Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Puterea, un rahat inventat de omenirea bâtei. Tocmai ne întoarcem în lumea a patra…

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 15 Iun. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 15 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Puterea, un rahat inventat de omenirea bâtei. Tocmai ne întoarcem în lumea a patra…

 

E oarecum inconfortabil să critici opoziția în timp ce puterea defilează pas cu pas spre dictatură. Dar nici nu e prea complicat să-ți dai seama că OrbBan nu are penele de vultur pleșuv necesare unui zbor de cuci, el fiind mult mai prost decât etalonul prostiei alese, Ragnea. Niște necalificați în ale politicii ne fac nouă viitorul de alaltăieri, când, peste tot, behăia doar berbecul scorniștean. Nu avem ce să avem. Ne merităm unii pe alții. Țara geme de cetățeni geniali, care, dintr-o lașitate istorică, din comoditate, din egoism ”nu se bagă”. E mult mai ușor să-l înjuri pe Klaus decât să fii în locul său. La noi, lașitatea a devenit un sport național solidar curajului de struț cu capul în nisip. Toată populația gândește una și rostește alta. Vocea securității. Cum pasărea-cuc Firea s-a insinuat în sudoarea Simonei Halep? Redevenim ceea ce am fost, niște căcăcioși ascunși prin munți când vin turcii, rușii, tătarii etc. Am intrat în noi înșine ca în codri. Cu excepția celor care s-au transformat în frunze partizane pentru peticul lor de țară, colț de rai, partizani cu viața în vârful armelor care erau în stare să se descarce peste cer, precum o ploaie cu piatră de plumb. Țara aceasta a suferit destul. Și o să mai sufere, este o țară automutilată prin urne electorale. Prin vârful ei de piramidă cu fundul întors spre cer. Ceva în cumpănă cumplită. Seară de seară, zi de zi, noapte de noapte toți nechemații în specialități grele vorbesc în numele auzului nostru. Guverne, instituții, administrații de tot halul. Ca să nu mai vorbesc despre băncile din această țară cu buzunare sparte, în care, un mugur nedat în floare face legea mai ceva și mai mult timp decât împușcatul înainte de a fi judecat măcar financiar. Trăim și suferim într-o țară atipică. Unii dintre cetățeni sunt foarte fericiți, sunt cash, ca să zic așa. Alții își fac de zile scurte, mor în mașini defecte, se îneacă în scuipat de broască râioasă, se aruncă de la etaj, se autoaprind, se spânzură inclusiv cu fire de păianjen, discret ca să zic așa, să priceapă și lumea. Nu sunt un vizionar, nu știu când vom ieși din acest ”vortex”. Știu doar că vom ajunge la limita dintre spații, la granița suportabilității. În 1989 în locul celor care ar cam fi trebuit să moară au murit alții. Niște nevinovați cu voie de la lovitura de stat. Regretatul cărturar Petru Ursache, am mai spus-o, când prindea o muscă prin casă o scotea afară și îi dădea de la sufletul său unic rost de un aeroport nou. E mare lucru să nu poți ucide vietăți. Ei, cei care au fost și care încă mai sunt, ucid cu o plăcere de roboți politici. Puterea e cel mai mare rahat inventat de omenire. Uneori văd puterea precum în obiceiurile insectelor, plantelor și animalelor. Văd ce și cum promovează puterea inclusiv televiziunile de divertisment ecologic. O porcărie prin care trebuie să înțelegem câtă grijă au oamenii pentru natură. În realitate, dincolo de junglele și parcurile naționale, milioane de animale sunt cazate în jurul benelor de gunoi, sunt născute direct acolo, și mănâncă tot ce poate fi mai toxic în astfel de locuri. Și avem așa, de decor, un fel de protecție a animalelor, niște scaune sub protecție, bugetate de câinii și pisicile nefericite din jurul benelor. Nu există o listă, cel puțin în târgul meu, a animalelor rătăcite în natură. O listă simplă, făcută de cei care ar trebui să facă aceste mici calcule. Orașul e plin de pisici cerșetoare, de ființe care ți se agață de ochi și te imploră să le dai hrană. Împreună cu Irina mea, am luat/primit, drept cadou, un motan cât un un ceas de mână. Acum e dihai ”animalul”, își revendică drepturi, sare la noi, pretinde inclusiv meniuri ancestrale. Un pisoi care, după ce își face damblalele, vine și ne pupă cum numai mamele noastre erau în stare. Mă întorc la starea de șoc politic. Țara e condusă de niște urmași ai urmașilor criminali în serie. Niciun animal nu ar putea face atât rău planetar de care e în stare doar omul de la origini și până în prezent. Tocmai ne întoarcem în lumea a patra…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5