Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

”PERSONALITĂȚILE COMUNEI HĂNEȘTI: PANDELICA RADEȘ, UN DESTIN GREU ÎNCERCAT”

Primit pentru publicare de la autor, Gheorghe BURAC, 17 iul.2014;  redactor, Lora CIRLIGEANU.
Editor: Ana Maria Maluș, 18 iul.2014.

 

Prima carte din Colecția ”PERSONALITĂȚILE  COMUNEI  HĂNEȘTI: PANDELICA  RADEȘ, UN  DESTIN  GREU  ÎNCERCAT”

AUTOR, LUCIAN  MANOLE

 

”Te crede numai cine a suferit; de aceea, suferințele cele mai nobile sunt acelea care sunt mai puțin înțelese”.
N. IORGA

Avem în față o carte care confirmă încă o dată opțiunea autorului pentru scrierile de colecție. Ea vine după ce, în  ultimii trei ani, D-l. Profesor Lucian  Manole a publicat cele trei volumașe în seria ”Auxiliarelor didactice”: Atitudinea elevilor față de temele pentru acasă” (2011), Educația în mediul rural (2012) și Absenteismul și abandonul școlar în mediul rural (2013), toate apărute la Editura ”Agata” Botoșani și care, cu siguranță, vor fi urmate și de altele.

Image [320x200]           Iar actualul volum, publicat de aceeași editură și legitimat cu ISBN 978-606-692-004-9, marchează debutul altei colecții, intitulată ” Personalitățile comunei Hănești (1)”, menționată de autor pe prima lui copertă.

Este o carte de format A – 5 și are 140 de pagini, încadrându-se între tipăriturile  ușor și plăcut de manipulat, răsfoit și lecturat, iar cele două coperte exterioare îi conferă un spor de atractivitate: prima, prin două fotografii ale protagonistei, una radiind frumusețe și bună dispoziție, cealaltă, curaj și exuberanță; cea de a doua copertă îl prezintă pe autor într-o fotografie ”la zi”, simpatic și dezinvolt, însoțită  de un concludent text bibliografic.

Între aceste coperte, se desfășoară cuprinsul cărții propriu-zise, la care, mai întâi, se referă, cu îndemânarea unui specialist în domeniu, D-l Profesor Dumitru Pancu de la Liceul Teoretic ”Dr. Mihai Ciucă” din Săveni, într-o generoasă prefață intitulată ”O carte de suflet, scrisă din suflet”, în care remarcăm câteva aprecieri de valoare asupra acesteia, precum: (cartea) ”este mai mult decât o biografie supusă unor reguli impuse de canoanele speciei literare din care provine; este o carte de suflet, scrisă din suflet, din atașament pentru oamenii locurilor natale, numai așa explicându-se cum a reușit să transforme o realitate –  destinul greu încercat al Pandelicăi Radeș – într-o  poveste (de viață), alături de cei care i-au fost apropiați din copilărie și până azi.”

Remarcabilă este și observația prefațatorului privind relația dintre titlul cărții (…” un destin greu de încercat” ) și o serie de sintagme din capitolul  ” Laudatio”, cum sunt: o lacrimă de rouă, un vis neîmplinit, dăruire pentru neam și Țară, pentru Rege și Regat, se bucură și plânge împreună cu românii din Ținutul Herța, suflet consacrat copiilor și neamului înstrăinat, suflet nobil călăuzit de iubirea de neam, lacrimă a neamului românesc ș.a.

Nu în ultimul rând, este apreciată, în Prefață, alegerea autorului de a ”încorona”, în carte, o personalitate vie, care se impune prin sistemul ei de valori, incluzând pe Dumnezeu, Regalitatea, Ștefan cel Mare și Sfânt, reîntregirea spațiului românesc și adevărul istoric.”

Profilul acesteia este prezentat, apoi, într-un citat din ”Dicționarul scriitorilor și publiciștilor botoșăneni”, autor, Silvia Lazarovici, Ed. Agata, 2013, după care, moto-ul:

”Mi-am slujit neamul și țara,

Pentru ele-am ars ca para,

Doar atunci m-am odihnit

Când soarta-n mine a lovit” (Pandelica Radeș) marchează, adevăratul început al cărții, certificat și de titlul primului ei capitol: ”Pandelica Radeș, un destin greu încercat”, în care, Lucian Manole completează biografia eroinei, cu rigoarea boroleanului care și-a petrecut mai mulți ani la bunicii dinspre mamă, în satul unde s-a născut, a copilărit și a învățat primele 4 clase Pandelica  Radeș. Și, de aici, autorul merge pe urmele ei la școala din Ripiceni, apoi la Școala Medie Tehnică Agricolă, dă de necazurile pe care le-a întâmpinat din cauza chiaburiei părinților, până la absolvirea liceului, dar de care nu a scăpat nici în anii studenției la Facultatea de Filologie, Secția Română – Istorie a Universității ”Al.I.Cuza”din Iași.

Tot  aici, sunt consemnate implicarea Pandelicăi Radeș în zonele ”calde” ale destinului românesc  – Ținutul Herța, Republica Moldova și  urmele marelui voievod Ștefan, sau locașurile sfinte din romanitate. Și sunt, de asemenea, în atenția autorului, în acest capitol, începutul și evoluția tematică a creației sale poetice ori cum reflectă media locală și zonală prezența Pandelicăi  Radeș în viața publică  și literară.

Capitolul următor, intitulat ”Pandelica  Radeș povestindu-și viața”, întregește ” baza de date” despre propriul destin, în mărturii  a căror autenticitate o garantează cu veridicitatea vorbelor sale despre familie, satul natal și copilărie…

( – Mă opresc aici, puțin, pentru a-i reproduce o remarcă ce-o doare mai mult decât au durut-o toate necazurile de până acum, ”care-i rup inima de tristețe”:…”satul românesc, cel de acum, este o realitate jalnică…această prăbușire economică, demografică și morală a satului Borolea este întâlnită, în prezent, în orice sat românesc. Doamne, ce oameni harnici și cu bun simț erau consătenii mei de odinioară !

Nu rămânea nici o palmă de pământ nelucrată nici la cea mai bătrână văduvă a satului. Nimeni nu aștepta subvenții de la stat ca să-și lucreze pământul. Era o mare rușine ca să rămână pârloagă lotul cuiva”…), cu ”anii de școală” încheind perioada greutăților și persecuțiilor pe care le-a îndurat tocmai când avea mai multă nevoie de înțelegerea și sprijinul autorităților locale.

În celelalte  subdiviziuni ale acestui capitol, profesoara Pandelica Radeș  vorbește, mai întâi, despre perioadele mai luminoase ale carierei sale, de după absolvirea facultății: Cadru didactic și activități extradidactice, Ghid ONT și Profesor la școala de ghizi, Coordonator al Clubului de cineaști amatori, până în aprilie 1978, când, un stupid accident a pus capăt prezenței sale în școală.

A fost întâmplarea care i-a schimbat viața, reorientându-i și preocupările, despre unele dintre acestea relatându-ne în continuare, sub titlurile: Întâlnirea cu poezia, Concretizarea visului național de Reîntregire a Neamului…, În slujba adevărului despre Rege și Regalitate și Implicarea în acțiuni umanitare…

Al treilea, care este și ultimul capitol al cărții, cel mai voluminos, numărând 82 de pagini, este intitulat ”Pandelica Radeș  –  Laudatio” și cuprinde 25 de texte –  articole preluate din publicații precum revista ”Luceafărul” și ”Gazeta de Herța”, interviuri ori scrisori de felicitare și elogii care i-au fost adresate cu diferite prilejuri.

Ele au titluri dintre cele mai concludente: Pandelica Radeș – o lacrimă de rouă; Pandelica Radeș – un vis neîmplinit; Pandelica Radeș – un român autentic; Profesor Pandelica Radeș  – dăruire pentru neam și țară, pentru rege și regat; Se bucură și plânge împreună cu românii din Ținutul Herța; Un suflet consacrat copiilor și neamului înstrăinat de țară; Pandelica Radeș în oglinda timpului; și altele la fel de sugestive.

Subscriu, în acest capitol, diferite personalități ale culturii din toată zona Moldovei și a Ținutului Herța, cum sunt: Georgică Manole, redactor șef al revistei ”Luceafărul”, Prof. univ.dr. Dorin Mihai de la Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iași, Conf. dr.Alexandru Cărăușu, președintele Mișcării pentru Regatul României – Iași, Conf.univ.dr. Ioan Dănilă de la Facultatea de Litere a Universității ”Vasile Alecsandri” din Bacău și alte nume proeminente de profesori medici, preoți, precum și de numeroși colegi și elevi ai minunatului pedagog luptător.

Cartea se încheie cu o poezie, intitulată ” În amurgul vieții”, ”compusă doar în  trei minute (7 nov. 2012, ora 1535 – 1538 )”, după cum menționează autoarea, Pandelica Radeș.

Cum altfel pot încheia și eu prezentarea acestei cărți, decât felicitându-i pe cei doi talentați și merituoși dascăli – erou al cărții și autor – , de la care cititorii așteaptă și alte creații pornite din adâncul inimii și la fel de interesante.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5