Pop Stelu … înnemărginirea iubirii…

aşa a început totul…

 totul a început cu un vis…
apoi primul gând,
primul surâs,

prima atingere,
primul sărut,

prima mângâiere…
răsare, apoi, o floare,
o floare numită Iubire…
…dar când totul se sfârşeşte cu o lacrimă,
o lacrimă izvorâtă din lacrima  universului…
mă întreb,
a fost un început?
…sau, totul a început cu un sfârşit?

ai încredere în iubirea mea!

 nimic din ce am vrut să-ţi dăruiesc
nu ai putut atinge cu privirea…
nici visul, nici şoapta, nici simpla mângâiere,
nici plăcerea, nici iubirea…
tu, ai rostit doar vorbe…care dor,
iar visul, şoapta, simpla mângâiere,
plăcerea şi iubirea…
încet, încet, încet se sting, şi mor…
şi, totuşi,
te rog…
ai încredere în iubirea mea!

aş vrea să-ţi spun

aş vrea să-ţi spun atât de multe
dar, încă nu ştiu,
nu ştiu dacă vor să mă asculte ochii tăi, frumoşii…

 atunci mai bine tac,
şi nu mai spun nimic.

 aş vrea să-ţi simt privirea în tăcere,
să-mi adâncesc sufletul în ochii tăi,
să-ţi rup din trup tainica durere,
cu-un dor nebun de simplă mângâiere…

   şi iarăşi tac, tac…
şi sufăr în tăcere.

nemărginirea iubirii…

cu
sau fără tine
am încercat să-adun toate lacrimile iubirilor trădate
înt-un  singur suspin
cu
sau fără tine
am cules de pe inima-mi rănită roua dimineţii
cu
sau fără tine
am clădit altar iubirii din vise speranţe…şi dorinţe
cu
sau fără tine
m-am înălţat atât de sus
atât de sus…încât am atins nemărginirea
cu tine m-am înălţat atât de sus
atât de sus…