Primit pentru publicare: 07 iun.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 07 iun.2015

Revista Glasul Bucovinei și credința acad. Alexandrina Cernov, Cernăuți, la Curtea de Argeș: „O singură limbă, o singură simțire în România străbună!”; la Cernăuți: Centru cultural românesc.

         – revista o așchie din poporul român –

                                        III

Din  întunecata și încercata  Ucraină, unde românii, în încăpățânarea lor își păstrează limba și tradițiile deși sunt priviți ca sabotori ai statalității, -cu toate că manifestă simpatie pentru actuala cauza a lor, în conflictul cu Rusia neoțaristă-, la Curtea de Argeș, la prima ediție a acțiunii unificatoare  România Mare Culturală, a ajuns și Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, redactor-șef al revistei Glasul Bucovinei, istorie și cultură, care apare la Cernăuți-București,în cadrul Fundației Culturale Română, aleea Alecsandri nr. 38 București, cu redacția la Cernăuți, str.Karmarova nr. 30, din  cuvântul căreia redăm: „La început de drum”- gândurile redacţiei, expuse de domnia-sa în nr. 1/1994.

„Ne preocupă istoria Bucovinei, perspectiva ei. Stăpâniţi de sentimentul haosului total ce domneşte în noi şi în afara noastră, de procesul anevoios de redresare economică, care este mai mult o dorinţă de a-l considera proces progresiv, decât o realizare  evidentă a lui, acestea şi multe altele, ne obligă să ne oprim şi să ne gândim la ceea ce am fost şi suntem, la ceea ce este necesar şi ceea ce e inutil, la adevăratele valori umane care să menţină şi să consolideze tot ceea ce, într-un cuvânt, numim ideal. Dar, mai întâi, se profilează necesitatea de a recupera adevărul istoric, de a revalorifica istoria culturii româneşti pe acest picior de plai mioritic.”

Făcând istorie, prefaţatoarea revistei stabilea coordonatele istorice ale celei ce fusese, mult timp, numită Ţara de Sus:

„Istoria Bucovinei, ca un colţ de ţară cu destinul ei specific, începe cu 330 de ani în urmă – la 1774, când trupele imperiale austriece au ocupat nordul Moldovei, numită ulterior Bucovina. Până la această dată istoria ei nu se deosebeşte cu nimic de istoria Ţării Moldovei.

Situaţia istorică a Bucovinei, de la 1774 şi până astăzi a fost următoarea:

1. 1359-1774 (415 ani) face parte din Moldova;
2. 1775 – 1918 (143 de ani) Bucovina s-a aflat sub stăpânirea Austriei habsburgice;
3. 1918 – 1940 şi 1941-1944 (aproape 25 de ani) Bucovina este parte componentă a Statului român;
4. 1940-1941 şi 1944-1991 (aproape 48 de ani) nordul Bucovinei este încorporat Uniunii Sovietice;
5. 1991 – nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi care include şi ţinutul Herţei şi fostul judeţ Hotin), face parte din Ucraina, ca şi sudul Basarabiei, înglobat în regiunea Odesa.”

Argumentând că mentalitatea bucovineană de toleranţă şi respect între reprezentanţii diferitelor naţionalităţi, creată în urma unei politici naţionale, susţinută de imperiul Austro-Ungariei, autoarea prelua ideea la care istoricul bucovinean I. Nistor a reacţionat cu temperamentu-i caracteristic şi-i reda spusele publicate în Glasul Bucovinei din 11 decembrie 1918: „Bucovina, spune Ion Nistor, în articolul Homo bucovinensis, a fost şi a rămas o ţară românească, atât prin tradiţiile ei istorice, cât şi prin caracterul ei etnografic, faptul acesta, indiscutabil, a fost totdeauna ca un goz în ochii foştilor guvernanţi şi pentru aceea  ei au căutat chip şi fel de a şterge urmele trecutului şi de a înăbuşi conştiinţa naţională la populaţia băştinaşă. În năzuinţa aceasta fostul regim a găsit sprijin şi la concetăţenii noştri de altă limbă şi lege care venind din alte părţi de noi, aveau un vădit interes de a sprijini o doctrină care tindea să şteargă deosebirea între străini şi băştinaşi. Cum unii din aceştia nu aveau patrie, iar alţii o aveau în altă parte, ei începură să propovăduiască doctrina „Bucovinismului” (Buowinacthum) aşa de favorită guvernului de la Viena şi a celui de la Cernăuţi. Conform principiilor acestei doctrine, toate neamurile din Bucovina şi în special românii, trebuiau să se desfacă de convingerile lor naţionale, să rupă orice legătură cu conaţionalii lor de peste hotare, să-şi abandoneze limba şi să uite de datinile şi obiceiurile lor strămoşeşti pentru a se contopi cu celelalte neamuri şi într-o specie exotică bucovineană cu limba de conversaţie germană. Şi era sprijinită această doctrină de întreg aparatul administrativ şi de şcoală, de la universitate până la şcoala primară…”(vezi și volumul “Bucovina în presa vremii, Cernăuți, 1811- 2008”, de Ion N. Oprea, p.383-386, EdituraPIM, Iași, 2008).

Glasul Bucovinei, revista, se declara urmașa și continuatoarea a ceea ce a fost Glasul Bucovinei, fondat în 1918 la Cernăuți de Sextil Pușcariu și Ion I. Nistor, concluzionând că “românii din Bucovina, aidoma fagilor și stejarilor din Codrii Cosminului, au rădăcini împlântate în adâncul secolelor”, iar recuperarea valorilor culturale este o datorie a generației noastre pentru a le lăsa moștenire urmașilor- urmașilor noștri.

Cunoscută și iubită de studenți și liceeni doamna din Cernăuți, spune presa,a sosit la Curtea de Argeș, ca de obicei, cu o comoară de documente care reflectă în totul patriotismul luminat de la Glasul Bucovinei, reiterând: “…Din 1775, de când Bucovina de Nord a fost vândută Austriei, regiunea noastră a avut patru limbi de stat. am avut germana, româna, rusa și ucraineana. Când și-a declarat indepndența, în 1991, Ucraina ne-a obligat peste noapte să vorbim ucrainiana. Azi,  ca să ne dividă, ne-a împărțit în români și moldoveni, iar tinerii noștri, cînd se întorc de la studiile din România, pot fi cel mult măturători de stradă, deoarece studiile nu le sunt recunoscute.

Din 1997, de când ministrul Andrei Marga a semnat cu Kievul un acord de înființare a unei facultăți în limba română la Cernăuți,încă ne luptăm pentru acest drept. Guvernatorul  Fisciuc nu ne-a aprobat.  La o săptămână după ce ni s-a permis să trecem la alfabetul latin, ne-au obligat să dăm un  extemporal la școală. Spre mirarea tuturor, elevii au făcut de trei-patru ori mai puține greșeli decât ar fi făcut în alfabetul chirilic.

În timp ce autoritățile de la București ne-au părăsit, motivând că nu vor să-i  supere pe ucrainieni, ne-a mai rămas doar Glasul Bucovinei care vă aduce adevărul crud, căci este glasul de durere al unei așchii din poporul român”.

În ziua de 10 mai 2015, le-a spus celor prezenți dr. Alexandrina Cernov, zi importantă în istoria românilor şi a fost inaugurat-din inițiativa și cu sprijinul financiar al unor  vrednici români- Centrul Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi”, chiar în centrul orașului Cernăuți, pe fosta stradă Domnească. Este un vis al românilor din Cernăuți. Festivitățile  au  început cu o paradă a portului naţional românesc și a orchestrelor  de muzică populară din localitățile românești. Dar Centrul  nu a  apărut din grija autorităților ucrainene sau a celor din București, ci ca urmare a efortului     unor  intelectuali cernăuțeni, printre  care locul de frunte îl ocupă juristul Eugen Patraș, vicepreședinte și contribuitor esențial la organizarea Centrului, și acad.  Tărățeanu, președinte. Sute  de români din nordul Bucovinei, oaspeți din România și Republica Moldova au participat la această sublimă sărbătoare care a devenit un eveniment istoric în viața noastră culturală.

După parada portului popular, un sobor de preoți a binecuvântat noua instituție, în incinta căreia vor funcționa departamente de cultură și învățământ, o librărie de carte românească și Cafeneaua literară “București”.