Prof. Vasile GĂUREAN

Remember literar

 Un academician şi profesor universitar  în umbra Mănăstirii Văratic

Zoe Dumitrescu- Buşulenga a fost un nume foarte cunoscut înainte de 1989 în învăţământul şi cultura românească, fiind ademician, profesor universitar, critic şi istoric literar, filozof, pedagog, autor de istorie a literaturii, apreciată şi peste hotare. După evenimentele din decembrie 1989, lătrăii foarte democraţi au acuzat-o-n fel şi chip, ceea ce pe un om superior îl scârbeşte, astfel că a hotărât să se retragă din viaţa universitară şi culturală, ba  chiar să devină monahă, călugăriţă. (Cu Patriarhul Teoctist, făcură la fel ateii „luminaţi” din afara Bisericii, încât acesta se retrase la mănăstirea Sinaia, dar Ion Iliescu -în unul din gesturile sale bune- l-a readus după o vreme, când hărmălaia proletcultistă a scăzut.)

Şi unde  oare  să meargă doamna profesor universitar?? S-a gândit la Mănăstirea Văratic, acolo unde a murit Veronica Micle, fiindcă totdeauna a iubit cuplul poetic Eminescu-Veronica şi cu deosebită evlavie L.a iubit  pe Dumnezeu. Şi nu  numai în adâncul sufletului ei, ci a vrut ca dascăl să dăruiască şi studenţilor ei lumina lui HRISTOS.

Foarte des folosea  Sfânta Scriptură la cursuri sau dădea citate din aceasta. Aşa se face că cineva a denunţat-o, încât a venit la domnia-sa secretarul de partid să-i reproşeze şi s-o avertizeze că pune în primejdie orânduirea. Ca un părinte iubitor, ea i-a întors repede mustrarea partinică: „Măi copile! Spune-le şi tu că asta e cea mai importantă carte care s-a scris vreodată şi că fără ea toată bibliografia ar fi fără nicio valoare.”

Modestă şi retrasă, a trăit la MănăstireaVăratic până într-o zi frumoasă de mai, când Dumnezeu a chemat-o la Sine. Avea 86 de ani la 5 ale lunii lui florar, Anul Domnului 2006. Eu şi familia mea am cunoscut-o şi o simţeam aproape pe această doamnă a literelor române cu deosebire din operele sale şi azi încă mai am regretul că nu am găsit timpul s-o vizitez la Văratic, acolo unde e locaş  de  pace cerească, dar ne vom întâlni negreşit în Împărăţia lui Dumnezeu cea neînserată.

Doamna profesor îmi aduce aminte de un alt faimos profesor universitar german, care a plecat cu studenţii să viziteze Muntele grecesc al credinţei Athosului şi, fermecat de pacea sfântă de aici, de liniştea ce apropie cerul de pământ, şi-a adunat în jurul său studentele şi studenţii şi le-a spus: ”Dragii mei, eu rămân aici. Voi mergeţi acasă, fiindcă eu mi-am aflat liniştea, pacea pe care am dorit-o toată viaţa.”