Interviu realizat de profesorii Elizia și Vasile Lefter cu profesorul Ioan Potop, fost director de gimnaziu și inspector școlar, sub genericul PRIN APROAPE… APROAPE!

1.Domnule profesor Ioan Potop, mulți colegi poate vor fi surprinsi  de introducerea dvs. În galeria celor intervievați sub genericul ,,Din aproape…, aproape!”
Argumentele sunt cel puțin trei:
1.Ați fost un om devotat învățământului vrâncean, ca profesor și director;
2.Ca inspector școlar ați cunoscut întreaga rețea școlară din Vrancea îndrumând managerii școlari cu profesionalism cultivând respectul și stima reciprocă;
3.La împlinirea vârstei  de 80 de ani vi se cuvine un omagiu din partea celor pe care i-ați învățat să iubească școala și țara aceasta frumoasă și generoasă.
Vorbiți-ne despre începuturi!

• Întrebat, de unde sunt , îmi place să răspund din Valea-Sării, la o distanță de 6 Km de ,,casa Babei Vrâncioaia” și la 7 km de Centrul Seismic Vrancea.
• Născut când cel de-al doilea război mondial nu se încheiase, într-o familie cu 8 membri, am crescut într-o perioadă grea, cu multe lipsuri, la care s-a adăugat foametea din anii 1947-1948, culminând cu cel mai mare necaz al familiei, prin confiscarea locuinței în anul 1950.
• Locuința fiind moștenire de la bunicul dinspre tată -numită  ,,Hanul lui Mihu”-care în anul 1917 a găzduit reprezentanții satelor  din Vrancea  pentru împărțirea munților între sate, în urma ,, marelui proces cu boierul Roznovanu”
• Transformată la inceput de comuniști în locul pentru pedepsirea celor implicați în evenimentele de rezistență din munții Vrancei din anii 1950-1952, apoi transformat in magazin satesc si  folosit ca loc de dejugatoare pentru obstele satesti care tranzitau comuna spre targuri, ani  de-a rândul auzeam oftatul mamei pentru aceste nelegiuiri și gemetele celor închiși și schingiuiți în beciul hanului.
• Tânăr fiind am simțit nedreptatea și n-am putut uita greutățile familiei mele. 
• Această situație va fi motivul de a cere, după absolvirea facultății de matematică, schimbarea repartiției ministeriale ca profesor de la Școala nr.4 din Bacău la Școala Gimnazială Valea Sării.
• Pentru cei de la minister această cerere părea bizară, să cer schimbarea repartiție de la oraș la țară.
• Întrebat de ce solicit această schimbare de repartiție, am motivat că doresc să-mi ajut familia.Nu cred că am reuțit să realizez acest lucru, în schimb am reușit să rezolv câteva lucruri pentru semenii mei.
• În perioada 1950-1965 nefiind școală gimnazială în localitate, pentru a urma cursurile claselor V-VII era  nevoie de o navetă de 12 km (dus-întors)zilnic. Astfel au rămas cu patru clase și chiar mai puține aproape 90% din copii satului.
• Alături de un colectiv didactic cu multă personalitate (toți profesorii de la gimnaziu, calificați, licențiați )în caliate de director coordonator am propus și chiar am fost ajutat si  realizat un centru de invatamant fără frecvență pentru gimnaziu.
• Au fost mobilizați și sprijiniți aproape în totalitate tinerii în special, cei din satele comunei și cei din comunele limitrofe, să devină absolvenți a VIII clase.
• Numai așa au putut să-și găsească locuri de muncă, știut  fiind că cei cu 4 clase nu se puteau angaja, în împrejurimi, în Focșani, Galați, Brașov și alte orașe din țară. Alături de același colectiv didactic calificat și motivat ( în anul 1974 colectivului didactic i s-a alăturat și un licențiat cu specialitatea principală –chineză, secundară-franceză, în urma transferului celui titular pe catedra de franceză) s-a reușit în perioada 1972-1973 la trecerea  învățământului de 10 ani, cu deosebite eforturi pentru asigurarea spațiilor de scolarizare,   în special înființarea unui atelier de tâmplărie și unul de tesatorie, cu o dotare apreciabilă, în care au fost inițiați elevi  din   clasele a IX-a și a X-a.
• În paralel eram și director al Căminului Cultural unde am reușit cu formația de dansuri populare specifice zonei, să câștigăm locul VI în confruntarea pe țară.
• Selectat ca metodist al Inspectoratului Vrancea  in specialitatea matematică , am cunoscut intr-un larg schimb de experiență activitatea colegilor mei de breaslă vrânceni. În toată acestă perioadă starea sufletească a familiei am trait-o cu ,,sabia lui Damocles deasupra capului” pentru faptul că tatăl socru a fost deținut politic în urma evenimentelor din 1950. 
• In urma unui concurs susținut la ISJ Vrancea in anul 1991 am fost numit inspector scolar teritorial.
• Sigur și cert că nu aș fi făcut acest pas dacă nu eram îndemnat și susținut moral de dascălul de excepție- pentru invatamantul vrancean, profesor Ene Simion.  La acest nivel am avut parte de multe provacari dar si dezamagiri datorate si domeniilor in care am avut responsabilitati teritoriale, educative si de perfectionare.

2) Ați avut alături o excelentă soție, învățătoare de top, v-a înfluențat doamna învățătoare activitatea didactică?

• În primul rând, aș dori să subliniez, că ea merita să fie intervievată, cu siguranță v-ar fi spus lucruri mult mai interesante.
• Pot să vă spun că  dăscălița Niculina Potop n-a dorit în nici un moment să renunțe la statutul de învățătoare, cu toate șansele pe care le-a avut să lucreze ca profesor. 
• Era convinsă de nobila carieră de a fi învățătoare și mereu afirma ,,ce splendid nume a ales poporul român celui care face lumină în mintea oricărui copil, care sădește în suflete speranță, tot ce este mai bun și mai gingaș în această lume”. Cine știe să ajute mâna în care tremură, ochii care lăcrimează, privirea care caută la nesfârșit o lume încă necunoscută? Cine știe să facă visurile lor să se împlinească și iubirea lor să crească? Se cuvine așadar să recunoaștem că numai doamna învățătoare știe!
• Era convinsă că ,, imaginea învățătorului iubit și stimat pentru munca lui rămâne totdeauna în conștiința elevilor”,  mereu transmitea acest mesaj în colaborarea ei cu colegii de breaslă.
• Câtă dreptate avea Nicolae Iorga când afirma  ,,nu e mare opera unde este mult material, ci aceea unde este mult suflet”. Ce mult își dorea ca în templul nepătat al școlii, în fiecare casă să lumineze făclia aprinsă de  învățător, simbol al spiritualității românești pe pământul dăruit de strămoșii noștri. 
• Spiru Haret,  spunea:,, nivelul de civilizație al unui popor începe de la învățător”, un învățător bun face cât un noroc în viață mai mult as cita pe Johan W. Whitehead-care spunea:
• ,,Copiii sunt mesajele vii pe care le transmitem unor vremuri ce nu le vom vedea”
• A excelat, ca sa folosesc cuvantul din intrebare,  prin relatia invățător-elev prin colaborare cu familia, în cunoașterea elevilor și caracterizarea acestora si în  multe cazuri le-a intuit și sprijinit cariera. Dar nu pot să uit dragostea ei pentru activitățile extrașcolare. A rămas în inimă comunității locale, a generațiilor de părinți cu elevi în clasele ei, cu modul de a pregăti serbările școlare. Mai mult a avut darul de a face cu adevărat educație, educație în primul rând în spiritul neamului românesc.
• Selectată metodistă a  ISJ Vrancea n-a fost 
• „inspectoare” ci un colaborator al colegelor și colegilor din inv.primar în  măestria didactică și în educația generațiilor, în formarea caracterelor. Pe scurt mi-a fost model în activitatea de instrucție dar mai ales în educația generațiilor de elevi pentru dragostea de neam și țară. Model pentru relația interumană, în colaborarea cu semenii de breaslă și nu numai.
• Inainte de a se stinge, sub ochii familiei, m-a rugat să merg la Sf. Biserică din sat , cu rugămintea ,,să nu te plângi bunului Dumnezeu, ci să-i mulțumești cât ne-a dat”!

3.Domnule profesor cum ar trebui definită școala de azi în România ? 

• Înteresul pentru educație a fost dintotdeauna o preocupare majoră a societății și a elitelor ei.
• Studii efectuate în ultimii ani, care au analizat educația și învățământul romanesc au scos în evidență că există o strânsă corelație între nivelul scăzut al învățământului și problemele economice și sociale ale țării. Ca să nu intru în detalii aș dori să încep cu afirmația dl. Prof.univ.doctor-Emil Paun
• Școala romanească se află într-un declin evident pe multe planuri după o îndelugată perioadă de așezări și reașezări, cu urcușuri și coborâșuri (legislative, curriculare, etc). Miniștrii care s-au perindat la conducerea invațamantului, mai mult orgolioși decât profesioniști au geneat un haos în sistemul școlar,  se distinge un fapt cert că școala noastră este sufocată de schimbări la care se renunță sau sunt anulate de altele, adoptate peste noapte. Noroc că o bună parte a cadrelor didactice au filtrat critic schimbările venite în valuri care multe nu rezultau din nevoile reale ale școlii noastre, fiind recomandări de la UE, și și-au văzut de munca lor. Cel putin pentru acesti colegi nu sunt total de acord cu d-ul prof univ. dr. Emil Paun
• Sunt mâhmit de locul pe care îl ocupă România în ierarhia mondială și europeană în ceea ce privește analfabetismul funcțional (capacitatea de înțelegere a aplicării cunoștințelor).
• Calitatea precară mai ales în zonele vulnerabile în care lipsesc cadrele didactice calificate ruptura dintre învățarea teoretică și cea practică, descreșterea motivațiilor elevilor, lipsa de orizont și de încredere în școală, tot mai mult ne dăm seama că educația morală este de multe ori absentă în școala de azi. Incă predomină instruirea dar nu se face decât vag și insuficient educație. 
• Dimensiunea formativă presupune formarea capacității de gândire critică, capacitate de înțelegere și utilizarea cunoștințelor în contexte variate, modalități din sfera,, a învăța să înveți”. Câtă dreptate avea Montainge:,,decât un cap bine umplut mai bine un cap bine făcut”. O pledoarie pentru învățământul formativ. 
• Înțelesurile relației profesor- elev s-a modificat mult, nu întotdeauna în bine, se știe că relația dintre profesor și elev împlică două confruntări cu probleme principale și anume, gestiunea curriculumului și gestiunea  disciplinei (îmi cer scuze pentru cazul prezentat: dacă profesorul în școală este bătut de un elev, profesorul beneficiază de îngrijiri într-un spital specific romanesc iar elevul este recomandat unui psiholog sa-l scape de stresul profesorului și al școlii) legislația pentru relația profesor-elev prevede toate drepturile posibile elevului și obligații cât mai multe profesorului.
• Îmi pun întrebarea dacă noua lege a educației poate să facă încât școala românească să beneficieze în anii următori de un nou cadru de desfășurare a actului educațional. Pe drept pot să spun ce nu merge în școala romanească de azi înclusiv citind noua lege. Deloc surprinzător unul dintre cei doi actori principali ai școlii care creează probleme, un factor de criză, este însuși profesorul. Alături de această stare de fapt a mai avut loc și o schimbare de generație, educatori formați la ,,școala veche” a pedagogiei, aceștia au părăsit catedra înlocuiți de o nouă generație. Cei mai mulți care ocupă azi catedre în învățamântul preuniversitar sunt produse ale unor universități private la care se adaugă și diminuarea autorității morale, intelectuale și instituțională cu care era obișnuit. Lucrurile se complică și dacă privești datele profesionale care țintesc selecția celor care au devenit profesori în ultimii ani. Noua lege a școlii încearcă să amelioreze cumva această realitate prin mentorat care nu ne asigură un lucru cert de perfecționare. E greu de anticipat cum va arăta școala preuniversitară de mâine dacă procesul de pierdere a calității va continua, poate vor exista școli/licee unde media de admitere va fi în continuare sub 5,neînțelegeri în legătură cu soluția practică a legării școlii de viață, învîțământului dual creâdu-se totuși perspective reale de dezvoltare. O reformă nu-și poate dovedi până la urmă nici limitele și nici a afirma valoare ei decât în conformitate cu școala.

4.Vibrația benefică a matematicii stimulează gândirea ,,Imaginația este roata prin care astronomii pot aduce stelele din toată galaxia”. Această energie creativă este identică cu energia luminii (Nicole Tesla) ?
Ați remarcat strălucirea minții în soluționarea unor probleme matematice, administrative, în activitatea desfășurată la catedră, în caliatete de director și inspector școlar?

• O să dezamăgesc, dar nu matematica a fost dragostea mea, cu matematica am înșelat dragostea pentru istorie .
• Noi putem rătrăi într-o măsură oarecare bucuria descoperirii ocupându-ne de matematică, atunci când înțelegem cu adevărat ceva, când redescoperim ceva, când o idee ne vine subit.
• Atunci ne dăm seama cu uimire de ce performanțe este capabil spiritul omenesc, cum poate depăși anumite limite pe care natura pare să i le fi fixat. Arhimede a exprimat acest fapt astfel,,Există lucruri care par de necrezut celor mai mulți oameni care nu s-au preocupat de  matematică”. Mai nou am constatat că matematica are haz și este frumoasă.Chiar dacă facem cu totul abstracție de frumusețe – câtă bucurie avem când lămurim până în capăt o situație matematică!
• Cu siguranță că nu este mai mică decât cea simțită la descoperirea unor noi țări și mări. 
• Nu întâmplător se povestește că Pitagora, de bucurie că a descoperit o propoziție matematică, a sacrificat zeilor o cireadă de boi. 
• De aceea poetul Adolbert won Chamisso consideră că și astăzi ,,boii” tremură de frică atunci când descoperirea unui nou adevăr este iminentă.
• Obsedat de-o situație de viață ca în multe cazuri când două corpuri sunt într-o anumită relație, apare al treilea factor perturbator, am avut mari probleme în alegerea lucrării metodico științifice pentru gradul I ,,Problema celor trei corpuri și legile lui Kepler”. În primul rând  predând la ciclul gimnazial, nu era adecvată lucrarea pentru învățământul gimnazial.
• Am găsit înțelegere la  Universitatea București, să-mi  coordoneze lucrarea motivând că programa la clasa a VIII-a prevede 12 ore de astronomie și am organizat în școală un  cerc al micilor astronomi. Astfel s-a încheiat inspecția  școlară pentru gimnaziu cu o afirmație în procesul verbal ,, lecțiile organizate excelent din punct de vedere metodic” și s-a comentat foarte mult fenomenul celor trei corpuri relatie  care  are loc și în viață.  În calitate de inspector școlar atât în educație dar mai ales în perfecționare mi-a fost de mare sprijin colaborarea cu  colegii de specialitate dar mai ales cu  cei care erau implicați mai mult în educație, învățători și diriginți.
• În paralel am predat matematică și metodica predării matematice la Scoala postliceală de învățători și educatori, cu sediul în Focșani. N-am exprimat-o până acum   părerea că selecția pentru această carieră a lipsit total. De fapt nici aztăzi nu există criterii în desemnarea candidaților pentru funcția de învățător.
• Comparăm câtă grijă era din partea  celor ,, care decideau soarta  învățământului acum mai bine de 150 de ani in selectrarea candidatilor pentru scoala rurala(-la 1876 conditiile  pe  care trebuiau sa le indeplineasca un candidat pentru scoala normala erau ; sa fie fiu de taran, nascut si crescut in comuna rurala /sa nu fie mai mic de 16 ani, dar nici mai mare de 18 ani/ sa fie absolvent a patru clase primare cu nota eminenta / sa aiba o sanatate deplina[monografia Scolii normale Campulung/1867-1992, pag.10] ne numim profesor pentru învățământul primar sau preșcolar  ,statutul acestuia este diferit de cel de profesor de specialitate, dacă cel din urmă poate preda în orice loc și în orice țară cel pentru înv. primar poate preda în primul rând în România având în vedere prima îndatorire de a face educație în spiritul neamului romanesc, în spiritul tradițiilor poporului nostru.
• În urma unui contract încheiat în caliatete de profesor asociat cu facultatea de pedagogie din București am avut șansa în coordonarea lucrărilor pentru gradul I inv.să cunosc învățători cu un grad inalt de competență didactică și cu o implicare substanțială în educația patriotică și artistică.Din toate aceste colaborări mi-am dat seama de marele adevăr pe care la lansat marele reformator al invatamantului romanesc, Spiru Haret ,,că reforma școlară nu se face de inspector, de ministru, ci de dascălul cu catalogul sub braț”.

5,6,7  Despre eșecuri, succese ,idealuri și ieșirea din haosul educațional!

• Cel mai îngrijorat am fost când am primit din parte ISJ Vrancea responsabilitatea muncii educative, activităților extrașcolare, domeniul pe care îl cred cel mai dificil dar și frumos pentru un dascăl care-și iubește acestă menire. Chiar dacă nu mi-a fost reproșată lipsa de implicare în toate activitățile și planurile educative organizate am ramas cu cea mai mare dezamăgire și cu foarte multe întrebări pentu cea fost nevoie să împrumutăm după câte am înghițit în educație atâtea lucruri nefolositoare romanilor din’ est” să înghițim totul din” vest și de multe ori ceea ce este mai rău, când noi romanii aveam o trediție în educație atât de valoroasă, am fost marcat ca inspector cu munca educativă de dialogul pe care l-am avut cu domnul academician Cotea Valeriu într-o anumită împrejurare și nevoit să-i răspund la intrebarea ,, De ce sarcini răspunzi la ISJ VN?” și a trebiut să-i răspund de munca educativă. La care a avut o reacție pe care nu o pot reproduce total doar parțial; ,,te compătimesc fiule, astăzi când jegoasa de corupție este în floare, când perversiunile sexuale proliferează și lipsa bunului simț domină este greu să faci prea mult”, a fost îngăduitor cu mine. În schimb mă întreabă ,,măi băiete, cum s-o fi numit universitatea la care au învățat străbunicile, bunicile și mamele noastre atât de încercate, uneori analfabete, sau semianalfabete și de multe ori desculțe care se opreau din plâns ca să suspine iar din mers să-și scoată marăcinii din tălpile crăpate ale picioarelor și să-și numere copiii (ele îi hrăneau, îi educau, munceau la câmp, aveau grijă de bărbat, erau prezente la biserică și nu aveau dădacă) chiar cu ochii acoperiți de țărână ne caută și azi prin lume ca să afle dacă nu cumva ne atingem de munca altuia, dacă nu cumva ni se împleticesc picioarele pe drumiri. Ființe care nici tentate nu au fost măcar să fure vreun  capăt de ață sau să-și abandoneze copiii și pentru care rușinea era virtute și necinstea un păcat. Oameni în a căror balanță cântăreau mai mult datoriile decât drepturile și nu au lăsat în urmă mai puțin decât au găsit, acest lucru trebuie să știe,,străinătatea” despre noi, despre neamul nostru romanesc.
• Sunt convins că educația copiilor de azi are o pierdere destul de mare din partea familiei dar mai ales a mamei, mama în multe cazuri, în ziua de azi, având multe responsabilități și copiii râmân la dispoziția altora și chiar a bonelor din diferite țări[CARE NARE CUM SA –I SPUNA COPILULUI IN ROMANESTE CE REPREZINTA „PLAIUL” PENTRU NOI]Dar a rămas în inima mea o altă vorbă de duh a regretatului academician prof. Valeri Cotea, care întrebat într-o emisiun tv. de un reporter ,,Ce rol are mama în educația copilului?” Cu dezinvoltură și cu duioșie în suflet a răspuns scurt:,, mama pentru mine, în educarea copiilor, este mâna dreaptă a lui Dumnezeu”.
• După revoluție în 1989 ( dacă a fost revoluție) foarte mulți , inclusiv cei inplicați în domeniul educației, alături de politicienii noștri spuneau, decâte ori aveau ocazia, că tinerii de astăzi nu sunt buni de nimic, nu au nici respect, nu se implică pentru binele societățiiSa va spun cum m-am lămurit eu că cei care afirmau  acest  lucrunu aveau dreptate nici atunci, nici acum. 
• În perioada când căutam un răspund la această stare am găsit o idee de excepție cu privire la noua generație dacă este bună sau rea, dacă știe încotro se îndreaptănoua generatie, o să o redau pe scurt;,,după o placă de ceramică descoperită din timpul civilizației sumerienilor s-a tradus cu apoximație următorul conținut –tinerii de astăzi nu sunt buni de nimic și chiar pun în pericol viața în cetate și nu știu încotro să se îndrepte pentru apărarea ei. În urma acestei prezentări era următorul icomentariu ,,dacă sumerienii din cetate de acum 8000 de ani aveau dreptate oare omenirea de azi mai ajungea la această civilizație?”, am stat am gândit și mi-am zis,,chiar dacă mai sunt tineri care calcă alături, trebuie să avem totală încredere în noua generație pe care trebuie să o ajutăm cu istoria despre trecutul nostru încât să le ușurăm proiectele de mâine. Acest lucru l-am aplicat din suflet în relațiile cu copiii mei și nepoții. Să învestim încredere în generațiile de elevi în copiii și nepoții noștri. Nu putem schimba nimic din trecutul nostru pentru că timpul nu se lasă împins înapoi dar putem face și o pot face copiii noștri, copiii lor extrem de multe lucruri pentru viitor.
• Imi dadem seama ca pe zi ce trece, ca inspectorul scolar cu activitate educativa si nenumaratele programe, comisii de coordonare infiintate la minister si apoi organizate la ISJ si scoli de fapt eram antrenati intr-o munca de facut ,, hartii,, . Mi-am dat seama ca e greu sa-ti schimbi atitudinea. Proovat la perfectionare am crezut ca pot realiza mai mult. Considerand ca perfectionarea personalului didactic este varful de lance al reformei invatamantului si chiar declaram deschis de cate ori aveam ocazia. Ecoul pe care il asteptam se stingea inainte de a ajunge unde trebuia! Cel putin in perioada 1997-2010 pot  afirma ca nu putem vorbi de o reforma care sa ajute elevul sa invete sa poata sa se descurce in viata.In schimb deciziile si masurile luate de catre mai marii nostri  .Școala a fost gandita sa aiba menirea de a da de lucru profesorilor, cadrelor didactice in loc sa se intrebe ce trebuie sa faca elevul pe lume. 
• Cadrele didactice au fost obligate sa intocmeasca dosare peste dosare inclusiv ,,laptele si cornul” , maldare de hartie exemplu RODIS. D.M.H. a inflorit in aceasta perioada ca niciodata.La o inspectie RODIS cu mult timp inainte toti colegii erau terorizati de directori, inspctori, stresati de intocmirea documentatiei a tuturor dosarelor care urmau sa fie verificate de echipa de inspectori. Nimeni nu-si facea probleme privind nivelul de invatatura al elevului.  Alt lucru care nu ajuta elevul este supraincarcarea continuturilor programelor scolare, manualelor cu multe notiuni abstracte. Se motiva ca elevului ii trebuie cultura generala (inainte de 1990 era omul multilateral dezvoltat) asa o fi dar ori este bine ca intai sa fii filozof si dupa aceea sa te apuci sa faci ceva folositor pentru tine si comunitate. Se stie ca stiinta este fara capat dar viata are doua capete, aproape unul de altul. O alta problema confuza in educatia copilului este legislatia actuala prezinta ca scoala trebuie sa faca educatia copilului astfel incat ceilalti factori care ar trebui sa colaboreze au devenit dusmani, se fac ca nu stiu, ca nu exista copil rau ci numai copil in care nu ai descoperit partea lui cea buna. 
• Scoala pregatitoare cu adevrat primara ar trebui sa-l integreze pe copil in viata neamului din care face parte dandu-i toata mostenirea populara a trecutului si indrumându-l sa-si adauge tot ce este necesar potrivit cu nevoile prezentului si viitorului apropiat  care cade in sarcina generatiei sale. Imi este teama se gandesc, alaturi de cei care decid ca urmaresc alte interese straine in realizarea educatiei in spiritul neamului romanesc. Ce valoare are aforismul Marelui Simion Mehedinti care spunea,,copiii bine educati sporesc fiinta neamului” 

8.Aveți fetele în Canada. Nu regretă că au părăsit Romînia? Dvs. Când vă este dor arborați steagul României și al Canadei? Comentați vă rog!

• Din dorința de a-mi proteja starea mea sufletească prin plecarea celor două fiice în Canada nu și-au exprimat in direct regretul.
• Dar ca părinte le-am simțit nu numai regretul dar și dezamăgirea.
• Dezamăgirea a fost mare în primul rând pentru Marinela care înainte de a pleca era medic de familie în Piatra –Neamț și ajunsă în Canada nu i-a fost recunoscută diploma de medic.
• Florentina absolventă a primei promiții  de informatică de la Universitatea  din Iași și repartizată ca prof. la un liceu de informatică mi-a destăinuit că dorește să plece deoarece în liceul care predă nu se simtebine ca profesor ca urmare a deteriorării  relației prof.-elev astfel încât  elevii au  toate drepturile și profesorii numai obligații!
• Drapelul României l-am arborat mult mai inainte, este o manifestare a dragostei și respectului pentru neamul românesc.
• Dar trebuie să recunosc că astăzi am  arborat ambele drapele și doresc  ca prin acest gest al meu să înțelegeți că spiritul românesc poate reuși oriunde, incluziv în Canada. 
• Mă bucur pentru reușita nepoților  cărora le-a fost făcută o educație de fabicrație românească din familie.
• Ecaterina fiica Marinelei a câștigat  medalii de aur la campionatele naționale de gimnastică ritmică (vârsta 10-12 ani) din anul 2010, apoi de vicecampioană în 2011 și campionatul național  în anul 2012. In anul 2012 Ecaterina va participa cu echipa națională a Canadei la camponatul mondial de gimnastică ritmică desfășurat în  Estonia, unde a fost medaliată cu bronz, la individual.
• Considerând că nu este o meserie  de viitor, gimnastica ritmică, după terminarea liceului s-a înscris la facultatea de biochimie – si-n prezent este selectată în cercetare, în vindecarea cancerului, motivând că dorește să contribuie  la un astfel de ,,ideal” – dat fiind că bunica ei a murit de cancer.
• Și astfel am hotarat arborarea  drapelului Canadei,  în urma realizării nepoților!
• Și astfel la bojdeuca din Valea –Sării veți vedea mereu arborate cele două drapele(România și Canada)
• Ioana fiica Florentinei absolventă a Wester University,  Ivey  Bussines Sckool -urmând un ,,schimb de experiență ” de un an și jumătate în China.
• Daniel  fiul Florentinei pasionat de technology automobilelor student în anul 2 Wester University, Engineering Robotics. Participă în BAJA SAE program care reprezintă Wester University în competiții în Canada și US.

9.In orele de matematică se poate face educație patriotică?

• Gândesc că oricare profesor, indiferent de specialitate și cu prioritate învățătorul  trebuie să folosească cele mai adecvate mijloace și metode pentru educația patriotică începând cu ținutul natal. Decâte ori am avut ocazia am subliniat ideea că suntem în Țara Vrancei, acest străvechi  și renumit ținut de munte care a intrat în istoria milenară a poporului român, ținut bine închis ca o cetate naturală care a rezistat tuturor invaziilor și prigoanelor vremii. S-a bucurat de o autonomie proprie cu acest frumos nume-Țara Vrancei. Nu comentez mai mult această întrebare deoarece intenționez să întocmesc o culegere de probleme distractive pentru inv. primar și nu numai, la care lucrez cu un bogat conținut patriotic. Dar am și o experiență nereușită în a face educație patriotică. Adevărat că ,,obiectul ”educației ales de mine era la o vârstă prea fragedă (4 ani) și într-un loc mai puțin potrivit în Canada.In timp ce vorbeam despre Vrancea, despre Moldova etc. nepoata mi-a reproșat:,,bunule tu să taci din gură că nici engleză nu știi” învățătura desprinsă pentru mine ca să pot face educație trebuie multă învățătură.

10.Dacă la vârsta de 80 de ani ați fi numit director de școală ați accepta și cu ce ați începe?

• La cei 80 de ani împliniți în zilele fierbinți ai lui august 2023 m-aș gândi dacă trebuie să accept sau nu această funcție  deoarece toți cei din școală sunt colegii mei, care au aceeași meserie. 
• Aș începe cu o întrebare pe care mi-aș adresao mie :
• -dacă am învățat că viața este o mare căreia  nu-i pasă dacă nu știi să înoți;
• -dacă sunt convins atunci când vreau să fac ceva sigur aș găsi o cale;
• -dacă sunt convins că părinții buni dau copiilor rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa și aripi să nu uite unde este cerul;
• -dacă știu că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi;
• -dar oricum ar fi eu trebuie să trăiesc frumos mai departe și să mai știu înainte de a accepta că iluziile sunt gratis dar dezamagirile le plătim cu un preț mult prea scump.
• Fiind convins de aceste lucruri aș accepta această funcție și dacă as simti  că majoritatea colectivului din care fac parte ma respecta și cred că ar mai fi necesară cunoașterea din plin a istoricului școlii și localității și în ce direcție trebuie orientată această activitate a acesteia. Un prim pas după numire aș face totul pentru eliminarea totală a factorului politic al cărui amestec îl consider cel mai nociv în educație. Cu o colaborare strânsă cu majoritatea colectivului didactic aș întocmi un proiect pe termen lung cu obiective concrete în dezvoltarea școlii dar mai ales aș viza în primul rând nevoile educației, activitățile extrașcolare, colaborarea cu părinții elevilor și implicarea acestora în asigurarea cerințelor de organizare și desfășurare activităților în afara școlii. Realizarea de parteneriate cu unități școlare din județ și țară cu instituții ale statului și nu numai, schimburi de experiență. Origanizarea de formații artistice cu prioritate folclorice care să promoveze  tradițiile locale. 
• Bineînțeles că aș veghea permanent alături de diriginți de specialiștii învățământului nivelul la învățătură, sprijinirea și promovarea celor mai buni elevi la concursurile și olimpiadele școlare, aș transmite mai mult un avertisment decât un mesaj :
• ,,un avertisment pentru cei care își doresc funcția de director al unei unități școlare, sau de inspector școlar general că nu este de ajuns doar să fi afișat sloganuri electorale pentru partidul politic de la putere sau pentru cel care urmează” !

11.Faceți parte din AGIR . Puteți formula cinci direcții de organizare a învățământului obligatoriu ?

• Îmi este greu la experiența mea să prezint direcții de reorganizare a invățământului obligatoriu în condițiile învățământului românesc de azi și chiar în urma aprobării noii legi a educației.
• Un lucru este cert că studiile efectuate în ultimii ani care au analizat educația și inv. romanesc au scos în evidență că există o stânsă corelație între nivelul scăzut al învățământului și problemele economice și sociale ale țării.
• Îndrăznesc totuși să schițez , nu neaparat direcții, ci câteva  propuneri:
• -existența unei viziuni de țară pentru educație și învățămant pe termen lung;
• -stabilirea de standarde  și deci și așteptări de la toți elevii și de la toate școlile;
• -egalitate de șanse pentru toți copiii, de la nevoia de fonduri pentru școlile și liceele de la țară sau din zone sărace până la aducerea de profesori foarte bine pregătiți în orice școală;
• -pregătirea viitorilor profesori cu accent pe practica pedagogică la școli, pentru stabilirea  unei corelații între teorie și interacțiune directă cu elevii și sistemul educațional;
• -descrierea unui ,,portret de caracter” așa cum îl numea Simion Mehedinți al elevului , care să prezinte trăsăturile de caracter pe care ar trebui să le aibă un elev al societății românești contemporane și mai ales viitoare, într-o lume globalizată.
• Așa cum bine spunea un om de cultură  – ,,Menirea firească a școlii nu e să dea învățătură , ci șă deștepte cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuința de a învăța toată viața”.
• Da este adevărat. Sunt membru A.G.I.R. chiar cu statultul de pensionar spre rușinea mea am descoperit activitatea acestei asociații târziu. Aducându-mi o contribuție la  AGIR  am descoperit un lucru măreț pentru mine. Tribunul învățătorimii vrâncene V.Iftimiu din Valea Sării, învățător la Soveja – a fost unul dintre primii învățători care au propus inființarea unei  asociații a învățătorilor.

12.Vă rog, despre activitățile școlare ca o contribuție la activitățile educative!

•  Este cunoscut aportul activităților educative , extrașcolare în educarea copiilor, care erau organizate în taberele școlare, pe perioada vacanțelor elevilor. În Vrancea funcționau trei tabere școlare:  GALACIUC-TULNICI, Soveja, Cotești/ care cazau pe serie (2 saptămâni) în jur de 500 de elevi din inv. primar și gimnazial din toata tara. Este o mare pierdere prin intreruperea nejustificata a functionarii acestor tabere scolare. Mai ales în organizarea activităților extracurriculare. Să ne gândim cea reprezentant Tabăra Galaciuc-Tulnici pentru minunatul proiec Info-Educație, care astăzi se numește ,,Olimpiada de Inovație și creativitate digital”. Mai mult, an de an se organiza Simpozionul ,,Copiii  si natura” cu echipaje din toate judetele tarii care se soldau cu multe cunostinte despre mediu si natura, despre flora si fauna tarii noastre. Ce mult a contat pentru copii prezenta acd. prof. dr. Ovidiu Bujor care a prezentat pe larg benefiiciile florei romanesti si nu numai , pentru sanatatea omului , dar mai ales cum trebuiesc ocrotite si ingrijite aceste plante. Tot tabara Galaciuc a gazduit trei ani consecutive,1999-2001, Concursul național al patrulilor școlare pentru educația rutieră atât de important pentru viața copiilor. Menționez că echipajul din Vrancea a castigat locul I pe țară. Amuzant dar foarte important pentru mine a fost momentul, cand am ascultat , dialogul dintre doi componenti ai patrulelor scolare din Vrancea si ALBA, Vrancea ocupând locul I și județul Alba locul al II-lea:,,ați ocupat voi Vrancea locul I dar la noi în Alba s-a făcut România Mare”(trageți dvs. o concluzie).Prin prezentarea  celor doua exemple am dorit sa suliniez cat de importanta este functionarea acestor tabere in educarea elevilor.Știut fiind ca speranta moare ultima ,în aceste zile am zărit un firicel de ,,luminita de la capatul tunelului” într-un interviu prezentat în presa vrânceana a domnului director al D.J.S. Gongu Daniel, care răspundea la întrebarea ,,mai știți că în vrancea existau tabere scolare?” si în interviu ne relata ca tabăra de la Galaciuc-Tulnici urmeaza se beneficieze de 11 mil. euro pentru un proiect de reabilitare. Doresc să-l asigur pe domnul director Gongu, ca activitățile sportivi pentru tineri beneficiează de un cadru natural superb și cu o oxigenare pe masură. Prezent în mijlocul copiilor veniți în taberele noastre scolare am constatat un lucru și mai important în educatia lor și anume: bucuria copiilor că sunt independenți, că sunt scutiți de ,,cicăleala” părinților, bunicilor sau dădacelor și pe de alta parte  sunt nevoiți să se auto îngrijească,  să se autogospodăreasca. Toate acestea având beneficii în dezvoltarea lor ca tineri independeți.

13.La  80 de ani un profesor  mai poate da randament la catedră?

• La 80 de ani pe care îi am , fiind profesor pensionar,  mă abțin să pomenesc cuvântul  ,,catedră”.
• În schimb sănătos fizic , cu o acumulare benefică instrucției și educației poți fi de folos, nu neaparat ,,cu catalogul sub braț”.

LA MULȚI ANI, DRAGUL NOSTRU COLEG OCTOGENAR!