Autor: Gruia COJOCARU
Primit pentru publicare: 11 Apr. 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: © 2022 Gruia Cojocaru, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

Evenimentul major al Europei Occidentale în anul 2022 e reprezentat de alegerile prezidențiale din Franța. Supraviețuirea Uniunii Europene în forma actuală depinde de jucătorul care va fi noul chiriaș de la Palatul Elysee.

Scorul primului tur al prezidențialelor franceze din 10 aprilie 2022 n-a înregistrat nicio surpriză, actorii dominanți – Emmanuel Macron și Marine Le Pen – se vor reîntâlni peste două săptămâni în turul doi. Cele patru procente în plus ale actualului președinte pot fi spulberate de Marine Le Pen, care-a avut o campanie electorală focalizată pe problemele esențiale ale cetățeanului, dialogul consistent cu mase umane în numeroase localități ale Franței fiind o trambulină în perspectiva actului prezidențial final. Două sunt problemele candidatei de extremă dreaptă: mass-media globaliștilor, care-i vor toca ucigător presupusa simpatie pentru Țarul Kremlinului și, în al doilea rând, sprijinul candidatului de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon pentru Macron. ,,Nici măcar un vot  doamnei Le Pen” a fost mesajul fostului troțkist, după aflarea rezultatelor, scorul de 22% obținut în primul tur cântărind greu în aritmetica finală. Ironia e că între Le Pen și Mélenchon  sunt similitudini – ambii sunt suveraniști, adversari ai globalismului și al modului de securitate dezvoltat de structurile occidentale – care-ar putea genera o alianță imbatabilă. De ce nu se materializează? Pentru că fiecare își joacă viitorul politic. A transfera acum influență electorală pentru Le Pen – când, în urma alegerilor din Franța, se cristalizează traseul construcției europene – ar însemna sinuciderea politică în lăuntrul stângii, fapt care n-ar putea intra în planurile veteranului din ,,Franța rebelă”.

Pe lângă sprijinul oferit de reprezentantul extremei drepte dure, Eric Zemmour – intelectualul șarmant din politica Franței –, un (alt) argument în favoarea liderei Partidului Adunarea Națională este faptul că e… femeie. În spațiul politicului din zona latină europeană e un dezavantaj acest fapt, pentru că cei din preajmă ori din arealul de interes percep ascensiunea femeii prin prisma disponibilității de a dezlega magia așternutului în erupții vulcanice. Nu doar bărbații au această percepție, ci și femeile care n-au ajuns la struguri… La Marine Le Pen nu funcționează logica în cauză, dar nu pentru că n-ai vedea în ea ceva din farmecul unei femei apetisante, ci pentru că ascensiunea politică i-a venit prin efort personal, dar și ca moștenire de familie, pe linia tatălui, pe care l-a și expulzat din partid, din motive de igienă politică… Presa franceză a salutat cu ani în urmă eliminarea lui Jean-Marie Le Pen, activist antisemit asumat, și a catalogat-o pe Marine ca fiind ,,un taur care înaintează”. Așadar, atribute masculine pentru Marine Le Pen, care în simbioză cu cele feminine furnizează un produs ,,greu de ucis”!

Știu că șansele candidatei de dreapta ar fi fost altele dacă prezidențialele ar fi curs către iarnă, când dezastul economic, care va cuceri (și) Vestul, l-ar fi trezit și pe cetățeanul din Hexagon. Acum e bine, primăvara își dezleagă trăistuța miresmelor, logica are sincope înmugurite în voluptăți dezlegate de sacralitate, iar aroganța clovnului imberb poate fi eludată… 

(va urma)

Gruia Cojocaru