Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Pop Stelu… cătând în taina Identităţii!

    PopStelu

                        Pop Stelu… cătând în taina Identităţii!

     

     

                                      cândva…în Marea Moartă

    (pentru cei care au atins cu sufletul stelele,
     pentru cei care au vrut sa atingă cu sufletul stelele,
     pentru aceia care vor atinge cu sufletul stelele…)

    cândva…am vrut,  am încercat,
     m-am oprit,
     am îndrăznit,
     am renunţat încet,  încet…
     şi m-am trezit
     în Marea Moartă.

    cândva am vrut să ating cu sufletul stelele,
    m-apropiam încet, încet…
    dar ele alunecau spre cer,
    am încercat să privesc în zorii zilei luna-chip împietrit,
    ea-mi zâmbea suav şi blând cu zâmbetul Giocondei,
    mai târziu am vrut să cuprind în braţe soarele,
    m-am oprit la timp, amintindu-mi de Icar,
    am îndrăznit să prind în lanţuri timpul,
    şi fiecare clipă ce mi se părea o veşnicie
    am trăit-o cu multă patimă si iubire,
    am renunţat încet, încet… de teama soartei prometheice,
    am vrut, apoi, să mă scald în lacrima universului,
    mă cufundam încet,
    încet, încet…
    şi m-am trezit,
    cândva târziu… în Marea Moartă.      

    clepsidra tornadelor din noi

    cu ce-am rămas?
    timpul scurs din trinitate și
    spațiul ce umple clepsidra tornadelor din noi.
    toate ne sunt măsurate-

    visuri-pieziș,
    zboruri-zboruri mereu amânate,
    izvoare – lacrimi,
    lacrimi prelinse printre pleoape amorțite-n așteptări,
    tristeți în octave,
    dureri ce nu mai dor…

    cu atât am rămas
    cu holograma timpului scurs din trinitate și spațiul
    ce umple clepsidra tornadelor în noi.

    acesta’s eu?

    într-un decor de oglinzi venețiene
    conice
    paralele
    valeriene  
    vine o vreme în care timpul trecător stă la taifas cu mine  
    imaginea ce se reflectă’n ele

    capătă chipul și asemănarea mea
    după reguli neștiute de nimeni
    nici chiar de mine însumi
    frânturi de zbor
    licăr de lumină
    pleoape umbrite de dor
    (ce’ngemănează în tăcere ochi mari de copil neștiutor)

    iubire pătimașă
    tristețe și tăcere
    uitare eludată  
    mai câte-un vis ce prinde viață în realitatea-mi efemeră 
    mai câte-un sentiment și o chemare

    ieșite din frigidele tipare
    mai câte-un zâmbet încrustat

    pe buzele-mi arzânde de plăcere
    și-o inimă
    o inimă sclădată’n sânge
    în flori de curcubeu
    iar întrebarea mea târziu în vreme
    e una simplă…

    acesta’s eu ?

                                                                                                                                                           P.S.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5