Este încadrată la Liceul ,,Carmen Syva” din Botoşani, pe catedra de limbă franceză, rămasă liberă prin pensionarea titularei Maria Mascany, începând cu anul şcolar 1930-1931.
Charlotte Sibi era fiica Consului francez din Iaşi care după pensionare se stabileşte în fosta capitală a Moldovei.
Este absolventă a Facultăţii de Litere, a Universităţii ieşene cu examen de capacitate, trecut în anul 1929.
A funcţionat mai întâi la Şcoala Comercială de Fete din Botoşani, având completare de catedră la Şcoala Arte şi Meserii, apoi transferată la Şcoala Normală ,,Despina Doamnă”, unde însă nu a funcţionat. A fost detaşată la Liceul ,,Carmen Syva”, unde şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1948.
Încadrarea sa la Liceul de Fete din Botoşani adaugă un alt nume sonor galeriei de profesoare recunoscute pe plan naţional pentru profesionalismul si ataşamentul faţă de şcoală. Amintim aici pe Eugenia Savinescu cu specializare pentru limba franceză, la Paris, Aglae Theodor (istorie), Elena Haralamb (şt. naturii), Elena Manu (muzică), Ortensia Buzoianu (geografie), Gabriela Leonardescu (lb. română), Virginia Nedelcovici (şi ea specializată la Paris, pentru limba franceză), Maria Paula Adamiu (licenţiată în litere la Sorbona), Maria Manasian (lb. germană), cu specializare în Germania, ş. a.
În raportul prezentat la a 50 aniversare a înfiinţării liceului se subliniază faptul că, în această perioadă, au lucrat în şcoală 212 cadre didactice, din care 6 cu studii la Paris: 1 în Germania, 1 în Elveţia şi 1 în Austria. Chiar şi Georgeta Aslan, bibliotecara unităţii avea şi ea bacalaureatul luat la Paris.
Charlotte Sibi s-a integrat repede în specificul şcolii botoşănene, şcoală ce era nu numai o instituţie de învăţământ liceal, dar şi o flacără mereu vie, ce răspândeşte cea mai de preţ creaţie a omenirii, cultura.
Redăm câteva din constatările unor asistente realizate la orele sale, inspecţii realizate de specialişti ai Inspectoratului Regional Iaşi si ai Ministerului Învăţământului. Astfel, în zilele de 27 şi 28 martie 1931, inspectorul de specialitate Dimitriu Bârlad, o asistă pe
d-şoara Charlotte Sibi, la o lecţie ţinută, la clasa a VI-a, consemnând în procesul verbal faptul că ,,a fost o lecţie izbutită”, lăudând apoi în continuare uşurinţa de-a vorbi a elevelor; ,,o lecţie condusă cu pricepere pedagogică”, nu învăţată, ci înnăscută; cu rară îndemânare a evocat cu ajutorul textului toată viaţa sociala, psihologică, literară, curtea şi moravurile secolului.
Pe nesimţite pagina de carte devenise, pentru toate elevele reprezentarea caracteristică a secolului al XVII- lea. În realizarea acestei evocări a contribuit şi uşurinţa şi abilitatea de a vorbi a d-şoarei profesoare (în lecţia despre ,,La Bruyère”). Rezultatul căutat de d-şoara profesoară a fost pe deplin ajuns. La d-şoara Sibi s-a precizat siguranţa şi îndemânarea profesionalismului înnăscut, nu făcut”!
La o altă inspecţie, făcută de C. Botez, în ziua de 30 octombrie 1934, este recomandată pentru obţinerea definitivatului în învăţământ.
În raportul de sfârşit de an şcolar 1932-1933, întocmit de Elena Haralamab, directoarea liceului si înaintat Ministerului Învăţământului, sunt cuprinse şi observaţiile făcute în consiliile profesorale de către profesoara Charlotte Sibi, cu privire la notarea elevelor cu calificative (se introdusese acest sistem).
Iată ce susţinea ea: ,,credem că nu e o justă apreciere a situaţie copiilor; e în avantajul unora şi dezavantajul altora. Întregul corp didactic e de părere de a se introduce din nou notarea cu cifre, fiind si un criteriu mai just, în clasificarea la finele anului şcolar. Lipsa de precizie e un mare neajuns şi a deprinde pe elevi cu ea înseamnă a pregăti pentru viaţă fiinţe superficiale; cerem deci cu insistenţa revenirea la note. Nu e o metodă învechită, este singura modalitatea de apreciere justa, nepărtinitoare unde hotărăşte calculul şi nu dispoziţia celei ce apreciază.”
În anul şcolar 1933-1934 sunt aprobate şi folosite la lb. franceză manualele întocmite de Charlotte Sibi, Gabriela Leonardescu şi Olga Savinescu.
În zilele de 18-21 aprilie 1940, Liceul ,,Carmen Sylva” este inspectat de Alex Trandaf care asistând un număr mare de profesoare, le acordă calificativul de ,,Foarte bine”, bineînţeles şi Charlotte Sibi obţine acelaşi calificativ.
În vara anului 1941, fiind stare de război cadrele didactice au fost mobilizate şi ele. Charlotte Sibi, împreună cu colga sa, A. Chersin, au lucrat ca voluntare la Crucea Roşie în orasul Focşani, unde au primit sarcini de la comandamentele militare.
În vremea refugiului, când Liceul Carmen Sylva era cantonat în comuna Cermei, jud. Arad, profesoarele au lucrat în localităţile unde au fost repartizate (pentru desfăşurarea refugiului s-a aplicat Planul ,,Operatiunea 1111  B B M – plan pentru Moldova, Basarabia si Bucovina”). În acest refugiu profesoara Sibi a predat lb. franceză la cursurile preparatoare liceale, din comuna Zlatna, alte cadre didactice, colege ale ei, lucrând în spitale, diferite cancelarii, poşta şi Crucea Roşie.
Întoarcerea din refugiu s-a produs în luna aprilie 1945, ea durând din 6 până pe 20 ale acestei luni, cu peripeţii, greutăţi şi lipsuri, cu teama de tifos exantematic etc. Din cauza localurilor vandalizate, Liceul ,,Carmen Sylva” îşi desfăşoară cursurile, pentru o vreme în cadrul Liceului ,,A.T. Laurian”. Directoarea unităţii prof. de matematica Maria Manolescu s-a zbătut, a cerut ajutor peste tot, reuşind să repare în mare parte sălile de clasă, internatul şi cantina.
În aceste vremuri grele apare, în liceu şi viitoarea figură luminoasă, profesoara de înaltă ţinută etică şi profesională Ileana Darie, care se va împrieteni cu Charlotte Sibi. La o întâlnire cu prof. Ileana Darie, în casa sa din str. Tudor Vladimirescu, când împlinea 94 de ani, mi-a spus că nu mai trebuie să mai fie aşa de mult lăudata ea, că ar trebui să se scrie laudativ fără a se greşi şi despre buna sa prietena Charlotte Sibi.
În anul şcolar 1947-1948, profesoara este încadrată cu 18 ore de lb. franceză, ducând la capăt şi dirigenţia la clasa VIII- a si astfel încheindu-si activitatea la Botosani.
Scriitoarea botoşăneancă Lucreţia Andronic, despre care C. Ciopraga are aprecieri elogioase privind creaţia sa poetică, ne-a oferit unele amintiri, ca fostă elevă a liceului ,,Carmen Sylva”, despre profesoara Charlotte Sibi, în cartea sa ,,Păcate omeneşti sau Jurnalul unei fete bătrâne”, carte publicată la Editura Axa, 2003, Botoşani.
Redăm fragmente din aceste amintiri asa cum sunt în textul cărţii: ,,La franceza aveam cele mai multe caiete şi câte 10 note pe trimestru. Profesoara noastra d-şoara Sibi era ceea ce ar trebui să fie prototipul ideal al profesorului. Franţuzoaică la origine, catolică, excesiv de pură, de corectă, de bună, mai ales bună creştină – fanatică aş zice – cultă, se ocupa de cultura, de buna noastra creştere, cu o ravna dincolo de apostolat. La terminarea liceului cunoşteam limba si literatura franceza, mult mai temeinic decât pe cea română. În anii de internat, în fiecare joi, după amiaza, venea în repetitoar, unde ne făcea adevărate lecţii civice şi ne explica cuvintele radicale, expresii şi dictoane ale caror înţelesuri nu ne erau clare.
Îşi alesese câteva fetiţe cu care purta corespondenţă în scris pe nişte foi mici. Toate scrisorile începeau cu Copil drag. Am avut si eu acest noroc”. Noi ce scriem aceste rânduri nu am avut norocul să intrăm în posesia unor asemenea scrisori, caiete, manuale, planuri etc. Ar fi fost foarte interesant să aflăm mai multe despre aleasa sa lume sufletească, despre modul cum generaţia nouă a beneficiat de darurile minţii şi inimii sale. Le aflăm totuşi prin intermediul unor foste eleve precum Lucreţia Andronic, Eufrosina Costeschi şi Ileana Darie.
Lucreţia Andronic în cartea menţionată mai consemnează: ,,Domnişoara Sibi a fost mulţi ani profesoară la Liceul «Carmen Sylva». Era o persoană distinsă, delicată, mai degrabă slăbuţă, totdeauna îmbrăcată în cenuşiu cu părul strâns cu grijă într-un coc mic, chiar când mergea pe stradă, mergea citind. Totdeauna cu o carte în mână. Mă mir şi acum cum făcea de nu se împiedica de borduri sau alte obstacole. La pensie s-a mutat la Iaşi, unde cândva părintele său fusese Consulul Franţei şi unde mai avea o soră, tot «Mireasa lui Cristos», adică necăsătorită. A continuat şi în restul vieţii să citească şi pe stradă, cu acelaşi instinct al echilibrului necesar, care îi asigura elementara precauţie. La Iaţi a ajuns repede cunoscută şi venerată. Împreună cu sora sa, pe puţinii lor bani, întreţinea o minusculă grădiniţă ce cuprindea 10-11 copii, pe care îi învăţa gratis lb. franceză şi îi stimulau cu cadouri simbolice, dar cu efect la copii”.
Charlotte Sibi a iubit scoala botoşăneană, pe colegele şi elevele sale, devenind o strălucită profesoară de limba franceză, stimulând generaţiile noi să guste şi să se adape mereu din marea cultură franceză.
Am aflat că la Iaşi s-a înfiinţat nu demult, de către Centrul Cultural Francez, o asociaţie ce poartă numele acestei valoroase profesoare. Nicoleta Marinescu, membră a acestei asociaţii şi elevă a profesoarei noastre se interesează la Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu” de activitatea desfăşurată la Botoşani.
Întreaga sa viata reprezintă suprema lecţie pe care
ne-a dat-o prin activitatea sa didactica la Liceul ,,Carmen Sylva”, articolul nostru reprezentând un merituos şi cald omagiu adus profesoarei Charlotte Sibi.

Bibliografie:

1. Lucreţia Andronic, ,,Păcate omeneşti sau Jurnalul unei fete bătrâne”, Editura Axa, Botoşani, 2003.
2. Anuarul Liceul ,,Carmen Sylva” din Botosani, pentru anul şcolar 1932-1933.
3. Gabriela Leonardescu, Monografia liceului ,,Carmen Sylva”din Botoşani, 1887-1937, Botoşani, Tipografia Saidman, 1938.
4. Gheorghe Median, Personalităţi botoşănene ,,Ileana Turuşancu- Corespondenţă”, Editura Agata, 2010, Botoşani.
5. Mihai Matei, Istoria Liceului ,,Mihai Eminescu”, Botoşani, volumul II, manuscris.