Sursa: https://www.facebook.com/
___
COMEMORARE !
Motto:
„Minunată femeie, o sfântă cu adevărat! Asemenea ființe n-ar trebui să moară niciodată!” (Scriitorul Scarlat Callimachi despre mătușa sa, Ralu Callimachi.)
Pe 9 februarie a.c. se împlinesc 80 de ani de la încetarea din viață a unei mari personalități feminine, principesa RALU CALLIMACHI (4 mai 1867 – 9 februarie 1944). La data morții avea etatea de 77 de ani, a fost înhumată în deplin anonimat, iar mormântul i-a fost descoperit după trecerea altor 77 de ani.
Ralu Callimachi, născută la Nisa, în Franța, s-a căsătorit pe 9 mai 1893 cu Alexandru Cantacuzino-Pașcanu.
Era fiica marelui unionist Teodor Callimachi, văr cu domnitorul A. I. Cuza, și a Zenaidei, fostă Moruzi. Familia Callimachi a dat istoriei Moldovei un mitropolit, Gavril, și patru domnitori, Ioan, Grigore, Alexandru și Scarlat, care au urcat pe tronul Moldovei la sfârșitul veacului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Ramura domnitoare, cea grecizată, a familiei s-a stins, iar familia Callimachi de la București ce își are originile la Stâncești (Botoșani), reprezintă o ramură secundară a familiei.
Teodor, fiul lui Alexandru Callimachi și al Mariei Cuza, căsătorit cu Zenaida, fiica vornicului Alexandru C. Moruzi de la Zvoriștea (jud. Dorohoi), a fost secretar al Agenției Principatelor Unite la Constantinopol, pe când aceasta era condusă de Costache Negri.
Teodor Callimachi a fost cel care a avut onoarea de a aduce în țară firmanul de recunoaștere a Unirii Principatelor emis de către sultan la 4 decembrie 1861.
Din 1863, când s-a înființat reprezentanța diplomatică a României la Belgrad, primul titular al noului post a fost Teodor Callimachi și își va exercita mandatul până la sfârșitul domniei vărului său (1866).
Rallu Callimachi este cea care a sprijinit lucrarea de traducere a Bibliei cu o sumă importantă de bani (vânzându-și niște terenuri din zestrea primită de la mama ei) de către călugărul Dumitru Cornilescu (1891-1975), absolvent de Teologie, la moşia prinţesei din Stânceşti, Botoşani. Prima ediţie a apărut în anul 1921.
Cei care o apreciază îi păstrează în memorie frumosul exemplu de implicare cu devotament, modestie și generozitate într-o nobilă activitate culturală.