ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 08 Mai 2018
Autor: Al. Florin ȚENE, Președintele national al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință
ESEU
Publicat: 08 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Presa,”câinele de pază” a democraţiei – sau unele ”haite  de câini”care muşcă democraţia

-eseu-

Atitudinea consecvent critică a unor trusturi de presă, scrisă, dar mai ales TV, de la noi,au subminat consensul politic, mai ales în ultimii patru ani, făcând, astfel, guvernarea să fie bulversată. Se cunoaşte faptul că presa,în ţara noastră, şi-a avut începutul în secolul XIX.(În 1829 la Bucureşti – Ion Eliade Rădulescu cu sprijinul lui Kisseleff scoate Curierul Românesc, primul ziar din Muntenia, iar la Iaşi apare Albina Românească a lui Gheorghe Asachi), care după 1989 a cunoscut un avânt deosebit, căpătând şi sintacma de”câinele de pază”al democraţiei. Însă, după o perioadă gri şi aservită unei dictaturi criminale.

Există în presa noastră două tendinţe: una de stânga(vezi Antena 1, 2, etc.) ce propovăduieşte idei de stânga în folosul patronilor îmbogăţiţi prin practici  ne ortodoxe, ce ”plâng “ pe umerii celor cu pensii de 3 lei, şi cealaltă de dreapta (vezi postul Realitatea TV). Criticii, totuşi de stânga se plâng că produsele presei sunt covârşitor de conservatoare în sensul că ele consolidează status quoul. Ei îi acuză pe ziarişti că nu au o atitudine suficient de critică faţă de politica preşedintelui şi a premierului, care sunt de dreapta. Dar, să spunem şi adevărul, aceştia  nu sunt atât de bogaţi ca o parte din conducerea partidelor ce se autodefinesc de stânga. Când presa de dreapta critică alunecarea spre stânga a presei se afirmă că, astfel se fac jocurile unor interese ale grupurilor  de presiune, în spatele cărora se află patronii ce conduc trusturi din mass – media. În acest context se încalcă deontologia profesională.  Dar, oare, se mai respectă aceasta? În condiţiile în care majoritatea ziariştilor refuză adoptarea unui Statut al acestei bresle? De ce oare!? Este o întrebare retorică. Însă, pot da un răspuns succint: un astfel de Statut le-ar impune respectarea deontologiei profesionale, de care vorbeam, le-ar impune un echilibru în judecăţile de valoare, un bun simţ, inclusiv respectul faţă de cuvântul scris. Pentru majoritatea ziariştilor acestea sunt condiţii greu de respectat,dar mai ales pentru patronii lor. Aşa că, ne rămâne doar să constatăm că această breaslă, din care fac parte şi eu, este oglinda clasei politice care ne conduce,iar ea este expresia voinţei poporului rezultat prin vot. Realitate ce o explicăm prin teorema din geometrie: două paralele fiind paralele cu a treia sunt paralele între ele. Astfel, se eludează rolul adevărat al presei,acela de a servi societatea românească prin furnizarea unor relatări corecte privind conflictul dintre idei. Rolul de câine de pază, ce este considerat ca având un caracter de remediu, devine astfel primordial, din păcate la noi din acest câine s-a născut o haită care muşcă democraţia.

Din păcate, sunt televiziuni care au impus o dictatură a poziţiei politice şi economice a patronatului şi al partidului înfiinţat şi coordonat de acesta. Iar ziarişti fără coloană vertebrală, şi fără prinţipii, vorba lui Nenea Iancu, încălcând orice morală şi deontologie profesională, fac jocul murdar al unui grup de interese. Mai grav este că în acest joc au intrat şi ziarişti  remarcabili, cum ar fi Ion Cristoiu. Vorba din popor”au dat cinstea pe ruşine”. Se pare că aceştia  au uitat principala datorie a ziaristului de a focaliza atenţia publicului asupra problemelor şi diferenţelor, eşecurilor şi ameninţărilor,  adoptând poziţia unui critic obiectiv şi nepărtinitor. Atitudinea ziariştilor din această categorie a dus spre negativismul cinic,uneori apocaliptic. (Vezi România Mare care cu ani în urmă scria că va izbucni război civil dacă vine în ţară Regele Mihai). Tot odată laşitatea unor ziarişti ce se ascund în spatele unor pamflete face ca aceştia să nu fie judecaţi de către justiţie pentru infraţiunea unor injurii şi propaganda unor neadevăruri. În sfera vastă a dezacordului dintre oameni, ziaristul nu oferă adevăr. El oferă o aproximaţie a adevărului:o imagine corectă, completă şi echitabilă. Aşa ar trebui să fie.

Cititorii, o parte din ei, care digeră mai greu informaţiile, se întreabă de ce se dau, sau se publică ştiri proaste şi tendențios negative. Dacă acest gen de ştiri  nu sunt comunicate, este de aşteptat ca, sigur, consecinţele lor să dispară? Din păcate, răspunsul este ”nu”. Ziariştii acţionează pe baza unor supoziţii esenţiale, anume, că, în măsura posibilului, toate ştirile trebuie să fie făcute cunoscute, că ştirile au consecinţe care nu dispar de la sine şi că aceste consecinţe trebuie să fie date în vileag dacă e să existe o şansă de corectare, îmbunătăţire sau progres. Au fost cazuri când unele televiziuni au creat știri false, golesc rafturile unor magazine pentru a arăta că nu mai sunt produse, sau alții au confecționat păpușe de mărimea unui om care să reproducă un cerșetor, pentru a vedea dacă oamenii îi dau bani. Dar, din păcate după aproximativ 28 de ani de presă liberă, acest fenomen de îndreptare nu s-a arătat. De ce? Fiindcă oamenii nevoiaşi, mai ales cei din Moldova, nu citesc presa şi nici nu privesc la televizor. Din două motive. La sat nu au bani să cumpere ziare, iar la televizor nu se uită din lipsă de timp sau de receptor tv.

Concluzionând, atâta timp cât există în spatele ziariştilor trustuiri de presă cu patroni implicaţi în politică, sau în interese economice, sintagma  câinele de pază a democraţiei este improprie întrucât colectivele de redacţie s-au transformat în haite de câini care muşcă democraţia prin impunerea dorinţelor, intereselor, mereu ascendente, ale stăpânilor.