n. 12 febr. 1959, Buzău

Actor de teatru şi film, regizor. A absolvit Liceul de Arte „Nicolae Tonitza” (prom. 1978) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie „I.L. Caragiale” (prom. 1985) din Bucureşti.

Actor la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani (1985-1988) şi la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (din 1985).

Roluri mai importante în spectacolele de teatru: Primăvara bobocilor (1985), Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni (1987), Noaptea regilor de W. Shakespeare (1991), Păsările de Aristofan (1991), Cruciada copiilor de L. Blaga (1991), Jocul de T. Ailenei (1991), Rivalii de R. Sheridan (1993), Harvey de M. Chase (1994), De partea cui eşti ? de R. Harwood (1996), Omul care a văzut moartea de V. Eftimiu (1997), Şi mai potoliţi-l pe Eminescu de C.T. Popescu (2000), Jocul dragostei şi al întâmplării de P. de Marivaux (2001), Revizorul de N.V. Gogol (2002), O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale (2002), O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale (2003), Don Quijote după Miguel de Cervantes (2005), Idolul şi Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu (2006), Sinucigaşul de N. Erdman (2009) şi în filmele: Prea cald pentru luna mai (1983, debut), Sosesc păsările călătoare (1984), O vară cu Mara (1988), Tinereţe frântă (rol princ., 1991), Orient Express (2004). A participat la Congresul Internaţional de Educaţie al oraşelor de limbă franceză şi engleză – Arts and Humanities as Agents for Social Change, ed. a 4-a, 1996. În 1999 a înfiinţat Compania de Teatru Passe-Partout „Dan Puric”, cu care a participat la numeroase festivaluri din ţară şi din străinătate. Spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC din Londra, 3SAT din Frankfurt şi RTL din Luxenburg.

A susţinut numeroase conferinţe pe teme culturale la radio şi televiziune, în aulele unor universităţi de prestigiu şi prin diferite oraşe din ţară. Din anul 2004 este Societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

Premiul I la Festivalul de Film de la Costineşti pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987; Premiul pentru Teatrul de Pantomimă acordat de secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Fundaţia Teatrul XXI, 1997; Premiul UNITER acordat de secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l’amour, 1999; Ordinul Naţional STEAUA ROMÂNIEI în grad de cavaler – pentru servicii excepţionale în cultură, 2000; Marele Premiu al Fundaţiei „Anastasia”, 2002; Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltarea culturală – pentru promovarea artei scenice româneşti în străinătate, 2003; Premiul UNITER pentru teatru nonverbal, 2003; Premiul „Aristizza Romanescu” al Academiei Române pentru realizările din cinema şi teatru; titlul de Societar de Onoare al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, 2012.

OPERA: Cine suntem, sau despre taina identităţii personale şi comunitare trăită şi exprimată prin persoana autorului (interviuri, eseuri; Bucureşti: Platytera, 2008), Conferinţe – Ateneul Român (DVD; Bucureşti: Fundaţia Art Production, 2009), Despre omul frumos (Bucureşti: Compania Dan Puric, 2009), Fii demn ! (Bucureşti: Supergraph, 2011).

REFERINŢE:

MIZGAN,I.AL. Demnitatea mărturisirii. Dan Puric în Ţara Crişurilor: [interviuri]. – Oradea: Theosis, 2009.
*
PARHON,I. Teatrul pe simeze, Scrisul Românesc, nr. 5-6, 2007; TECUCEANU,F. Dan Puric: Brâncuşi, dacă…: [interviu], Adevărul.ro, 2 dec. 2007; BOICEA,D. Teatru-dans şi umor alb-negru, Adevărul literar & artistic, nr. 924, 2008; BOTEZ,A. „Cine suntem”, Monitorul Cultural.ro, aug. 2008; LAVRIC,S. Mogîldeaţa, România literară, nr. 22, 2008; RĂDULESCU,G. Dan Puric: Zidul Berlinului…: [interviu], Adevărul.ro, 17 dec. 2009; MIXICH,V. Convertirea lui Dan Puric, HotNews.ro, 8 febr. 2010; RĂDULESCU,G. Dan Puric: Dacă ne pierdem simţul umorului…: [interviu], Adevărul.ro, 29 dec. 2010.