LA  RĂSĂRIT  INTEGRITATEA  ROMÂNIEI  ÎN  PERICOL  ( 1917 – 1919 )
Autor:  COL.(R) PROF. IOAN GRĂDINARU DE CORDĂRENI – DOROHOI
_____

                        În anul 1917 România era ocupată aproape în totalitate  de trupele Puterilor Centrale iar guvernul și curtea regală se aflau la Iași. Instituțiile statului, dar și numeroși cetățeni români s-au refugiat din calea războiului, mai ales după august 1916 în Rusia aliată, unde a fost dus spre a fi în siguranță și tezaurul României.
          Între anii 1914-1920, în Rusia, s-au aflat circa 150 000 de români. Peste 120 000 proveneau din armata austro-ungară, prizonieri ardeleni și bucovineni care se aflau în lagăre de muncă. Pentru a scăpa de captivitate majoritatea au devenit voluntari ce au încadrat Legiunile românești care au apărat calea ferata transsiberiană, pe unde se aproviziona armata română dar și aliații, de la Odessa, Iași la Vladivostok, port la Marea Japoniei. Prin faptele lor de vitejie, acești români prizonieri voluntari și-au adus contribuția la înfăptuirea idealului național.
          Tot în Rusia erau mii de muncitori români evacuați odată cu întreprinderile lor, de exemplu cei de la șantierul Fernic din Galați, precum și un mare număr de socialiști atrași de mirajul marii revoluții sovietice din octombrie.

          În fine, în Rusia , dar mai ales la Odessa și Kerson, s-au aflat parlamentari, oameni politici, ofițeri, diferiți demnitari și persoane particulare, autoevacuate din fața înaintării în anul 1916 a inamicului în sudul țării.
          În anul 1912 s-a înființat la Cotroceni-București, Școala militară de aviație care a fost evacuată la Bârlad , apoi la Botoșani. La sfârșitul lunii iulie 1917, Marele Cartier General a dispus mutarea acestei școli de aviație la Odessa, unde pe avioane Neuport și Sopwitth se pregăteau piloți pentru război.
          Activitatea de zbor a cunoscut o nouă întrerupere, de data aceasta din cauza revoluției bolșevice din Rusia. La Odessa școala de aviație a pierdut, i s-a confiscat tot materialul volant întorcându-se in țară doar personalul, deoarece zona a fost în centrul evenimentelor revoluționare.

          Cei mai mulți români din Rusia au făcut mari sacrifici, pentru apărarea țării și pentru făurirea României Mari. Dar au fost și alții, cu precădere în sud, cu un nucleu organizatoric politico-militar la Odessa, care au acționat contra țării și in favoarea Rusiei Sovietice.
          Aici, lider în această luptă a fost dr. Cristian (Hristu) Racovski, cetățean român de origine bulgară, militant socialist,fost secretar general al Partidului Social Democrat Român, de profesie medic, stabilit în România și în Rusia, politician și diplomat sovietic. A fost prieten cu Lenin și Troțki încă înainte de război, a activat ca socialist în Bulgaria, Elveția, Germania, Franța,Rusia și România, apoi în conducerea Cominternului.
          Cristian Racovski a deținut în trei rânduri: 1918, 1919 și apoi între anii 1920-1923 funcția de prim- ministru al Ucrainei Sovietice, s-a remarcat și ca ziarist și eseist. La bătrânețe, în U.R.S.S., C. Racovski a căzut victimă  marii terori staliniste.
          Împreună cu Racovski a acționat și Mihail Gheorghiu-Bujor, fruntaș al Partidului Social Român, când au devenit purtători hotărâți și fermi ai politicii antiromânești a guvernului din Pertograd, cu deosebire a celui sovietic.

          Fără îndoială, figura principală a antiromânismului sovietic a fost Cristian Racovski care, după o scurtă vizită la Moscova în anul 1917, revine la Odessa și se apucă de treabă.
          Guvernul de la Petrograd a instalat în portul de la Marea Neagră, un organism politico- militar antiromânesc intitulat RUMCEROD, desființat în mai 1918, ca urmare a ocupării Odessei de către trupele germane si ucrainene.
          Trebuie să amintesc că, Ucraina făcea parte din Rusia și a fost ocupată de Puterile Centrale, iar la 5 februarie 1918 s-a încheiat pacea de la Brest Litovsk, prin care era recunoscută existența R.P.Ucraina, aceasta a acceptat amplasarea de trupe militare și a asigurat Germaniei și Austriei importante cantități de alimente.

          Victoria revoluției ruse din octombrie 1917 a fost salutată îndeosebi de grupările de socialiști români bolșevizați aflați în acea perioadă la Odessa. Astfel în primul manifest, semnat Partidul muncitorilor socialiști români, tipărit imediat după acest eveniment, se arăta că ,, Razele soarelui ce a răsărit în marea și nobila Rusie străbat până la noi…Cetățeni și muncitori ! Strigați și cântați de bucurie !”.
          Românii erau chemați la revoluție. Numărul manifestărilor, apelurilor, plus ziarele existente toate antiromânești, au exercitat o gravă intoxicare a românilor aflați la Odessa, Kerson, Harcov, Moscova etc.
          Principalii organizatori ai acestor manifestări au fost, așa cum am arătat, Cristian Racovski și Mihail Gheorghiu Bujor. Ei și-au manifestat fericirea și prin editarea unui MANIFEST-SALUT datat Odessa, 4 decembrie 1917, predat lui Lenin și Troțki și altor lideri sovietici.
        Documentul, a fost un veritabil program revoluționar antiromânesc, formula aprecieri eronate la adresa regimului politic din România și făcea un apel fierbinte către conducerea sovietică ,,să ne sprijine în problema eliberării noastre și pregătirea de amploare a revoluției”.

          La începutul anului1918, virulența atacurilor la adresa României, a instituțiilor sale fundamentale și oamenilor de stat au luat proporții impresionante , atât la Osessa și în Basarabia, cât și la Petrograd și Moscova. Într-un manifest s-a condamnat intrarea armatei române în Basarabia care, ar fi avut ca țel înăbușirea revoluției ruse și împiedicarea instalării REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA.
          Comitetul militar revoluționar roman din Odessa a chemat românii din oraș să se înscrie în batalionul revoluționar pentru a lua puterea din mâinile ,,dușmanilor poporului. La arme ! Să formăm batalioane și regimente care să elibereze România de sub stăpânirea criminală…”.
          Ziarul ,, Foaia țăranului” din Mscova cerea românilor la 21 aprilie 1918, să se răscoale, să ia puterea și să instaureze dictatura proletariatului. ,,Răsculați-vă cu arma în mână și cu ura în suflete…”. S-a cerut înlăturarea monarhiei și a regimului social-politic existent în România.
          Comitetul revoluționar din Odessa a înființat în vara anului 1918 două batalioane, la care au aderat români bolșevizați, iar în mod ,,voluntar” ostași aflați în zonă sau evacuați,  muncitori de la șantierul naval Galați, șantierul Ministerului de Război, un număr de răniți ușor luați cu forța din spitale ș.a.
          Conducerea nemijlocită a acestor batalioane a fost încredințată unor socialiști români din Odessa și au fost trimise în sudul Basarabiei pe frontul bolșevic antiromânesc.
          În aceste zile au fost rechiziționate: parcul de aviație,cooperativa parlamentarilor români refugiați la Odessa, vapoarele Durostor, România, Împăratul Traian, Dacia,Carol I și Principesa Maria, depozitele farmaceutice, alimentare și de armament existente în Odessa, Kerson, Nicolaev, Ecaterinodar etc. Aproape toate aceste bunuri românești aflate în refugiu au fost confiscate fără inventar.
          Argumentând că prin intrarea trupelor sale în Basarabia, România se afla în stare de război cu Rusia, guvernul de la Petrograd a ordonat bolșevicilor din Chișinău să treacă la acte deschise de represalii.
          În noaptea de 6/7 ianuarie 1918 a fost arestat în gara Chișinău, batalionul de voluntari ardeleni si bucovineni, veniți de la Darnița-Kiev, cerut de guvernul legitim moldovenesc.

          La 10 ianuarie, toții membrii români ai Comisiei militare interaliate din Chișinău au fost arestați, urcați într-un vagon de clasa III-a și duși la Odessa. Simultan, un val de arestări s-au declanșat printre românii aflați la Odessa, însoțite de jafuri de bani, bijuterii și alte bunuri.
           Ca urmare a delegațiilor română și rusă  care au circulat între Odessa și Iași, s-a realizat la 9 martie 1918 acordul primul ministru Averescu-Racovski (urmează detalii într-un alt articol de fond). Deși parafat,acordul nu a fost pus în practică pentru că Odessa a fost ocupată de trupele germane, iar reprezentanții puterii bolșevice au fugit.
           Ostatecii români din Odessa nu au fost eliberați, conform acordului, ba chiar au fost transferați în Crimeea cu vapoarele românești confiscate.
          Din fericire pentru România, forța și organizarea acțiunilor antiromânești la Odessa și în alte orașe și zone din Rusia Europeană a fost modestă.Lenin și noua putere politică de la Petrograd n-a fost în măsură să ajute românii bolșevizați, pentru a-și pune in practică programele și ideile de instaurare a comunismului în țara noastră.
          Ulterior, in anii 1918 și 1919 războiul civil s-a extins la scara întregii țări, iar bolșevicii lui Lenin erau interesați mai întâi ,să câștige puterea în toată Rusia și lupta cu trupele albgardiste, decât să contribuie militar la instaurarea orânduirii socialiste în România.

          Este foarte clar că a existat un plan leninist de a face un coridor politico-administrativ între Rusia Sovietică și revoluția bolșevică a lui Bela Kun din Ungaria, la care Racovski a participat nemijlocit.
          S-a urmărit în anul 1919 prinderea ROMÂNIEI MARI într-un clește, cu mari pericole la est și vest. Armata română a salvat Europa de comunism desființând republica sovietică maghiară și a dus lupte grele cu forțele bolșevice  în Pocuția,Hotin, Soroca și în toată Basarabia.

             BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ :

1. Ludmila Rotari, Mișcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, Editura Enciclopedică, București, 2004.
2. Oana Ilie, Cornel Ilie, Cealaltă față a comuniștilor, Editura Oscar Print, București, 2013.
3. Emil Nicolau, Românii în ghearele bolșevicilor, Editura H. Steiberg, librar,București,1919.