Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Paula Romanescu. Searǎ de 24 martie 2023. Premierǎ la TNB – Cǎlǎtoria.
Paula Romanescu- Searǎ de 24 martie 2023.
- Premierǎ la TNB – Cǎlǎtoria.
- Dupǎ şuşanele nesărate şi sǎlcii de când cu pandemia agresivǎ de prostie de care n-a fost ocolit nici teatrul românesc, am asistat cu o bucurie de suflet pe care-o credeam deja ajunsǎ biatǎ “steluţǎ pierdutǎ în neagra veşnicie”, la o revǎrsare de culoare marca Doina Levinţa, ca o primǎvarǎ îndrǎgostitǎ de soare şi, un “înşir’-te mǎrgǎrite” de scene ca tot atâtea escale prin subterana cǎlǎtorie (cu metroul adicǎ, doar nu v-aţi gândit la Dante & comp!) în Bucureştiul multietnicizat, la care ne invitǎ maestrul fǎrǎ seamǎn al pantomimei coregrafice Dan Puric.
- Sǎ vi-l povestesc ? Nu ! Un astfel de spectacol nu se povesteşte. Este o poveste-feerie care trebuie trǎitǎ de fiecare-n parte fiindcǎ se adreseazǎ sufletului care ştie (o, cum mai ştie!) sǎ vadǎ, ochilor care ştiu sǎ gândeascǎ, auzului care dǎ tǎcerii ecou de armonii, inimii – fior de seve noi, hohotului de râs – rupere de zǎgaz şi lacrimii (ei, da, este şi ea pe-aproape!) – gust de fagure şi de proaspǎt amar.
- Cǎlǎtoria marca Dan Puric – spectacol de zile mari în primǎvara aceasta care ignorǎ lǎtratul armelor în vremea zǎludǎ din lumea ca o tablǎ de şah unde nebunii sunt regi iar omenirea – mulţime de pioni cu viaţa lor puţinǎ, aruncaţi în marele dezmǎţ – joc diabolic de-a cine apasǎ primul pe buton.
- Cât mai existǎ teatru de artǎ şi oameni care cu credinţǎ sǎ-l slujeascǎ, e bine! Şi ce poate fi mai reconfortant decât râsul în cascadǎ nǎvalnicǎ al spectatorilor din întunericul unei sǎli de teatru? Sǎ râdem aşadar, cât încǎ se mai poate!
- Dupǎ terminarea spectacolului, invitatǎ şi eu – marele public (ce privilegiu!) la un pahar de şampanie cu întreaga trupǎ câtǎ frunzǎ, câtǎ floare, minunatul artist Dan Puric, prezentându-mǎ cui vrea sǎ asculte, a început prin a-mi rosti numele şi,…a nu mai sfârşi cu înşirurea unor calitǎţi pe care mi le atribuia cu o generozitate de Cresus, vrând parcǎ sǎ-i convingǎ şi pe cei cu langue de chat-ul in licoarea înspumatǎ cǎ le-a pus Dumnezeu mâna în cap prin norocul nesperat de a mǎ cunoaşte (ar fi putut chiar sǎ mǎ şi pipǎie urlând: este!)… Am profitat de o pauzǎ de respiraţie a vorbitorului şi, adresându-mǎ la rândul meu norod-popor-mulţimii rǎbdǎtoare din jur, am întrebat: – Ştiţi cumva dacǎ maestrului D.P. i se întâmplǎ sǎ mai şi mintǎ uneori? Nu, nu-mi rǎspundeţi, spuneţi-v-o în gând! Dar sǎ ştiţi cǎ de data aceasta a rostit adevǎrul!
- De ce-or fi râs cu toţii?
- Pânǎ şi şampania din paharul meu sta sǎ dea pe dinafarǎ…
- Text postat în Antologii, 27 martie 2023.
Articole asemănătoare
- Cenacliștii noștri în plină activitate… Paula Romanescu, București
- Paula Romanescu, poetă, traducătoare, colaboratoare şi la Luceafărul, ştiu cititorii că primul ei critic literar i-a fost mama?
- Scriitori botoșăneni. DAN PURIC
- Victimă, Paula Romanescu. Cu gândul şi fapta la Mihai Eminescu şi când suntem bolnavi…
- Eroii… și noi…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania