Primit pentru publicare: 18 mai 2015
Autor: Vasile FETESCU
Publicat: 18 mai 2015

Remember Mihai Munteanu

La 19 mai 2015 se împlinesc şase ani de când poetul Mihai Munteanu a plecat dintre noi, de când scriitura lui inspirată şi perenă nu o mai întâlnim în publicaţii, în volume de versuri şi de proză. Plecarea lui în veşnicie rămâne o reală pierdere pentru creaţia literară botoşăneană şi nu numai.

Om de aleasă nobleţe sufletească, Mihai Munteanu trăia satisfacţia dorinţei împlinite atunci când reuşea să scoată o nouă carte, cu costuri împovărătoare pentru venitul modest provenit din leafa de profesor şi mai apoi din pensie, atunci când oferea unul din volumele sale unui coleg, prieten, cunoscut, fost elev.

În nelipsita sa mapă îmbătrânită şi ponosită, avea întotdeauna câteva cărţi pe care le dăruia, cu autograf, celor pe care îi considera demni de mărinimosul său gest.

Mihai Munteanu avea un adevărat cult pentru carte. Cheltuia, fără să ezite, o mare parte din puţinele sale venituri pentru a cumpăra noutăţi literare pe care le adnota şi le păstra cu sfinţenie, ca pe nişte bijuterii spirituale. Un fapt, aparent banal, întregeşte enunţurile de mai sus:

Intrase, nu ştiu prin ce împrejurare, în posesia unui exemplar din revista şcolară Frângurele, scrisă şi multiplicată prin mijloace tehnice rudimentare de elevii normalişti  de la Şendriceni. Într-una din frecventele mele vizite pe care i le făceam, am citit-o cu justificat interes, fiind şi eu urmaş al acelor inventivi gazetari. L-am rugat pe amicul meu să mi-o împrumute pentru a o xeroxa. Cu o diplomaţie şubredă, m-a refuzat…

Mihai Munteanu reuşise să-şi alcătuiască o impresionantă bibliotecă, cu cărţi de valoare (poezie şi proză) din patrimoniul culturii autohtone şi universale, dicţionare, antologii etc. Era totodată posesorul a numeroase colecţii de ziare şi reviste provenite din abonamente, a nenumărate dosare cu manuscrise, corespondenţă, rezumate, idei şi proiecte de creaţie, tot felul de informaţii din viaţa cultural-literară din ţară şi din lume, date despre marii creatori de literatură.

În sanctuarul său de reflecţie şi de scriitură lirică din Slobozia Cordărenilor, Mihai Munteanu îşi crease o ambianţă tihnită şi îmbietoare pentru scris. Scria cu vrednicia omului dotat şi inspirat versuri, proză, cugetări, recenzii şi îşi redacta jurnalul său zilnic. Ultimele două decenii de viaţă le-a trăit în singurătate, modest, dar în care a scris magistral. Copiii şi cărţile erau nepreţuita lui avere.

A lăsat posterităţii o operă literară amplă şi valoroasă, precum şi amintirea unei personalităţi împlinite, ale cărei dominante au fost copiii, munca neprecupeţită, cinstea şi creaţia artistică.

Poetul Mihai Munteanu

Statornic,
vrednic,
iubitor de glie
şi popor,
dascăl priceput
cu har poetic
înnăscut,
sfătos
şi înţelept,
neabătut de la drumul
drept,
prieten adevărat
de neuitat.
Aşa îl port în minte
şi suflet,
cu alean,
pe cunoscutul
şi îndrăgitul bard
botoşănean.