UN SUFLET NOBIL CĂLĂUZIT DE LUMINA IUBIRII DE NEAM
Autor, Vasile Bâcu

Nu cred că aş putea pretinde la un oarecare loc printre prietenii doamnei Pandelica Radeş. Suntem din generaţii diferite, locuim în oraşe diferite, ba chiar şi în ţări diferite. Cu mai bine de două decenii în urmă i-am citit versurile pentru copii în presa cernăuţeană de atunci, prin anii `90 am avut ocazia s-o prezint în paginile „Gazetei de Herţa”, aflând mai târziu că este şi o mare animatoare a multor fapte bune de ajutorare a românilor din afara graniţelor, mai ales a celor din Ţinutul Herţa, de unde i se trag şi rădăcinile pe linia tatălui, născut la Mihoreni. Dar când am discutat pentru prima oară la telefon mi s-a părut că ne cunoaştem de foarte multă vreme.
Am avut ocazia să ne vedem în vara anului trecut la Herţa. Am rămas surprins de puterea de voinţă a doamnei Pandelica, deoarece, în pofida problemelor de sănătate, a insistat să mai viziteze o dată meleagurile natale ale tatălui. A fost un deosebit prilej de bucurie pentru Pandelica Radeş, dar şi pentru enoriaşii Bisericii „Sfântul Spiridon” din Herţa, în frunte cu părintele Nectarie Balan, ajutaţi în nenumărate ori la iniţiativa şi prin aportul direct al poetei.
S-au bucurat şi tinerii cititori ai Bibliotecii „Gheorghe Asachi”, răsfoindu-i noi pagini din propria creaţie, interpretând cântece cunoscute în tot spaţiul spiritual românesc împreună cu autoarea versurilor lor.
În timpul acelor întâlniri, din anul trecut, m-am convins cât de strânsă este legătura spirituală a doamnei Pandelica Radeş cu meleagurile herţene. Acolo unde se limitează posibilitatea materială de a oferi o mână frăţească de ajutor, alături de alte persoane de bună credinţă, Pandelica Radeş îşi revarsă lumina spirituală – poezia, de izvorul căreia se poate apropia, fără limită, orice suflet însetat.
Mă rog Bunului Dumnezeu ca acest izvor să ne aducă încă mult timp clipe de mângâiere prin apa vie a cuvântului matern, oferit cu generozitate tuturor românilor de către doamna Pandelica Radeş.