Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Revista presei. Mihai Eminescu la el acasă

Primit pentru publicare: 03 oct.2014.
Autor: Ion N. Oprea
Sursa foto: http://www.bisericaedmonton.org/ro/despre-noi/eminescu-in-edmonton

Publicat de Ana Maria Maluș, 3 oct.2014.

Revista presei

                                Mihai Eminescu la el acasă

Mihai Eminescu prezent peste tot în lume, în România, ca şi pe faleza lacului Leman din  Elveţia,, la Viena, Paris, Rezina (R. Moldova), Comrat (teritoriu găguz), New York, Montreal, Windsor şi, din 15 ianuarie 2011, în oraşul Edmonton din Albera-Canada – despre care noi am scris la timpul potrivit în Luceafărul – îl găsim adus –acasa-, prin bunăvoinţa părintelui George Bazgan, parohul Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Alberta, Edmonton, care odată cu Mihai Eminescu a adus acasă, în paginile publicaţiei “Arheu”, revista Centrului „Mihai Eminescu” de la Bârlad, nr 1 (5), 2014, ni-l reaminteşte şi pe profesorul Constantin Clisu, scriitor cu multă şi aleasă operă literară, dar ca şi Mihai Munteanu de la Botoşani,  plecat în Eternitate fără certificare de creator în domeniu.

Reiau scrierea părintelui Bazgan şi sfinţia sa conducător de revistă literară în Canada (Cuvântul Adevărului), unde mulţi români, ca şi Mihai Eminescu sau Constantin Clisu, se simt la ei acasă (Ion N. Oprea).
*
Pr. George Bazgan

Eminescu – mândria românilor de pretutindeni

 „Noi suntem adevăraţii contemporani ai lui Eminescu
fiindcă ştim mai multe despre el decât ştiau cei care
trăiau în vremea lui” (Edgar Papu)

Pe firmamentul Panteonului geniilor universale străluceşte de mai bine de un veac Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu. În pofida unor comentarii – atacuri maliţioase apărute în vremurile recente la adresa marelui poet, semnatarii fiind dintre cei care nu întrunesc suficiente calităţi de a-şi face numele cunoscut în alt chip, un fapt de incontestabilă notorietate care îl înalţă pe genialul poet deasupra unor veninoase afirmaţii despre opera sa, care-l îndrituieşte de a fi: cel mai mare poet din toate timpurile.

Prin întreaga sa operă, în decursul scurtei sale vieţi (39 de ani), Eminescu atestă genialitatea  poporului român, dragostea faţă de glia strămoşească, bogatul tezaur al folclorului nostru naţional. Opera lui este o inestimabilă moştenire lăsată neamului din care a provenit, pe care l-a iubit cu toată fiinţa sa. Scrierile sale sunt preţuite la scară mondială, fiind traduse, în decursul anilor, într-un  număr impresionant de limbi ale mapamondului (65 de limbi străine), de la cele mai vechi (greacă şi armeană) la cele mai moderne, de circulaţie internaţională: engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, etc.

Astfel, Eminescu a devenit un poet universal, îndrăgit de cei care ştiu să vibreze cu întreaga lor fiinţă la înalte sentimente de iubire, de frumos, indiferent de originea lor etnică.

Aceste sentimente de mândrie naţională, precum şi dorinţa de a-l face cât mai cunoscut pe marele poet, au stat la baza eforturilor diasporei româneşti, de pe toate continentele lumii, de a-i cinsti memoria prin diferite manifestări culturale şi de a-i prezenta chipul într-o varietate de modalităţi artistice, aducându-l astfel în mijlocul lor ca pe un adevărat geniu naţional şi simbol al luptei pentru unitate naţională a poporului român. Aşa se face că bustul sau reprezentarea în mărime naturală a lui Eminescu pot fi admirate pe faleza lacului Leman din Elveţia,  la Viena, Paris, Rezina (Moldova), Comrat (teritoriul găgăuz), New York, Montreal, Windsor şi, din 15 ianuarie 2011, în oraşul Edmonton, spre cinstea românilor din Alberta – una din cele zece provincii ale Canadei.

 

Eminescu din Edmonton

IEminescudeea amplasării unui ansamblu monumental Eminescu  avea o vechime de câţiva ani, înainte să se concretizeze, şi a aparţinut profesorului şi scriitorului Constantin Clisu, stabilit cu familia în Edmonton. La început, ideea mi-a fost menţionată doar în treacăt, pentru ca apoi,  pe parcursul timpului, aceasta să dobândească amploare, fiind îmbrăţişată de numeroşi români stabiliţi în oraşul Edmonton. Trebuie să mărturisesc că, deşi am subscris pentru înfăptuirea acestui demers încă de la bun început, am reflectat cu un plus de responsabilitate că luarea unei asemenea hotărâri presupune timp, un mare consum de energie şi mai ales costuri pecuniare. Cu mai bine de un an, înainte să demareze efectiv proiectul ambiţios,       profesorul Bârlădean Clisu mi-a pus în faţă prezentarea grafică a monumentului pe care l-am îndrăgit pe dată. Cam în aceeaşi vreme, îmi amintesc că prof. Constantin Clisu mi-a spus, citându-l pe Tudor Muşatescu: „Părinte, ideile sunt ca puricii, sar de la om la om, dar nu-i pişcă pe toţi!”

O vreme, am cochetat cu ideea de amplasare a monumentului în parcul Parlamentului provincial din Edmonton, dl. Clisu  spunându-mi la un moment dat că a „ales”, un loc potrivit. La rându-mi, am studiat şi eu terenul şi am identificat locul „ideal”.  În urma unor investigaţii preliminare însă, ne-am dat seama că ar fi fost imposibil să obţinem aprobările necesare. Ne-am orientat apoi spre cea mai valabilă şi practică soluţie care ni se pare acum a fi cea care întruneşte toate cerinţele: amplasarea monumentului în faţa Centrului Românesc de la Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”.

Am constituit apoi un comitet de acţiune, în care am cooptat pe distinsul doctor John Slănină, pe arhitectul Kenneth Jason Forner şi soţia sa Magdalena, precum şi pe dl. George Chiosa. Îmi amintesc când i-am propus doctorului Slănină să facă parte din comitetul de iniţiativă acesta mi-a spus entuziast: „Voi contribui şi eu cu o sumă substanţială ca acest proiect să prindă viaţă!” Mi-am zis atunci în sinea mea: „Iată un om care are darul de a citi gândurile altora şi care este foarte receptiv la… „pişcăturile puricilor”.

Planul s-a desfăşurat în mai multe etape. Partea întâia şi cea mai lesnicioasă – ideea – fiind rezolvată, am trecut la partea a doua, intuită încă de la bun început ca fiind cea mai dificilă, aceea de strângere a fondurilor pentru realizarea practică a proiectului. Între timp profesorul Clisu a tratat cu bunul său prieten, prof. Gheorghe Alupoaei din Vaslui, să înceapă crearea bustului lui Eminescu în ghips. Am trimis profesorului Alupoaei suma de 500 USD pentru acoperirea materialelor. Toate acestea s-au întâmplat chiar înainte de a face primul apel la contribuţia oficială a confraţilor noştri români din Edmonton. Încrederea mea în generozitatea românilor din Edmonton, confirmată de atâtea ori de-a lungul anilor, nu s-a lăsat dezamăgită. Aşa se face că în prima duminică, când am prezentat proiectul  şi am lansat apelul pentru donaţii, au fost colectaţi 4000 USD, iar în a doua duminică în jur de 5000 USD. Între timp, arhitectul Jason Forner pusese la punct documentaţia necesară, doctorul  Slănină deja cumpărase şi plantase teiul lui Eminescu, iar dl. George Chiosa avea pregătită echipa pentru turnarea  din beton a coloanei.  Campania  Behrends Bronze Inc. făcea progrese în turnarea în bronz  a bustului, cărţii şi plăcilor de dedicare. Toate  s-au desfăşurat într-un ritm armonios, dirijat parcă de o forţă invizibilă, devenită  parte intrinsecă a comitetului organizator.

Împlinirea a 161 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu a fost pentru noi un moment deosebit de emoţionant pentru că am marcat acest eveniment prin dezvelirea acestui ansamblu monumental cu un sporit sentiment de mândrie patriotică, purtând în suflete o adâncă recunoştinţă pentru toţi  cei care au lucrat cu timp şi fără timp sau care au răspuns cu generozitate tipic românească la dorinţa de a-l primi în mod oficial, în mijlocul comunităţii române din Edmonton,  pe demiurgul poeziei româneşti.

Îi adresăm aşadar cu toţii, în armonioasa limbă română: „Bun venit la Edmonton, LUCEAFĂR AL POEZIEI ROMÂNEŞTI!”



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5