Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O CARTE DE SUFLET, SCRISĂ DIN SUFLET

O  CARTE  DE  SUFLET, SCRISĂ  DIN  SUFLET

 

11         Fostul meu elev, Lucian Manole, căruia i-am transmis cunoştinţe geografice şi     i-am trasat cursul vieţii – azi fiind profesor de geografie -, m-a pus în faţa unui studiu amplu privind viaţa unui răzeş octogenar, considerându-l o personalitate vie a hăneştenilor.

Într-o lume în care nu mai putem discerne valorile de nonvalori, Lucian Manole demonstrează, prin materialul selectat cu pricepere şi pasiune, că viaţa Doamnei Pandelica Radeş este o sublimă lecţie de demnitate ce poate fi un model, cel mai apropiat şi indicat model pentru generaţiile locale actuale.

Pandelica Radeş s-a născut în Borolea Veche (comuna Hăneşti), într-o zi de duminică, pe 25 iulie 1935, din mamă localnică şi tată (Pintilei Airinei) din satul Mihoreni, Ţinutul Herţa din Ucraina actuală.  Primul copil al familiei  descoperă satul moldav cu oameni harnici şi belşug pe ogoare, tineri îmbrăcaţi cu bun simţ, cu frică de Dumnezeu şi cu ruşinea de oameni.

Anii de şcoală primară, în satul natal, s-au desfăşurat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După instalarea regimului comunist, Pandelicăi Airinei i se închid uşile şcolii pe motiv că părinţii fuseseră trecuţi la chiaburi (tatăl coproprietar la moara din sat a boierului Vasile Scarlat). Urmează, cu intervenţii şi persecuţii, Şcoala de la Ripiceni, Şcoala Medie de Statistică din Botoşani, finalizează Liceul nr. 2 de fete din Iaşi, iar în anul 1956 se înscrie la Universitatea „Al. I. Cuza”, secţia filologie-istorie. După absolvirea facultăţii îmbrăţişează cariera didactică predând istoria şi limba şi literatura română în şcoli din judeţele Bacău şi Iaşi.

În aprilie 1978, în urma unui accident stupid, este pensionată medical. Este momentul cel mai dificil al vieţii care i-a impus adaptarea la o nouă realitate culminând cu descoperirea sensibilităţii artistice: scrie poezii şi frecventează cenaclul „Ion Creangă” din Iaşi.

După Revoluţia din Decembrie 1989 îşi continuă activitatea literară, editând până în prezent şapte volume ce îmbogăţesc patrimoniul de poezie patriotică şi pentru copii.

Pandelica Radeş se implică în concretizarea ideii de Reîntregire a Neamului Românesc, înfiinţând Societatea „Ştefan cel Mare” cu obiectiv principal de a stabili legăturile dintre teritoriile  rupte de la Ţara mamă şi Ţara mamă, în special cu Ţinutul Herţa.

Pe plan politic,  a  „împins”  Roata Democraţiei fiind membră PNŢCD şi coordonator activ în Societatea „Amicii Regelui Mihai”. Patriotismul ce transpare din scrierile sale a fost remarcat de marele om politic Corneliu Coposu şi materializat prin acordarea Decoraţiei „Regele Mihai I”, pe 11 mai 2011.

A compus muzica şi textul colindelor, baladelor şi romanţelor, toate născute din suferinţa românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi din candoarea copilăriei sale.

Cartea lui Lucian Manole este mai mult decât o biografie supusă unor reguli impuse de canoanele speciei literare din care provine. E o carte de suflet şi scrisă din suflet, din ataşament pentru oamenii locurilor natale.  Numai aşa se explică de ce  a reuşit să transforme o realitate – destinul greu încercat al Pandelicăi Radeş -,  într-o poveste în care, alături de cei care i-au fost martori din copilărie şi până azi pe diferite segmente ale vieţii, vorbeşte şi personajul principal.

Autorul are ştiinţa coordonării conţinutului unei astfel de cărţi, demersul său fiind unul profesionist, având în vedere complexitatea vieţii, nu rareori atinsă de momente tragice, a Pandelicăi Radeş.

Sintagme  precum „o lacrimă de rouă”, „un vis neîmplinit”, un român autentic”, dăruire pentru Neam şi Ţară, pentru Rege şi Regat”, „se bucură şi plânge împreună cu românii din Ţinutul Herţa”, „suflet consacrat copiilor  şi neamului  înstrăinat”, „suflet nobil călăuzit de iubirea de neam”, „lacrimă a neamului românesc” etc., pe care le întâlnim în capitolul „Laudatio”, justifică titlul pe care autorul l-a dat acestei cărţi: „Pandelica Radeş – un destin greu încercat”.

Lucian Manole a avut curajul de a impune o personalitate vie ce a ţinut şi ţine la sistemul său de valori – Dumnezeu, Regalitatea, Ştefan cel Mare şi Sfânt, reîntregirea spaţiului românesc şi adevărul istoric.

Depinde de noi, cititorii, dacă după savoarea lecturii acestei cărţi o vom transforma pe Pandelica Radeş într-un personaj pozitiv de roman istoric care va schimba lumea în care trăieşte,  traversând trei orânduiri (monarhie, comunism şi tranziţie), în model de urmat. Trăim alte vremuri!

Prof. Dumitru Pancu



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5