Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poem de Marin IFRIM: Să ne trăiască neamul încă 2000 de ani

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

     

    Să ne trăiască neamul încă 2000 de ani

     

    Pe vremea lui Ceaușescu încăpeau în cutia televizorului doar doi idioți:
    El și Ea. Plus anexele lor, limbile din cerul gurii lingăilor de meserie.
    Acum micul ecran e gravid de prostie, de impostură, de fufe parlamentate.
    Vai de Marea noastră Neagră și Națională. Stres. Un fel de solfegiu din
    Cabinetele doctorilor de la Socola, Bălăceanca, Săpoca. Au înnebunit
    Televizoarele. Au intrat în ele tot felul de bacterii electronice. Fără chiloți.
    Nu sunt un nostalgic. Cândva scuipam pur și simplu televizorul. Acum mă
    Uit la giboni în loc de bendeaci, la scroafe virgine în loc de zăvoience.
    Ce frig, ce vreme urâtă, ce cute pe creier în loc de circumvoluțini. Mă uit
    La acest circ ca să știu în ce lume îmi duc targa pe uscat și crucea dincolo
    De mine. Nu sunt dezolat. Și nici nu aș interzice aceste mizerii nici dacă
    m-aș spăla cu ele pe mâini. E voie. Vorba poetului: ”Ahoe, ahoe și încă odată
    că e voie” (Tudor George, alias Ahoe). Să ne trăiască neamul încă 2000 de ani
    Merităm o istorie pe măsura unui trecut ciudat, când eroic, când mut ca o
    Muscă verde. Pardon. Mă uit la televizor. Țin telecomanda precum un scuipat
    În toc de pistol ruginit. Doar mă uit. Nu sunt șarpe cu ochelari. Ce vremuri
    Ciudate. Mai e un pic și vom afla că pământul nu e rotund și nu are proprietari
    Decât din afara Galaxiei. Mai e un pic și trag de timp să nu vină sfârșitul lumii,
    Prin vorbele mele deznădăjduite, prin fiecare secundă respirată. Un pic. Un timp!

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Florin Grigoriu spune:

      Un prieten Jules Cohn Botea are un poem care sună așa: În fiecare zi/ privesc televizorul -/ dar nu-l deschid.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5