Primit pentru publicare: 12 aug.2016
Autor: Marin IFRIM (Sursa primară, Revista „Armonii  Culturale” / august-2016)
Publicat: 12 aug. 2016
Editor: Ion ISTRATE

 Lucian Manole, despre „un destin greu încercat” !

   În volumul „Pandelica Radeş – un destin greu încercat”, apărut la Editura „Agata”, din Botoşani, în cadrul unui proiect personal al scriitorului Lucian Manole, dedicat „personalităţilor comunei Hăneşti”, am descoperit, în eroina cărţii, încă o dovadă că, trecutul acestei ţări –  oricât de europeni şi de mondializaţi am fi acum,  – reprezintă temelia solidă a prezentului. Oameni precum Pandelica Radeş au existat şi încă mai există prin mai toate localităţile ţării. Numai că, din păcate, nu prea are cine să scrie despre ei, să le aducă acel prinos de recunoştinţă. În prefaţa cărţii, prof. Dumitru Pancu notează: „Cartea lui Lucian Manole este mai mult decât o biografie supusă unor reguli impuse de canoanele speciei literare din care provine. E o carte de suflet şi scrisă din suflet, din ataşament pentru oamenii locurilor natale. Numai aşa se explică de ce a reuşit să transforme o realitate – destinul greu încercat al Pandelicăi Radeş -, într-o poveste în care, alături de cei care i-au fost martori din copilărie şi până azi pe diferite segmente ale vieţii, vorbeşte şi personajul principal. Autorul are ştiinţa coordonării conţinutului unei astfel de cărţi, demersul său fiind unul profesionist, având în vedere complexitatea vieţii, nu rareori atinsă de momente tragice, a Pandelicăi Radeş”. La începutul cărţii, ca o dovadă a pedanteriei autorului, este redat un extras din volumul”Scriitori şi publicişti botosăneni, Dicţionar biobibliografic”, autor Silvia Lazarovici. Un CV cultural al eroinei cărţii, unul strict tehnic, care prefigurează amploarea demersului monografic al lui Lucian Manole. Pandelica Radeş s-a născut la 28 iulie 1935, în satul Borolea Veche, comuna Hăneşti, judeţul Botoşani. A urmat toate cursurile posibile ale unor şcoli ale vremii, fiind, la bază, cum se spune, profesor de limba şi literatura română şi de istorie. În 1978, în urma unui accident, îşi întrerupe cariera didactică şi se dedică artei, creaţie poetice, frecventând cenacluri şi desfăşurând o densă activitate publicistică. O femeie cu o activitatea comunitară impresionantă. În preambulul unui interviu cu eroina cărţii, în care autorul descrie succint câteva etape din viaţa reală a acesteia, începând cu certificatul de naştere, copilăria, şcoala, activitatea profesională, accidentul din 1978 şi continuând cu apariţia primelor cărţi ale acestei doamne rarisime. Grupajul respectiv se încheie apoteotic, aici simţindu-se cel mai puternic experienţa umană şi publicistică a lui Lucian Manole. Citez: „Legătura sufletească cu locurile natale…s-a deteriorat în timp. Majoritatea rudelor şi cunoştinţelor s-au stins încet, rămânând în inima şi sufletul primului copil al lui Pintilei Airinei doar locurile copilăriei. După eradicarea comunismului Pandelica Radeş a încercat o apropiere de meleagurile natale, dar primită cu ostilitate de autorităţi şi consăteni datorită <blestemului pământului>, profesoara Radeş a reuşit să înţeleagă spusele lui Tom Bodett: <Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? În şcoală, înveţi o lecţie, apoi dai un test. În viaţă, ai dat un test, care te învaţă o lecţie>. O astfel de lecţie a oferit Pandelica Airinei Radeş consătenilor îndeptându-se spre un alt loc drag ei: casa bunicilor din Mihoreni-Ţinutul Herţa-Ucraina”. În interviul luat doamnei Radeş, Georgică Manole, redactor-şef al revistei „Luceafărul” din Botoşani, pune întrebări decente,însă, prin inducţie, acestea provoacă câteva răspunsuri memorabile, fosta copilă de „chiabur” evocând cu intensitate anii copilăriei, greutăţile anilor de învăţământ, până când tatăl acesteia primeşte „o adeverinţă de scoatere din lista chiaburilor”. Urmează o serie de evocări ale celor care au cunoscut-o pe doamna Radeş: Ioan Marius Floareş (preot, parohia Ursoaia, jud. Vaslui), prof.univ. dr. Dorin Mihai, prof. Elena şi Ioan Frigură (Şcoala din Ivăneşti, Vaslui), educ. Valentina Răhăianu şi prof. Nelu Chirilă (Piatra-Neamţ), prof. Mihaela Lupu şi bibliotecar-şef Maria Luncaşu (Şcoala Petraşivca – Mihoreni), conf. Dr. Alexandru Cărăuşu (Preşedinte al Mişcării pentru Regatul României – Iaşi), prof. Dumitru Chiuc (Bacău), Olga Loghin (aceasta dedică doamnei Radeş un consistent „Poem pentru Pandelica”), prof. Paula Luţuc (fostă colegă de bancă), preot Nectarie Bălan (parohul Bisericii „Sf. Spiridon” din Herţa), Vasile Bâcu (redactor-şef al ziarului „Gazeta de Herţa”, regiunea Cernăuţi, Ucraina). Regret sincer că nu pot cita câte puţin din fiecare evocare, toate fiind, fără excepţie, emoţionante, echilibrate, pline de învăţăminte. Texte din care reiese clar cât de apreciată a fost doamna Radeş, ce personalitate puternică a reprezentat. Un scurt şi convingător eseu despre poezia acesteia semnează poetul şi compozitorul Grigore Gherman din Ţinutul Herţa, urmat, de conf. Univ. dr. Ioan Dănilă, tot cu o analiză literară despre poezia eroinei. Nu putem trece nici peste evocările semnate de: prof. Silvia Caba-Ghivireac şi prof.  Dumitru Ghivireac de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Herţa, sau cele ale  preotesei Larisa Pauliuc, doctor oftalmolog în Cernăuţi, Ucraina, Ana Olinic (medic în Bacău) şi Silvia Lazarovici de la Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani.  Cartea lui Lucian Manole e o carte care se păstrează, ceva care nu trebuie rătăcit printre volume de „creaţie literară”, printre cărţi de poezioare şi de povestioare anemice. E un consistent volum care are loc onorabil undeva în vecinătatea rafturilor cu cărţi de istorie literară,memorialistică, publicistică selectă. O carte muncită pentru a satisface un prezent care nu poate merge spre viitor fără acest trecut, evocat tare simfonic de către un autor aflat în plină maturitate a scrisului.