Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Revistele culturale formează oamenii?

Oprea Ion [320x200]Primit pentru publicare: 06 iul.2015
Autor Ion N. OPREA
Publicat: 07 iul.2015

 

Revistele culturale formează oamenii?

În Harghita-Covasna-Vâlcele-Araci, Casa memorială „Romulus Cioflec”, „La umbra nucului bătrân”, cu revista „Caietele de la Araci”, răscolitoare de istorie…Romanul „Vârtejul” a românului Cioflec, premiat de Academia Română,  tradus de maghiarul David Gyula, consătean…

La 4 iulie 2015, la Casa memorială „Romulus Cioflec” din Araci, comuna Vâlcele, judeţul Covasna, s-a desfăşurat evenimentul cultural-literar tradiţional, „La umbra nucului bătrân”, în organizarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din municipiul Sfântu Gheorghe în colaborare cu Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita. Manifestarea se încadrează în ceea ce ne-am obişnuit, – Zilele „Andrei Şaguna”, ediţia a XXIII-a, cu vizitarea, printre altele, a Casei marelui Romulus Cioflec, lansări şi prezentări de cărţi, spectacole teatrale, oaspete statornic, am citit, fiind actriţa Camelia Paraschiv Katai, actriţă la Teatrul „Andrei Mureşan” din Sfântu Gheorghe, cu versuri din volumele „Surâsul dintr-o lacrimă” şi „Caligrafia iubirii”, întreaga manifestare fiind coordonată de prof, dr. Luminiţa Cornea, organizatoarea  întregului eveniment, cunoscută nouă din ceea ce ne interesează  în ultima vreme – „revistele culturale formează oamenii?”

“Caietele de la Araci”, publicaţie de literatură a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Anul III, nr-1 (3), iunie 2015, redactor şef Luminiţa Cornea, se deschide  numărul pe care l-am primit cu fotografia în prim-plan a Casei memoriale  Romulus Cioflec din Araci, judeţul Covasna, urmată de editorialul “Încă un pas”, semnat de Luminiţa Cornea, care tocmai despre existenţa Omului şi a Casei memoriale  şi apariţia celui de-al treilea număr al publicaţiei vorbeşte.

Un fel de aducerea aminte şi rememorare a românului Dimitrie Iov din Flămânzi-Botoşani despre care am scris în Luceafărul din 1 iulie 2015, mare îndrăgostit de Basarabia, de românii de-acolo şi tradiţia lor.

Romulus Cioflec s-a născut în Araci, 1882-1955,  judeţul Covasna, şi a început activitatea ca învăţător în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova. A fost apoi profesor la Liceul  „Alecu Russo” din Chişinău, la „Diaconovici Loga” din Timişoara, şi „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti.

Este subliniat faptul că fiind în conducerea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi-a stimulat şi încurajat colaboratorii în primul rând în ceea ce priveşte cercetarea arhivelor, lucru care va aduce noi descoperiri ce evidenţiază paşii lui Romulus Cioflec – istoricul literar Nicolae Scurtu fiind unul dintre cercetătorii cu reuşite.

În Covasna, la Araci

Încă-s vii strămoşii daci

Scriu, la fel de pe-ndelete,

Nu tablete, ci Caiete…scrie sursa care ne-a oferit revista.

Caietele de la Araci se caracterizează prin varietate tematică, discursuri lirice diverse, o sinteză atentă a evoluţiei literaturii române actuale despre trecut şi present.

Editată de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe, director Valerii Kavruk, coordinator al revistei Andrea Chiricescu, Caietele se bucură de prezenţa şi activitatea unor nume citite – prof. Marinela Brezeanu-Uivaroşi, Ion Popescu-Topolog, Şerban Teculescu, Daniel Drăgan, Nicolae Scurtu, proză, Laurenţiu-Ciprian Tudor, Adrian Munteanu, Madi Cella Pop, Mihaela Aioanesei, Tatiana Scurtu-Munteanu, Valentin Marica, Ionel Simota, Adrian Lesenciuc, Nicolae Băciuţ…

Romancier –“Boerul” şi “Pe urmele duşmanului” -, schiţe şi nuvele – “Trei adalmaşe” proză scurtă -, “Cutreerând  Spania” – impresii de călătorie, omul care, fie se afla la Arad, Câmpulung Muscel, Chişinău, Iaşi, Timişoara, Bucureşti, precum şi pe meleguri străine, dincolo de hotare, nu înceta a scrie şi trimite lungi şi interesante scrisori, epistolara fiind altă preocupare a lui Romulus Cioflec. Le-a scris, spune Luminiţa Cornea, lui Ion Bianu, Nicolae Iorga, Panait Istrate,  Liviu Rebreanu, Henri Blazim, Ion Ciocârlan, A.C. Cuza, G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Panfil Şeicaru, Pan Halippa, Nichifor Crainic.

Memorialistului Mihail Sevastos, 1892-1967,  îi scria despre neînţelegerile în relaţiile lui Panait Istrate cu cei doi membri din conducerea ziarului Adevărul şi ai revistei Adevărul literar şi artistic.

Prozatorul Romulus Cioflec nu putea înţelege atitudinea faţă de prietenul său apropiat – Panait Istrate – a publicişilor Emil Socor şi Constantin Graur faţă de autorul cărţii “Ciulinii Bărăganului”. Dar intervenţia sa pe lângă Mihail Sevastos n-a avut ecoul aşteptat, scrie Nicolae Scurtu.

Romulus Cioflec a trăit aproape  zece ani, 1917-1926, în Basarabia, la Chişinău, unde s-a identificat cu lupta basarabenilor pentru românism. În volumul său “Pe urmele  Basarabiei… note şi impresii din revoluţia rusească” sau în paginile revistei “Viaţa Basarabiei”, 1932-1944, editată de Asociaţia Culturală  “Cuvânt moldovenesc” din Chişinău, director P. Halippa, 1883-1979, rezultă că după plecarea din Chişinău la Timişoara şi apoi la Bucureşti, scriitorul Cioflec a continuat să păstreze legături apropiate cu scriitorii şi alţi oameni de cultură din Basarabia.

O adevărată surpriză a fost pentru toţi descoperirea  la Arhivele Naţionale Istorice Centrale a unui document existent în arhiva C.C. al P.C.R. semnat de Romulus Cioflec – spune Luminiţa Cornea – referitor la Basarabia, 36 de pagini dactilografiate la maşina de scris, text fotografiat după un microfilm venit din URSS, pe coperta dosarului căruia scrie: Institutul Marxism-leninismului din cadrul C.C. al URSS – Arhiva Centrală, rola I, cu titlul: “Căutând îndărăt şi căutând înainte”, datând din anul  1942, cu pagini autobiografice privind anii 1917-1926 dar şi exprimând încredera pe care o avea în forţa şi misiunea poporului roman – “vom birui”…

Excelentă  cercetătoare  a istoriei culturale şi  literare în spaţiul transilvan, Luminiţa Cornea are mari merite în adunarea şi sistematizarea a tot ce a scris  omul de litere şi omul politic Remulus Cioflec.  Literatura epistolară, identificată, adnotată şi publicată întregeşte profilul uman şi scriitoricesc al omului, într-o scrisoare adresată din Timişoara, vila Parc, d-lui Blazan, 1902-1961:

“Nu-ţi scriu fiindcă mi-aş fi pierdut nădejdea că nu ai să-mi recenzezi odată cartea în Dreptatea. Îţi scriu mai întâi pentru a-ţi pune la dispoziţie gata, un anunţ, alăturat, al lucrării mele. Pe urmele Basarabiei.

Toate gazetele, afară  de  Dreptatea şi Viitorul, au publicat anunţul după ce li s-a transmis volumul. La Viitorul cred că a fost intenţie, dar la Dreptatea nu pot să cred.

Al doilea, Goga este încolţit binişor de Curentul pentru atacul infam din Ţ( ara) N( ouă) împotriva d(omnu)lui Maniu.

Acum ar fi momentul cel mai potrivit  pentru recenzarea lucrării mele şi atitudinea puşlamalelor  “politice”  de la Ciucea. Dumneata faci şi… că întârzii să faci.

Dacă apoi, eşti aşa de bun pune-te în legătură cu cineva de la ziarul Lupta care se interesează de aproape de Goga.

Dă-le volumul sau  măcar arată-le pasagiile unde se vorbeşte de Goga (sunt arătaţi şi martori) şi anume la începutul noului capitol. Din  carnet (un fel de calendar al evenimentelor), o data pe la 2 aprilie, dacă nu mă înşel şi altă dată la sfârşitul acestui capitol, unde vorbesc de vizita mea la Ilie Cătărău.

În Adevărul literar recenzia a reluat părţile care privesc pe Goga, dar poetul n-a crâcnit, se vede că se ştie vinovat.

În nădejdea că nu te dai bun şi nu mă dai uitării, te salut, R. Cioflec”.

Romanul “Vârtejul”, 1937, premiat de Academia Română, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, a fost tradus şi în limba maghiară de universitarul clujean David Gyula, critic şi istoric literar, scrie Luminiţa Cornea.  Traducându-i cartea, David Gyula, născut în 1928 la Araci ca fiu al preotului reformat din localitate, în prefaţă îl numea pe autor “o stea mai mica, vizibilă totuşi pe bolta cerească a literaturii române”, ceea ce este şi azi.

“Deşi am tradus relativ  mult din literatura română – începând cu B. Şt. Delavrancea, Slavici, Titu Maiorescu şi până la Ştefan Bănciulescu – romanul  lui Cioflec îmi este drag şi l-am tălmăcit cu bucurie…pentru că descrie lumea satului unde m-am născut eu”, răspundea universitarul la 25 octombrie 2011 profesoarei la o scrisoare.

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5