Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEM de MARIN IFRIM: ”Irina plantează îngeri ai somnului”

IfrimPOEM  de  MARIN  IFRIM

 

 

 

Irina plantează îngeri ai somnului

 

Îngerii sunt ceea ce ni se spune că sunt, nu am dubii şi nici certitudini.
Doar citesc despre îngeri. Există semeni despre care, în intimitatea mea,
îi bănuiesc a fi îngeri. Un fel de vârstnici străvezii luaţi
la Domnul din creşe, grădiniţe, spitale etc.
Sau nişte copii de sute de ani ocrotitori pe umerii istoriei lumii.
Îngerii citesc şi scriu poeme în cute rimate pe frunţi de mame universale.
Nu cunosc decât câteva cuvinte din limba lor terestră: lumina,
căldura, mângâierea, zâmbetul, zborul. Doar semne pline.
Filozofii vorbesc prostii inteligente despre sexul aerului cu lumina.
Nu-ţi trebuie ochi mari ca să-ţi închipui un înger. Ochiul minţii
e deja un început de drum spre sălaşurile îngerilor.
Dacă ei sunt fiinţe spirituale cu inteligenţă, emoţii şi voinţă
e posibil ca, din când în când, în trupurile noastre să poată
locui câte un înger. Bun sau rău. Cel bun, gratuit, cel rău, cu
chirie. Unii locuiesc direct în perfuzii, alţii în locul de lângă
inimă, sufletul, trupul lor nevăzut. Au nume cât nu cuprinde
nici-o carte de telefoane, câte stele şi neu(t)roni nu ştim.
Dacă suntem veniţi din pământ, cum se spune, înseamnă
că îngerii plantează păduri în trupurile noastre, viaţă
după viaţă, mereu de la capăt. Am văzut (?) înger în halat alb,
am văzut (?) oameni slabi de îngeri, inclusiv în oglindă.
Copil fiind, vedeam îngeri în fluturii din jurul lămpii, apoi în lacrimile
bunicii, când se aşeza în genunchi în faţa crucii bunicului, plângând
într-o limbă tradusă dincolo, de un înger poliglot, precum chimia şi fizica
pentru toţi. Cred în îngeri, s-au obişnuit cu mine, orb în adânc, în propriul
hău. Îi presupun, îi strig pe nume, le cunosc semnele, lumea lor nu poate
fi decât miri(fi)că şi mai uşoară ca zborul deasupra zborului din zbor.
Undeva, înainte şi după rostul acestor cuvinte, o fetiţă, Irina,  un înger ea însăşi,
plantează brazi, un fel de sicrie vii, în care cândva vom dormi, până la starea
de îngeri frunzoşi, într-o pădure plină de îngeri, scriindu-ne viitorul.

 

                                                                    


 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Irina Mirică spune:

    Superb!… Multumesc!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5