Nicolae IOSUB

O carte de o importanță deosebită pentru biografia lui Mihai Eminescu, a fost Psaltirea lui Gheorghe Eminovici, în care acesta își notase datele de naștere ale copiilor săi, precum și a celui ce avea să devină cel mai mare poet al neamului românesc- Luceafărul poeziei românești.

     Despre Psaltirea lui Gh. Eminovici, carte în care acesta notase data nașterii lui Mihai Eminescu, ne vorbește Ma­tei, care spune că toţi copii lui Eminovici au văzut şi cunoscut această Psaltire: „Într-o Psaltire veche însă, care se păstra din străbuni în casa pă­rinţilor săi şi în care sunt scrişi consecutiv autograf de tatăl poetului naşterile tuturor copiilor săi, jos pe pagina 5-a stă scris:,,Astăzi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai” (Prefaţă de Matei Emi­nes­cu la volumul de Poezii, editat în colecţia „Biblioteca pentru toţi” nr. 195-196, Lito- Tipografia Codreanu & Săvoiu, 1895).

Matei spune că nu se poate pronunța definitiv  în privința celor două date cunoscute, 15 ianuarie 1850, sau 20 decembrie 1849:,,Deci care din cele două date este adevărată nu o putem afirma cu certitudine, dar bănuim că mi probabilă este cea scrisă de tatăl poetului, mai întâiu că el indică și ora și minutul în care s-a născut, și apoi pentru că era un om dotat de la natură cu o așa memorie încât cunoștea mai pe toți contimporanii săi boieri și boiernași din toată Moldova”.

Putem observa că Matei precizează şi pagina şi locul unde era făcută însemnarea, dovadă că el o văzuse, o răsfoise și o citise de mai multe ori, iar însemnarea nu este pusă la îndoială, datorită memoriei extraordinare a tatălui său.  Este singurul loc unde Matei vorbește de această Psaltire și de notarea făcută de tatăl său. El voia să scoată volumul de Poezii  a fratelui său și s-a documentat bine, având Psaltirea în față și copiind textul scris de tatăl său.

Din aceste informații rămase de la Matei în 1919, trimise magistratului botoșănean Corneliu Botez ce profesa în Galați, se pot observa mai multe aspecte: Psaltirea era o carte veche de rugăciuni, păstrată din străbuni în casa părintească; Gh. Eminovici o folosea ca mijloc de protecție divină și rugăciune; cartea era veche, din perioada cât Gh. Eminovici a trăit în Călineștii lui Cuparencu și în ea erau notate datele de naștere ale tuturor copiilor săi, nu numai a lui Mihai. După moartea lui Gh. Eminovici, Psaltirea a fost luată de Matei, împreună cu biblioteca familiei și a fratelui său Niculae, rămânând la acesta.

George Călinescu se îndoiește de existența acestei Psaltiri, spunând:,,Psaltirea n-a văzut-o nimeni, și deși chestiunea era arzătoare, fratele nu s-a simțit obligat s-o arate, s-o comunice în facsimil și nici măcar să dea vreo lămurire în privința ei” (G. Călinescu- Viața lui Mihai Eminescu). Trebuie să-i dăm dreptate lui Matei, care a trăit împreună cu părinții săi până la vârsta de 16 ani, făcând școala la Botoșani, fiind pus la punct cu toate informațiile despre familia sa, aflate de la mama sa Raluca.

Psaltirea lui Gh. Eminovici, era o carte de rugăciuni dăruită de Vasile Eminovici, dascăl de biserică, atunci când feciorul său a trecut cordunul și s-a stabilit în Moldova, pentru a evita înrolarea în armata austro- ungară. Putem aprecia că, această Psaltire era din perioada 1800-1830 (păstrată din străbuni),  înainte de plecarea lui Gh. Eminovici de la casa părintească și stabilirea lui la Dumbrăveni, împreună cu fratele său Ștefan.

Obiceiul de a nota datele importante, întâmplate într-o familie înstărită, era ceva normal în acele vremuri, Gh. Eminovici a văzut acest lucru la stolnicul Vasile Iurașcu, cu care avea legături de afaceri. Ei doi s-au cunoscut în numeroase împrejurări și așa a cunoscut-o Eminovici pe Raluca Iurașcu, pe care a cerut-o în căsătorie, în 1840. Văzând la Vasile Iurașcu cartea ,,Mărgăritul lui Zlataust”, în care acesta notase datele de naștere ale copiilor săi, Gh. Eminovici a procedat și el la fel, și a notat datele de naștere ale copiilor săi și a lui Mihai, în Psaltirea pe care o avea în casă.

Am încercat să identific această Psaltire și am luat legătura cu domnul inginer Victor Miuțescu din Arad, un mare colecționar de carte veche românească și străină și posesorul unei imense biblioteci de carte eminesciană (depozitată, ordonată și catalogată pe rafturi), un mare număr de ziare și reviste vechi, tablouri, manuscrise, fotografii și cărți poștale ilustrate. Domnul Victor Miuțescu, pasionat colecționar încă din copilărie, este un prieten al cărților și, în special, al cărților vechi pe care le repară și le protejează ca pe niște copii mici. D-ul Miuțescu, om amabil, a inventariat toate Psaltirile sale, a notat datele bibliofile ale acestor cărți și mi-a pus la dispoziție aceste date, pe care le prezint în continuare:

-În Ardealul aflat sub administrație austro- ungară, s-au tipărit Psaltiri în orașul Blaj, în anul 1809; Sibiu, în anii 1801, 1804, 1805, 1806, 1811 și 1826, Brașov, în anul 1810 și 1820 și la Buda, în anul 1808, 1817 și 1818.

– Pe teritoriul României s-au tipărit o serie de Psaltiri în București, în 1806, 1820, 1827 și 1830, în orașul Iași, în 1802, 1815, 1817 și 1818; la mănăstirea Neamț, în 1807, 1816, 1817 și 1924 și la Râmnic în 1817 și 1819.

Aceste Psaltiri erau tipărite folosind alfabetul chirilic, aveau un ,,Cuvânt Introductiv” și un număr variabil de pagini, funcție de mărimea literelor și de ilustrațiile introduse în fiecare carte.

Una din aceste Psaltiri a ajuns și în posesia dascălului Vasile Eminovici, din Călineștii lui Cuparencu, după anul 1805, fiind adusă de la Blaj, orașul său de origine, sau cumpărată de la Suceava sau Putna, după venirea sa în Bucovina. Este necesar să se identifice acea Psaltire care are pagina 5 scrisă incomplet, cu loc liber, unde se puteau face diferite notări de către proprietar.

În anul 1830 când Gh. Eminovici, împreună cu fratele său Ștefan, părăsesc Bucovina și se stabilesc la Dumbrăveni, este posibil ca la plecare, tatăl său Vasile să-i fi dat această Psaltire, ca să le fie mijloc de ajutor în viață și ocrotire divină.

Analizând edițiile scoase în timp și locuri diferite a acestor Psaltiri, este posibil ca Psaltirea lui Gh. Eminovici să fie una din cele scoase la Blaj, în 1809, sau cea scoasă la Buda în 1817, de către Tipografia Creștină a Universității Ungurești, cu titlul ,,Psaltirea Împăratului David”, cu un ,,Cuvânt Înainte” și cu jumătate de pagină nescrisă, cu dimensiunile de 16,5X 123,2 cm. De asemenea, putea fi Psaltirea scoasă la Sibiu de Ioan Bard, cu o Predoslovie la început de 6 pagini; putea fi cea tipărită la Iași de către Mitropolia Moldovei, în anul „1817, cu ,,Înainte cuvântare pentru cititori” de 4 pagini și un ,,Cuvânt de Învățătură” de 8 pagini, sau de Psaltirea editată la București de Mitropolia Munteniei, în 1806, prin grija lui Matei Băbeanu, cu un ,,Cuvânt Înainte”, scris pe 5 pagini. Una din aceste Psaltiri putea s-o aibă Gh. Eminovici, la trecerea sa în Bucovina.

Oricum, Psaltirea aflată în casa lui Gh. Eminovici, era frecvent folosită de familia sa, citită la sărbători sau duminicile, Raluca având și ea o carte de rugăciuni ,,Viața și patimile lui Hristos”, în limba rusă, primită de la bunicul său, Alexa Donțu.

Din cele notate de Matei, în prefața la volumul de ,,Poezii de M. Eminescu”, putem trage câteva concluzii:

-Psaltirea era o carte veche ,,păstrată din străbuni”, deci aparținând lui Vasile Ieminovici din Călineștii lui Cuparencu, bunicul lui Mihai, care era dascăl de biserică și era ceva normal și ușor să procure o astfel de carte de rugăciuni, pe care însuși o folosea;

-Notarea făcută pe o pagină scrisă parțial a fost văzută de toți copiii lui Gh. Eminovici, ne spune Matei. Pe locul liber, nescris, a însemnat Gh. Eminovici datele de naștere ale copiilor săi;

– Notațiile erau făcute pe pagina a 5-a, în partea de jos, lucru ce întărește, cu atât mai mult, existența acestei cărți în familia sa;

– Data de naștere a lui Mihai, consemnată pe această carte este confirmată și de poet, când scrie în registrul Junimii din Iași:,,Mihail Eminescu -1849 – Decembrie – 20 – Sf. Ignat – Botoşani”;

– O carte de rugăciuni cum este Psaltirea, este păstrată de familie cu toată grija, însoțește de multe ori posesorul la drumuri lungi, pentru protecție și ajutor divin și în ea se păstrează însemnări și documente importante, mai ales în familiile de la țară;

Psaltirea era o carte de rugăciune, uneori frumos ilustrată, din care învățau copiii să citească, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Ea cuprinde 150 de psalmi și are un ,,Cuvânt introductiv” de 5-7 pagini. De obicei ultima pagină a ,,Cuvântului introductiv” nu este scrisă în totalitate, rămânând un loc liber, pe care se pot nota diverse lucruri. Psaltirea deținută de Gh. Eminovici avea ,,Cuvântul introductiv”, scris pe 5 pagini, ultima cu spațiu liber, pe care acesta își notase data de naștere a lui Mihai.

După cum am mai afirmat, această Psaltire a ajuns în posesia lui Matei Eminovici, după moartea tatălui său, în 1884, atunci când acesta a lichidat toată averea familie de la Ipotești și a luat  biblioteca lui Eminovici și a lui Niculai.

Ultimii ani de viață, Matei i-a petrecut la Bistrița Năsăud, împreună cu ultima soție, Silvia Maieru,  care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a plecat în Germania. Multe cărți din biblioteca tatălui său și al Nicului au rămas la el, iar la plecarea soției sale în Germania, toate acestea au rămas la Bistrița. După război (1958), Psaltirea a fost căutată la Bistrița de către cărturarul dorohoian Dumitru Furtună, dar fără succes. Este posibil ca ea să fie uitată undeva, existând posibilitatea ca ea să fie descoperită ,,undeva îngropată în vreun depozit de cărţi vechi necercetate” (D. Furtună).

Descoperirea Psaltirii lui Gh. Eminescu, carte de rugăciuni pentru el și familia sa, tipărită în prima parte a sec. al XIX –lea, ar lămuri definitiv data exactă a nașterii lui Mihai Eminescu, rămânând ca data de 15 ianuarie 1850 să rămână ca dată oficială, recunoscută cu documente (Mitrica pentru nașteri și botezuri, 1850).

Descoperirea acestei cărți ar face dreptate poetului, care, în mai multe rânduri, a afirmat că s-a născut pe 20 decembrie 1849, de Sf. Ignat, la Botoșani.

Nicolae Iosub- Botoșani, iosub.nico@yahoo.com

      Bibliografie:
1.Ioan Bianu și Nerva Hodoș- Biblioteca Românească Veche 1508- 1830;
2.George Călinescu- Viața lui Mihai Eminescu– Ed. Eminescu, 1973;
3.Matei Emi­nes­cu – Poezii, editat în colecţia ,,Biblioteca pentru toți”, nr.195- 196, Lito- Tipografia Codreanu& Săvoiu, București, 1895.