Primit pentru publicare: 04 ian.2015.
Autor: Ionel NOVAC
Publicat: 05 ian.2014

Revista ”Cele Trei Crișuri”

Promotoare a filmului ”Eminescu-Veronica-Creangă”

La 31 ianuarie 1915, în sala Ateneului Român din București, în cadrul unei serate eminesciene, la care au luat parte importante personalităţi ale culturii româneşti (Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Enescu, Maria Ventura, M. Bârsan, Victor Eftimiu şi alţii), avea loc prima proiecție publică a filmului ”Eminescu – Veronica – Creangă”. Inițial, filmul fusese proiectat să fie prezentat cu ocazia a 25 de ani de la trecerea lui Mihai Eminescu în neființă, dar montajul documentarului a fost terminat abia la începutul anului 1915.

Realizat de Octav Minar în cursul anilor 1912-1914, cu sprijinul casei de filme „Pathé”, filmul prezintă documente, fotografii şi imagini din locurile în care au trăit sau prin care au trecut cei trei protagoniști. Pentru aceasta au fost efectuate filmări la mănăstirile Agapia, Neamţ şi Văratec, la Ipoteşti, Iaşi, Bucureşti, Humuleşti, Târgu Neamţ, Dumbrăveni şi în alte locuri. Imaginile au fost completate cu documente şi fotografii ale celor trei, ale rudelor şi cunoscuţilor acestora, precum şi a unor locuri de care s-a legat numele lor.

De asemenea, filmul conţine câteva părţi dramatice, menite a ilustra versuri din lirica eminesciană. Aceste fragmente, interpretate de către actori profesionişti ai vremii precum Stacia Napierkowska şi Aldo Fini, au fost copiate din filme de ficţiune străine. În acelaşi scop au mai fost folosite şi filmări din Veneţia şi din Egipt, probabil preluate din „producțiile” vremii.

După proiecția de la 31 ianuarie 1915, filmul a mai fost prezentat la Casa Şcoalelor, pe 14 februarie 1915 şi la cinema „Palace”, la 9 noiembrie 1915, dar și în alte localități din țară, evenimentele fiind consemnate în epocă de către ziarele „Dimineaţa”, „Adevărul”, „Viitorul”, „Universul”, „Rampa” şi „Cronica Moldovei”.

Afișul filmului ”Eminescu-Veronica-Creangă”

În prezent sunt cunoscute două variante ale documentarului, din cei circa 1500 metri de peliculă cât avea iniţial, Arhiva Națională de Filme păstrând doar o copie de 570 metri a materialului filmat şi o alta de 650 metri (cam 20 de minute), care conţine şi inserturi. În 2014, Dan Toma Dulciu a realizat o variantă color a filmului, un ”trailer” de aproximativ 5 minute, căruia i-a atașat o coloană sonoră și un text explicativ pentru fiecare calup de imagini.

Problema pe care o abordăm în continuare o constituie posibila contribuție a revistei orădene de cultură ”Cele Trei Crișuri”, aflată în primii săi cincisprezece ani de la apariție sub conducerea colonelului George Bacaloglu, la realizarea și popularizarea filmului, sens în care vom prezenta câteva argumente pro sau contra.

Astfel, în primul rând amintim declarația soţiei lui Octav Minar, care în anii ’60 (cf. revistei ”Cinema”) afirma că „filmul «Eminescu-Veronica-Creangă» a fost filmat de soţul meu prin anii 1912-1914 cu concursul casei «Pathé». La realizarea filmului şi apoi în turneul de conferinţe ţinut înainte şi după Primul Război Mondial, ştiu din mărturia soţului meu că a fost ajutat de fostul director al «Celor Trei Crişuri», Al. Bacaloglu”.

Un alt argument în favoarea ipotezei de mai sus îl constituie afișul filmului, realizat de către François Chalicarne, un artist francez care a lucrat ca ilustrator al mai multor afișe la comanda casei de filme „Pathe Freres” din Paris. Cromolitografiat, multiplicat în circa 1000 de exemplare, afișul are dimensiuni impresionante (1,20×1,60 m), fiind realizat în culori aprinse și având foarte bine conturate portretele celor trei protagoniști. Astăzi sunt cunoscute două variante ale acestuia (cf. Enciclopediei României), una dintre ele purtând titlul „Eminescu-Veronica-Creangă (Film comemorativ) de Octav Minar”, iar cealaltă „Eminescu-Veronica-Creangă. Film comemorativ organizat de revista de cultură şi propagandă naţională «Cele Trei Crişuri» din Oradea Mare”.

 Carte poștală reprezentând o variantă a afișului filmului comemorativ ”Eminescu-Veronica-Creangă”

Afirmația soției lui Octav Minar privind numele directorului revistei (Alexandru Bacaloglu), care l-ar fi ajutat pe acesta în realizarea documentarului, este inexactă, fiind făcută la peste 50 de ani de la realizarea documentarului și la o vârstă când patina vremii poate juca feste memoriei. Mai mult, tot ea precizează că ”știu din mărturia soțului meu”, deci nu o participare directă la evenimente, fapt care întărește posibilitatea producerii confuziei.

În realitate, Alexandru (Sandi) Bacaloglu a fost frate cu George Bacaloglu, adevăratul director al ”Celor Trei Crișuri”, dar acest lucru nu exclude ca, totuși, Alexandru Bacaloglu, avocat la acea vreme în București, să-l fi cunoscut și sprijinit pe Octav Minar în demersurile sale de realizare a filmului ”Eminescu – Veronica – Creangă”.

Pe de altă parte, primul număr al revistei ”Cele Trei Crișuri” a apărut abia la 15 aprilie 1920, la peste cinci ani de la prima proiecție a documentarului. Se exclude astfel o participare a directorului George Bacaloglu la realizarea filmului (cf. Constantin Moșincat, în perioada respectivă, Bacaloglu era comandant de batalion la Cernavodă), dar și din partea Reuniunii de Cultură şi Propagandă Naţională ”Cele Trei Crişuri”, editoarea revistei, reuniune care şi-a început activitatea în anul 1919.

 Primul număr al revistei ”Cele Trei Crișuri”

În întâmpinarea demersului nostru vine însă una din Dările de seamă ale Reuniunii, întocmită în anul 1931, când preşedinte al acesteia era profesorul Bogdan Ionescu. Potrivit documentului respectiv, între realizările Reuniunii era menționată (cf. Aurel Lazăr) și ”organizarea «Turneului Eminescu», în perioada 1921-1922, în principalele oraşe ale Ardealului. Cu acest prilej, se preciza în continuare în Darea de seamă, a fost prezentat filmul ”Momente din viaţa marelui poet – Veronica Micle, Ion Creangă”(Notă: probabil un titlu provizoriu al filmului; o altă variantă a acestuia fusese cunoscută sub denumirea ”Pe locurile unde au trăit Eminescu şi Creangă”) şi au fost organizate conferinţe despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu şi a lui Ion Creangă”.

Este posibil ca și titlul afișului filmului care a însoțit proiectările să fi fost modificat cu ocazia acestor manifestări, „Eminescu-Veronica-Creangă (Film comemorativ) de Octav Minar” fiind înlocuit cu „Eminescu-Veronica-Creangă. Film comemorativ organizat de revista de cultură şi propagandă naţională «Cele Trei Crişuri» din Oradea Mare”, așa cum apare pe anumite exemplare.

Coroborând și analizând datele prezentate mai sus, concluzionăm că cele două instituții orădene de cultură (Reuniunea și revista ”Cele Trei Crișuri”) și-au adus contribuția doar la promovarea filmului, nu și la realizarea acestuia, fapt care însă nu scade cu nimic din meritul acestora. Pe de altă parte, nu putem preciza cu certitudine posibila contribuție a lui Alexandru Bacaloglu la realizarea filmului și nici dacă menționarea numelui acestuia de către soția lui Octav Minar a fost doar o confuzie produsă între frații Bacaloglu.

Indiferent însă care ar fi răspunsul la această dilemă, consemnăm cu mândrie încă un aport deosebit pe care Bihorul, prin reprezentanții săi, în speță Reuniunea și revista ”Cele Trei Crișuri” din Oradea, l-a adus memoriei lui Mihai Eminescu, prin susținerea și promovarea în principalele orașe ale Ardealului a primului film documentar dedicat Luceafărului poeziei românești.

 Ionel Novac – București

Bibliografie 

1. Moșincat, C. – Întemeietorul revistei ”Cele Trei Crișuri, generalul Gheorghe Bacaloglu”, în http://www.istorielocala.ro
2. Rîpeanu, Bujor T. – Eminescu, Veronica Micle, Creangă — un film comemorativ de O. Minar, în revista „Cinema”, nr. 11/1966
3. Rîpeanu, Bujor T. – Filmul documentar 1897-1948, Editura Meronia, Bucureşti, 2008
4. Revista ”Cele Trei Crișuri”, nr. 1/1920
5. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Eminescu-Veronica-Creang%
6. http://historia-aurellazar.wikispaces.com/file/view/Reuniunea