regret  și nu voi regreta  vreodată că  am ales calea  radioului, deoarece  eu consider  că  acesta mă caracterizează cel mai  bine prin tot ceea  ce am realizat pe acest  tărâm. Periodic am lucrat  și în presa  scrisă, la Foaia Oraviței, ziarul Timpul sau colaborator la Renașterea Bănățeană, însă tot radioul este cel care mă atrage cel mai mult.

  I.V.: – Dacă  nu  erai jurnalist, ce  altă  profesie  crezi  că  ți-ar  fi  plăcut ?
P.S.S.: – Înainte de a lucra  în presă, activitatea  profesională  am  început-o la UFET Oravița, în exploatări  forestiere și  aș fi lucrat tot în acest  domeniu  sau  activități  legate de mediul  înconjurător, pentru că  îmi  place  foarte  mult  natura  și chiar și acum  petrec mult  timp în natură, pe Valea Cernei și în Clisura Dunării. 

I.V.: – După  părerea  ta, mai  poate  fi  socotită  presa  de  astăzi  ca fiind  a  patra  putere  în  stat ?
P.S.S.: -Chiar dacă este considerată  încă  a  patra putere în stat, eu cred că  presa  românească  are  putere… fără putere!  Nu întâmplător, presa de investigații , cea care este adevărata forță  a presei, a ajuns pe cale de dispariție – dacă nu cumva a și dispărut  din peisajul  publicisticii de la noi. Iar în perioada pe care o trăim acum, epoca  tehnologiei  electronice, rolul presei  este diminuat  de amploarea  pe care au luat-o așa numitele rețele de socializare,  unde fiecare poate să scrie orice despre orice și oricine, în numele  libertății  de  exprimare. Evident, însă, lumea are nevoie de presă în continuare, oricâtă putere  ar  avea  presa, chiar dacă pentru mulți consumatori  de presă  este din ce în ce mai greu să facă distincția între o știre reală și una falsă, uneori  chiar din vina celor care lucrează în presă!

I.V.: – Ce  te  nemulțumește  în  jurnalismul  practicat  acum  în România ?
P.S.S. : – Sunt  multe aspecte critice înjurnalismul de astăzi, nu doar din România, ci din întreaga lume, dar cred că în ultimele decenii în presa românească  a  existat  o selecție  tot mai slabă  spre inexistentă a celor care practică această meserie, iar efectele le putem constata astăzi. Desigur, avem foarte mulți  jurnaliști inteligenți  și care chiar cunosc această meserie, dar  sunt  și ei oameni , cu slăbiciunile lor  de caracter! Până la urmă, presa nu poate  sta deasupra societății  pentru care se exprimă  și, ca  să parafrazez  un citat celebru: Fiecare  popor  are  presa pe care o merită!      

                                     Interviu  consemnat  de Ioan Vasiu  /UZPR